Soarele de-afara si lumina asta orbitoare sper sa iti incununeze Craciunul si sa te gaseasca langa oameni dragi, cu inimi calde si rasete sincere.
Pace peste sat, in zi de Craciun. 25 Decembrie 2014
Si pentru ca Sarbatorile inseamna si mese imbelsugate, nu-i de mirare ca sunt intrebata, mai ales in perioada asta, daca eu mananc ceva, macar acum. Hi,hi! Mananc, mananc, cum altfel?
Asa ca iti prezint mai jos bucatareala de ieri si de azi a dragului meu Catalin. Da, sunt norocasa, stiu! Sa ne tina Dumnezeu sanatosi pe toti, caci daca sanatate si intelegere e, de toate sunt si multe poti face!
Pe masa, la pranzul de Craciun, am avut drob din ciuperci, verdeata si orez integral, noodles din orez cu legume trase in zeama de ciuperci, salata de radacinoase cu ulei de susan si sos de soia. Am mai avut si humus, dar nu a mai fost loc de el in burtici. 🙂 A, da! Si doi carnati, cumparati de la Mega, din care am gustat si eu un colt, da’ mai bun mi s-a parut mustarul, decat carnatul! 🙂
Imaginile cu desertul, sunt de la ziua mea, dar pentru ca abia maine avem musafiri, am zis sa repet tarasenia maine, ca tortul sa fie proaspat si imbietor. Daca se doreste, revin si cu reteta. Varianta de maine, va fi cu blat insiropat. 🙂
Acu’ inchei, ca poate ai inca ceva cadouri de despachetat sau impachetat, ori Mos Ene iti da tarcoale pe la gene, dupa masa imbelsugata in familie, sau vrei sa te bucuri de vremea placuta de pe-afara si n-as vrea sa te retin. Trai senin precum cerul de azi sa ai, voie buna si odihna cat cuprinde!
Craciun Fericiiiiit!!! 🙂
De la doua suflete de copii, Craciun Fericit lumii intregi! Gia, 25 Decembrie 2014
La 6 anisori, cu fratele, Silviu (1925)In 1926, tot cu SIlviu, fratele
Educatiei primilor mei ani de viata, pe langa contributia celor de care am povestit, s-au adugat si lectiile de limba franceza, lectiile de pian (de la varsta de 5 ani). Primul profesor de pian a fost compozitorul Elly Roman. Am avut bucuria de a-l audia la varsta de 8 ani pe George Enescu in concertul in RE major de vioara al lui Beethoven; retin si bisul pe care l-a facut: Menestrel de Debussy. Cu optica venerabilei varste pe care o am, pot spune ca am avut o copilarie si adolescenta fericite.
Pe la 8 ani, pozand cu seriozitate
Desi nu faceam parte din protipendada evreiasca, parintii mei isi desfasurau viata cu toate ingredientele ei. Tata era mason si membru in diferite organizatii evreiesti, iar mama activa in organizatii de femei. Cercul de prieteni al parintilor mei era format din negustori, intelectuali si artisti. Familia artistului Misu Fotino (tatal lui Mihai) era prezenta la toate sindrofiile din casa noastra. Verile le petreceam in diferite statiuni la mare si la munte impreuna cu Ana. Iarna, parintii mei plecau in strainatate pentru a participa la carnavalul de la Venetia sau la Nisa. Impresiile pe care mi le povestea mama sunt inca prezente in amintirile mele despre locuri pe care, din pacate, eu nu am avut bucuria de a le vizita.
Vederi primite de la pariniti, din timpul calatoriilor lor, din anii ’30
Cu mama, prin 1927
Primii ani ai copilariei i-am petrecut intr-o casa vagon iluminata cu lampi cu gaz. Apoi ne-am mutat intr-o vila foarte frumoasa al carei interior a fost mobilat cu mult gust: in hol mobila stil Louis al XV-lea, pe pereti tablouri de Luchian, Bancila, Palade si alti pictori celebri. Intr-unul din saloane, exista un colt cu mobila rustica si ornamente de arta populara. Fundamentul educatiei si culturii mi-a fost completat de scoala. Am avut norocul de a frecventa doua scoli: Pensionul Regina Elisabeta din Ploiesti si Institutul Moteanu din Bucuresti. In ambele scoli au predat profesori daruiti cu harul si dragostea de instruire. Pe vremea aceea, n-am beneficiat de inteligenta tehnicizata. Completarea orelor de curs era realizata de biblioteca, excursii, vizionari de spectacole si diferite organizatii si cercuri stiintifice coordonate de unii profesori.
La 8 ani
In timpul cand am fost eleva la Moteanu, am participat la un spectacol pe care l-a dat scoala la ANEF, la care a participat Voievodul Mihai (viitorul rege). Eu am cantat la pian un vals de Chopin. In timpul scolii am cantat si la corul bisericii, ce se afla langa scoala. Am vizitat toate muzeele din Bucuresti. Mentionez ca in scoala am avut colege din protipendada capitalei, fete de ministri, de mari industriasi (cum ar fi Irinel Malaxa) , de medici renumiti… Programul de instructie al orelor de curs era acelasi ca al scolilor de stat, internatul era in limba franceza, obligatorie in relatiile noastre. In tot timpul cat am fost eleva, atat la Ploiesti, cat si la Bucuresti, am fost nominalizata la panoul de onoare al scolilor respective.
Eleva la Institutul Moteanu din Bucuresti. 1933
La terminarea liceului, am tinut cuvantarea omagiala a promotiei mele. Eu nu m-am socotit un elev exceptional, caci am avut colege mult mai inzestrate decat mine. Cand am terminat clasa a VII a de liceu, eram ingrozita de gandul ca voi face clasa a VIII a cu colege si profesori care erau legionari si faceau apologia Legiunii. Fratele meu imi sugereaza ideea de a face clasa a VIII a in particular. Eu urmam sectia Litere si mi-ar fi fost foarte greu sa ma pregatesc singura la latina si greaca. Fratele meu imi propune sa inving aceasta dificultate, recurgand la ajutorul uni prieten al lui, profesor la aceste discipline. In aceeasi zi, ne intalnim cu respectivul profesor, care desi de ani de zile venea in casa la noi, nici nu stia cum ma cheama. Eu eram doar sora mai mica a lui Silviu, fratele meu. Si asa am inceput meditatiile cu Millian Goldsfarb, ore minunate. Millian era licentiat in filologie moderna (germana in principal , romana, franceza in secundar), filologie clasica (latina principal, greaca si arta universala, secundar).
Zambetul adolescentei (aprox. 16 ani)
Repet, au fost ore minunate de etimologie comparata si de cultura generala. Din pacate, am interupt aceasta pregatire, intrucat mama voia sa plecam la Paris, la o expozitie universala. La Paris nu am plecat deoarece incepusera tulburarile dinainte de razboi, asa ca am terminat liceul la clasa. In schimb, a inceput povestea mea de dragoste cu Millian, viitorul meu sot, de care m-au legat 63 de ani de viata. Sentimentul de admiratie pentru deosebitele calitati intelectuale si valori culturale au fost completate pe parcurs de dragostea pentru ceea ce il definea pe Millian ca om. Din cauza situatiei politice de atunci, n-am putut urma cursurile universitare dorite. Matusa mea, plecata in Palestina in 1933, mi-a trimis o bibliografie de la Technion (universitate in Israel), in speranta ca voi pleca acolo. Sprerand ca voi putea emigra, am urmat un curs de croitorie la Bucuresti, de unde am primit o diploma. Mi-ar fi fost necesara aceasta calificare pentru a ma putea intretine in Israel. Dar aceste planuri au fost infrante de dragostea ce ma retinea in tara.
Cu Millian. 63 de ani de dragoste
In 1941, m-am casatorit cu Millian. Initial parintii mei nu au fost de acord cu aceasta casatorie; si-ar fi dorit un alt viitor pentru fata lor, un om instarit, nu un profesor, care atunci era dat afara din invatamant (legile legionare discriminatoare pentru evrei). Parafrazand un dicton cunoscut, pot spune ca am trait si rele si bune, aproape tot ce ii e harazit omului. Am supravietuit rebeliunii legionare, holocaustului, razboiului, vicisitudinilor unui domiciliu fortat, foametei si despartirii de familie.
Joaca de-a Alba ca Zapada. Gia&Eva, decembrie 2012
Anul asta, iarna e mult mai putin alba decat Alba ca Zapada. 🙂 Crestini practicanti sau nu, adultii se iau cu treburile, cu pregatirile, cu serviciul si drumurile, cu oboseala de peste an si nu stiu cat mai apuca sa simta sarbatorile de iarna si semnificatia lor. Copiii insa, nu uita ca se apropie vacanta si sarbatorile dalbe, cu multe daruri. Ei se bucura déjà la gandul ca, pentru o scurta vreme, scapa de rutina trezitului cu noaptea-n cap si iesitul afara, in aerul rece si umed al iernii, cand zorii nici n-au mijit inca. Scapa de nesfarsitele teme, cicaleala, nervi si culcatul tarziu. Doua saptamani de libertate pentru copii si parinti !
De cateva saptamani, vremea de afara parca plange si se tanguie continuu. Desi verdele ierbii inca rezista vremii bacoviene, aerul este atat de mohorat, incat, cand iesi afara, parca respiri tristete si plictiseala. Umezeala este vie si nemiloasa, te cuprinde de indata ce ai scos nasul din casa.
Mie, de fapt, nu-mi displace neaparat vremea asta (ma indispune doar noroiul), caci atunci cand totul e asa de innegurat, ai timp si pofta sa faci chestii prin casa, nu-i asa? 🙂 Deci hai sa iti povestes ce vraji a mai facut Catalin in bucatarie, fiindca eu si mama a trebuit sa plecam la cumparaturi. 🙂
Pai, sa vezi! A facut humus (mmmm…) si niste turte cu masline, la cuptor.
Sa incepem cu pasta de HUMUS: in primul rand, sa iti zic ca nautul imi place foarte tare, fie mancat boabe, fiert simplu sau dat si la cuptor, fie sub forma de pasta de humus, intins cu smerenie pe legume crude sau pe paine, ori folosit drept sos in salate. In orice forma, nautul e delicios si are o gramada de beneficii: fibre, vitamine B6 şi B9, acid folic, mangan, proteine, minerale (fier, fosfor, potasiu, calciu, magneziu, cupru, zinc). Si, foarte important, se gateste usor:
-aprox. 500 de gr de naut se pun la hidratat de cu seara; se scurge de apa, se pune in “oala minune” cu apa proaspata si putina sare; se fierbe cam 1 ora;
-dupa ce a fiert, nautul se scurge, se da la blender impreuna cu ulei de masline, usturoi (dupa gust), sare neiodata, lamaie si pasta de susan;
-dupa ce se aseaza in farfurie, se poate “orna” cu ulei de masline si pudra de ardei iute ori dulce, dupa cum iti place.
Pita cu masline (6 turte)
-aprox. 300 g faina integrala
-o bucatica drojdie proaspata
-sare neiodata (dupa gust)
-aprox. 200 ml apa
Drojdia se amesteca cu faina, intr-un castron. In centrul fainii, se pune apoi apa calduta si un praf de sare. Se framanta totul cu rabdare, pana cand aluatul capata consistenta. Se adauga maslinele fara samburi si se imparte in 6 bile. Bilele se lasa la dospit, sub un prosop, vreme de 30 de minute, dupa care se intind in forma preferata (ovala, rotunda), cu grosimea cam de 5 mm. Se decoreaza cu seminte de mac. Turtele se dau la cuptor vreme de 30 de minute. Adica pana vezi ca s-au rumenit, ca nu a stat nimeni cu ochii pe ceas. 🙂 Cand sunt gata si se mai racesc, se ung cu ulei de masline si cu…humus. 🙂 Se consuma neaparat alaturi de ceva crud.
Ghici cum mirosea in casa, cand am venit! 🙂 Mirosea a sarbatoare de…iarna…:-)
Sa fii parinte, stie toata lumea, nu e treaba simpla! De aceea, orice discutie sau lectura care ma apropie mai mult de lumea lor, a copiilor, ma ajuta sa-i inteleg mai bine si sa-i redescopar pe copii, dar si pe copilul din mine. 🙂 Si cred ca, din nou, toata lumea e de acord ca, cu copiii ultimilor ani, e mult mai greu decat in urma cu 10, 20 de ani. Inventivitatea, energia, incapatanarea si creativitatea, independenta, neadaptarea la mediu a copiilor nostri ne pot ingrijora, incanta, ori ne pot pune rabdarea si intelegerea la grea incercare. Sau toate impreuna. Cartea “Copiii Indigo. Cum sa-i hranim si sa-i ingrijim” a fost cumparata de mine in 2006. Am citit-o atunci si m-a fascinat. Am reluat-o de curand si imi dau seama ca, de fiecare data cand reiau o carte, o vad altfel, o inteleg altfel. Ca si cum nu as fi citit-o niciodata. Nu pentru ca am uitat, ci pentru ca, cel mai probabil, am evoluat. 🙂 Dr. Doreen Virtue caracterizeaza Copiii indigo ca fiind “mici excentrici, care-si creeaza propriile reguli si traiesc dupa cum le-o cere inima si mintea.” Iti recunosti copiii in afirmatia autoarei si in trasaturile de mai jos, care caracterizeaza Copiii Indigo?
Gia&Eva.2012
-sunt prea ocupati sa viseze si sa imagineze modalitati de a salva lumea, pentru a-si mai bate capul cu aranjatul patului, dimineata;
-se simt batrani, din clipa in care se nasc; stiu mai mult decat adultii, avand insa sanse limitate de a-si manifesta talentele, din cauza constrangerilor impuse de timp, bani, sistem social, sistem educational;
-au o capacitate creatoare exceptionala si gandesc in afara cadrelor obisnuite; neinteleasa, aceasta stralucire a Copiilor Indigo poate duce la un diagnostic de genul SAD (Sindromul Atentiei Deficitare) ori SADH (Sindromul Atentiei Deficitare Hiperactive).
-este foarte posibil ca dovada inteligentei acestor copii sa nu se regaseasca in carnetul de note, ci mai degraba in realizarea unor coliere de margele superbe, in solutii la jocurile video pe care le joaca, in memoria de exceptie pe care o poseda;
-sunt extrem de sensibili la minciuna si lipsa de integritate; sunt profund constienti de gandurile si de sentimentele lor, dar si de ale altora;
-au o vointa extrem de puternica, sunt incapatanati, nerabdatori, au spirit creator, fler artistic pentru muzica, poezie, lucru manual;
-sunt intuitivi, independenti si mandri, osciland intre dorinta profunda de a salva lumea si grandomanie;
-se plictisesc teribil de repede, multi fiind diagnosticati cu SAD sau SADH;
-sunt predispusi uneori la insomnii, cosmaruri, teama de a adormi;
-au ganduri si intrebari multe legate de moarte si dispun de talente intense de materializare, prin vizualizare;
-nu se conformeaza si nu se comporta ca niste fetite si niste baietei cuminti, fiindca ei asculta de indrumarea lor interioara si nu se forteaza sa actioneze impotriva propriilor lor porniri naturale;
-daca le explici DE CE, sunt sanse mari sa coopereze;
-isi amintesc in mod instinctiv capacitatea pe care o are sufletul lor de a materializa si nu inteleg preocuparea terestra de a te pregati pentru o meserie, cu exceptia cazului in care acea profesie se imbina cu Menirea Vietii lor;
-cand ii ajuta pe altii, Copiii Indigo simt ca au un rost si li se intareste respectul fata de propria persoana;
-resimt mai intens decat majoritatea oamenilor impactul emotiilor; in caz de stres extrem, evadarea lor este miscarea fizica,caracterizata ca fiind, de multe ori, “hiperactivitate”;
-au un puternic imbold interior sa traiasca fericiti, sanatosi si in pace;
-inteleg ca mancarea de tip fast-food, carnea in exces, dulciurile duc la energie scazuta, agresivitate si sentimente negative, preferand mancarea sanatoasa, care mareste frecventa spirituala si aduce forta vitala (cu conditia ca adultii sa ii inspire si sa ii sprijine in alegerea alimentelor);
-sunt caracterizati aproape intotdeauna de dominatia emisferei drepte a creierului, care se concentreaza asupra viziunilor si sentimentelor, intuitiei si este in legatura cu materii de stiudiu non-verbale (arta plastica, muzica, matematica, filozofia, psihologia si aspecte creative paranormale); dominatia emisferei drepte a creierului este si motivul pentru care Copiii Indigo invata mai mult din ce vad, avand o memorie fotografica innascuta, decat din ce aud; pe de alta parte, sunt foarte usor distrasi de la ceea ce fac, pentru ca simturile lor vibreaza foarte inalt si percep cu usurinta orice ii inconjoara (aud cel mai fin zgomot, spre exemplu);
-au nevoie de defulari, pentru a-si exprima energia foarte intensa;
Dr. Doreen Virtue spune ca ii poti intelege pe Copiii Indigo si studiind semnul lor zodiacal: Berbecul, Leul si Sagetatorul sun semne de Foc; copiii nascuti sub semnul Focului , elementul CREATIVITATII, sunt extrem de activi, licaresc si se misca precum Focul aprins, de aceea, tot precum Focul, sunt sanse sa o poata lua razna, daca isi pierd controlul; daca este “stapanit”, copilul nascut sub semnul Focului poate furniza caldura, lumina. Acestor copii nu le place sa stea locului niciodata, le place sa vorbeasca si prefera sa fie in centrul atentiei. Au un deosebit spirit creator si pot fi buni actori. Taurul, Fecioara si Capricornul sunt semne de Pamant (element al MATERIALITATII FIZICE): copiii nascuti sub acest semn sunt firi stabile, calme, gandesc profund si simt nevoia permanenta de siguranta. Sunt loiali, perseverenti, demni, nu le plac schimbarile, mutarile bruste, ori prea multe indrumari, instructiuni, fiind complesiti usor. Nu trebuie impinsi de la spate, ci condusi cu blandete si iubire. Totusi, pentru ei, disciplina este o forma de iubire, avand nevoie de ea pentru a se simti in siguranta. Au nevoie de incurajari si timp pentru a prelucra ideile noi ori problemele dificile. Gemenii, Balanta si Varsatorul sunt semne de Aer (elementul ACTIVITATII MENTALE): copiii “de Aer” sunt ganditori si nu accepta reguli decat daca le inteleg. Pe de alta parte, sunt vorbareti, plini de idei si de energie creatoare. Nu prea reactioneaza la comenzi si au nevoie sa li se dea timp pentru a pune intrebari, pentru a stabili si intelege reguli. Astfel, vor accepta provoacarile si vor obtine increderea de care au nevoie. Racul, Scorpionul si Pestii sunt semne de Apa (elementul EMOTIILOR): copilasii nascuti sub semnul Apei sunt sensibili la sentimentele tuturor celor care ii inconjoara. In functie de mediul in care traiesc, pot fi placizi, ori pot spumega si exploda de furie. Impinsi la limita extrema, pot rupe intr-un elean dramatic orice bariera, cu o forta nemarginita. Acesti copii trebuie iubiti si ocrotiti, ajutati sa isi exprime sentimentele si incurajati sa aiba incredere in ei. Natura lor sensibila necesita contacte tactile, asa ca ar fi bine sa fie indemnati sa creeze cu ajutorul mainilor si sa se exprime cu ajutorul trupului. Copiii “de Apa” au nevoie mai mare decat copiii celorlalte semne, sa fie tinuti in brate.
Indigo sau de orice alta culoare, copiii au cel mai tare nevoie de IUBIRE, de iertare, au nevoie sa fie lasati sa experimenteze, sa se descopere, sa se cunoasca, sa se iubeasca, pentru a putea sa creasca si sa daruiasca. Dar cum faci sa nu uiti toate astea, atunci cand nu esti “decat” un biet parinte grijuliu, subiectiv, obosit si cand au trecut atat de multi ani de cand erai si tu copil? 🙂
Liorisme 