Particip cu reteta “Cartofi la cuptor in culcus de varza” la “Concursul Condimente delicioase pentru o masa reusita de Pasti” , organizat de Laura Adamache Retete culinare si pastaidevanilie.ro“.
Despre varza si beneficiile ei, am mai povestit aici. Desi cred ca cel mai tare imi place cruda, pregatita cu condimente, lamaie si ulei de masline, varza gatita poate fi extrem de delicioasa. Mai ales daca o pregateste Catalin! 🙂 Zi tu daca nu arata bine! 🙂
Mod de preparare: cepele si ardeii, taiati marunt, se pun in cratita cu un pic de apa, pana dau un pic in fiert; apoi se adauga varza si conopida murata (pentru un pic de acreala) si se lasa sa se moaie, la foc mic; se adauga si sarea, boabele de piper si foile de dafin, impreuna cu jumatate de cana de suc de rosii de la Mama Aurelia, sora mamei. Cand s-a muiat varzica, se adauga verdeata, se amesteca bine si apoi se transfera intr-o tava rezistenta la temperaturi inalte. Peste varza se adauga cativa cartofi taiati pe lung si tavaliti prin condimente si se da totul la cuptor, pana ce se moaie si se rumenesc cartofii. Bunatate mare! 🙂
Cand eram prin liceu, mi-am promis ca niciodata nu voi fi destul de saraca, de ocupata, ori prea suparata sau prea fericita, incat sa renunt la a merge la cinematograf. Eram o ciudata pentru cei din jur; cand auzeau ca merg la cinema, ma intrebau cu compasiune : “Tu nu ai cablu acasa”? Desi la cinema faceam un frig crancen iarna, fiindca cinematografele din Tulcea nu erau incalzite, mi-erau mult prea dragi filmele, ca sa renunt. In plus, niciodata ce vedeam la televizor, nu se compara cu ce traiam, privind marele ecran. Si fiindca nu prea aveam prieteni care sa-mi impartaseasca pasiunea, de vreo doua ori am carat-o pe biata mama cu mine, la film. La unul dintre ele, Never talk to strangers, cand Banderas a inghesuit-o pe blonda Rebecca de Morney, sarutand-o cu foc, mama s-a facut mica, mica pe scaun. 🙂
wounded rose (dec. 2014)
In ultimii ani, ma rasfat mai rar cu cinematograful si nici la televizor nu prea ma uit, dar sunt momente cand imi reamintesc de ce imi placeau atat de tare filmele; ca si atunci cand ascult muzica, ceva ascuns in adancuri se trezeste in mine si iese navalnic la suprafata; un dialog sau o secventa dintr-un film ma poate emotina atat de tare, incat pielea toata mi se face de gaina, mi se pune un nod in gat si ochii mi se umezesc.
Azi am revazut, pe secvente, (ah, ce rar mai vad un film cap-coada), filmul “In her shoes“. Cand, la finalul filmului, Maggie (Cameron Diaz) ii recita surorii sale poezia lui E.E. Cummings, mi-a trecut prin minte ca eram probabil ridicola, cu atata sentimentalism ce navalise peste mine. 🙂 Mai ca m-a busit plansul. Ca sa nu ma vada fetele, am inceput sa clipesc des, ca o bufnita surprinsa de o dimineata insorita.
Iti port inima cu mine (o port in inima mea)
Iti port inima cu mine (o port in inima mea)
Nu raman niciodata fara ea (oriunde merg mergi si tu, draga mea;
si orice e facut doar de mine e fapta ta, draga mea)
Nu ma tem de soarta (caci tu-mi esti soarta, dulcea mea)
Nu vreau o alta lume (caci frumoasa tu esti lumea mea, adevarata mea)
si tu esti orice luna a insemnat vreodata
si orice soarele va canta vreodata esti tu.
Iata cea mai ascunsa taina ce nimeni n-o cunoaste
(iata radăcina radacinilor si mugurul mugurilor
si cerul cerurilor unui copac numit viata ce creste
mai sus decat sufletul poate spera ori mintea se poate ascunde)
si iata miracolul ce-mpiedica sa se ciocneasca stea de stea.
Desi nu mi-a raspuns nimeni la intrebarea “tu cate litere D ti-ai propus pentru 2015?”, de la postarea Sanatate 5 D (II). :-), deocamdata nu reununt sa-ti povestesc despre cartea doamnei dr. Sorina Soescu. O fac pentru tine, dar mai ales pentru mine, fiindca repetitia e mama invataturii. 🙂 Aud destul de des oameni care imi spun ca eu am avut o puternica motivatie sa schimb modul in care mananc, dar oare este nevoie ca noi sau cei apropiati sa ajungem la probleme de sanatate pentru a ne schimba perspectiva asupra alimentatiei, asupra importantei miscarii fizice si a modului cum alegem sa privim oamenii si viata? Oare nu oricine isi doreste sa fie sanatos, sa fie in forma fizica buna, sa aiba vitalitate si chef de viata, atata vreme cat se afla in acest corp fizic, primit la nastere? Cine oare nu isi doreste sa isi vada copiii plini de energie, sanatosi si sa uite de doctor si medicamente? Cine nu ar vrea sa ramana calm in fata simptomelor, atunci cand se manifesta, la sine ori familia sa, stiind ca durerea e un ajutor, de fapt, ca ea e doar un semnal de alarma pentru care trebuie sa fim recunoscatori? Nu e asta o motivatie destul de puternica, incat sa vrei sa traiesti mai simplu, alegand in cunostinta de cauza sa faci o schimbare?
Cred ca, de multe ori, oamenilor le e greu sa schimbe cu adevarat ceva fiindca li se pare ca trebuie sa renunte la prea multe si, dupa ce ca viata nu e tocmai usoara, ar trebui sa inceteze sa se bucure si de cea mai la indemana placere: mancatul; si statul in fata televizorului. 🙂 Dar eu nu cred ca e chiar asa: poti sa incepi, in primul si in primul rand, sa te informezi si sa treci toate cele ce citesti prin filtrul mintii tale; vezi cu ce rezonezi si propune-ti sa alegi calea care te ajuta sa sustii noua abordare pentru o viata intreaga, ci nu doar pentru o perioada scurta, in care, pe langa ca te vei frustra, nici nu vei avea rezultatele dorite si vei fi dezamagit. Cred ca nu detine nimeni adevarul absolut si de aceea trebuie sa le cantaresti tu pe toate, ca sa iti gasesti propriul adevar; nu lasa pe altcineva sa decida pentru tine si nu te minti ca daca pentru restul lumii NU CONTEAZA, atunci e ok.
Dar ca sa iei o decizie, e musai sa te informezi. Asa cum frumos zicea Valeriu Popa, “in procesul educatiei, esentialul nu este pedeapsa pentru cele infaptuite deja, ci prevenirea repetarii aceleiasi fapte“. Apoi, incepe sa aplici cate putin, nefortandu-ti corpul, dar ascultandu-i semnalele. Spre exemplu, poti incerca sa renunti la proteina animala, pentru inceput, miercurea si vinerea. Poti sa iti propui sa te bucuri de alcool si dulciuri doar de 3 ori pe saptamana, sa zicem. Ai sa vezi ca, atunci cand le consumi mai rar, te bucuri mai mult de ele. 🙂 Si partea cea mai buna este ca, incet, incet, corpul uita de pofte, se curata si incepe sa isi piarda interesul in stimulentele alimentare. Adica, nu renunti neaparat la ceea ce iti place, ci doar reprogramezi, detii controlul asupra a ceea ce asezi in farfurie, asupra a cat de mult si cat de des consumi. Mai cred ca foamea e si ea mai degraba un tipar mental, ca multe altele, pe care le-am adoptat in decursul vietii. Daca stii ca ai avut o masa fara carne, CREZI ca iti va fi foame repede. Scapa de aceste conditionari si aplica principii simple, care sa nu iti complice viata, ci sa ti-o simplifice: incepe-ti ziua cu fructe (ce poate fi mai simplu si mai gustos?), consuma zilnic macar 50% cruditati, combina corect alimentele, seara mananca alimente usoare, alege meniuri simple. Sper sa te inspire aceasta DIETA CALUGAREASCA. Cu un pic de vointa, poate fi usor de pus in aplicare. Apoi, cand vei fi pregatit, faci si alte schimbari. Vei fi uimit de rezultate si vei avea satisfactia ca faci ceva pentru tine!
In partea a II-a, am scris despre Dieta formatoare de aciditate. In acest articol, sa vedem care este dieta formatoare de alcalinitate:
–fructele: daca lactatele sunt in fruntea listei alimentelor formatoare de aciditate, fructele sunt in fruntea listei alimentelor formatoare de alcalinitate; printre cele mai alcaline fructe se numara: pepenele, strugurii, perele si merele dulci, bananele, cresele, caisele, ananasul (in general, fructele dulci); fructele sunt singurele care realizeaza drenaj limfatic ( spre exemplu, capsunile si fructele de padure, datorita drenajului limfatic instens pe care il realizeaza, determina manifestari pe care medicina alopata le eticheteaza drept alergii, cand in fapt, ele sunt mobilizari puternice, bruste, ale sistemului limfatic, cu descarcare de toxine si acizi circulanti la nivelul pielii sau mucoaselor respiratorii).
Colours of Life. 2014
Nu uita! Fructele se mananca INTOTDEAUNA pe stomacul gol, de preferat dimineata, deoarece acestea se digera foarte repede, cu consum minim de energie, iar daca se combina cu alt tip de alimente, vor stagna mai mult in stomac, producand fermentatie, deci balonare. Penenii NU se combina cu alte fructe, avand un continut ridicat de apa. De ce sunt atat de importante fructele in dieta? In primul rand, fructele contin FRUCTOZA, principalul combustibil al celulelor nervoase si al ficatului, absorbindu-se in celule cu consum minim de energie. Apoi, consumand fructe, nu ucidem animale nevinovate, ci culegem roadele pe care ni le ofera plantele. Dieta cu fructe curata organismul, oferindu-i vitalitate si o stare generala buna. Persoanele a caror stomac nu mai poate digera niciun fruct crud, din cauza nivelului de intoxicatie al intestinului, orice fruct producandu-le dureri, balonare, colici (simptome care, in fapt, reprezinta doar inceperea unui proces intern, natural de detoxifiere, de eliminare a reziduurilor acide din peretii intestinali), se pot bucura de beneficiile fructelor, consumand sucuri proaspat stoarse prin presare sau melcare. Pentru a fi mai usor suportate de intestin, sucurile pot fi diluate cu apa.
Freshness. 2014
–legumele: sunt alimentele care asista si ajuta la refacerea masei musculare, continand carbohidratul simplu, numit GLUCOZA, fibre si celuloza; de aceea, organismul consuma mai multa energie, decat in cazul fructelor, pentru a le digera; legumele se pot consuma fie crude (de preferat), fie gatite in cel mai simplu mod cu putinta; studiile arata ca daca hrana unei persoane este de minim 51% cruda, zilnic, corpul nu creaza anticorpi impotriva alimentelor; altfel,organismul incepe sa se apere impotriva alimentelor preparate termic, considerandu-le agresor. Desi aduc beneficiile lor, persoanele cu intestinul foarte intoxicat, e bine sa fie atente la consumul leguminoaselor (linte, fasole, mazare, naut, soia), deoarece acestea aduc si aciditate, fiind greu de digerat, din cauza proteinei continute. Persoanelor cu intoxicatie cu sulf ori sulfiti (identificabila dupa culoarea depozitelor de culoare galbuie de pe irisul ochilor), le este aproape imposibil sa consume legume din familia cruciferelor (varza, conopida, broccoli, hrean, mustar) ori ceapa, usturoi, praz. Atentie la consumul alimentelor conservate, antibioticelor, vinului, fructelor confiate, care creste riscul acestui tip de intoxicatie!
–semintele: sunt foarte bogate in grasimi si proteine si de aceea trebuie consumate cu moderatie, pentru a nu ingreuna sistemul digestiv. Semintele de dimensiuni mici (susan, in) e bine sa fie rasnite, pentru a se usura digestia si absorbtia. Dintre toate semintele, cele mai alcaline sunt migdalele. Semintele contin un factor inhibator al cresterii si multiplicarii (o enzima anti-viata), necesara pentru a permite supravietuirea lor pe perioade lungi, iar in contact cu apa, acest factor este inactivat, semintele incepand procesul de germinare, redevenind …vii. De aceea, trebuie inmuiate cateva ore in apa, inainte de consum. Sigur, este vorba de semintele crude, ci nu de cele prajite, care devin acide, prin prajire.
“Asumarea responsabilitatii pentru propria stare de sanatate implica o reintoarcere catre situatia de bun simt si simplitate a realitatii corpului omenesc, a observarii propriilor reactii…si implicarea treptata, in practica, a informatiilor de tipul “bine pentru mine”…Aceste decizii, luate zi de zi, saptamana de saptamana, intr-un proces treptat de asumare a resposabilitatii pentru propria sanatate, ne pot salva viata.” (dr. Sorina Soescu)
Cat a fost Eva mica, n-am prea mai luat seama la mine. Poate nu debordam eu mereu de energie, insa nici nu as fi putut sa ma plang de ceva anume; doar uneori acuzam insomnii, ceva ameteli si palpitatii. Am functionat asa pana am inceput sa fac sport la modul mai organizat; adica am inceput sa alerg de 2-3 ori pe saptamana si sa particip la cateva competitii sportive pe an…Astfel, mi-am dat seama prin aprilie 2013 ca, desi eram mai antrenata decat in anul precedent, oboseam mult prea repede; pulsul urca imediat, desi picioarele ma tineau mult si bine. Asa ca, m-am pus iar pe citit si am aflat (ciudat, abia atunci!), ca la formarea hemoglobinei, pe langa fier, acid folic si alte minerale, contribuie si o vitamina extrem de importanta pentru organism: vitamina B12, strict necesara pentru buna functionare a metabolismului. Adica poti fi anemic nu doar prin carenta de fier, ci si daca nivelul de vitamina B12 scade sub un anumit prag; cand acest lucru se intampla, in timp, se epuizeaza mai repede si depozitele de fier, fiindca fierul va fi folosit in cantitati mai mari, ca organismul sa compenseze lipsa de B12. Wow, mi-am zis, creatie perfecta, organismul uman! Sigur ca stiam ca vegetarienii au risc de carenta crescut, insa nu mi-am facut probleme niciodata legat de acest subiect, fiindca eu nu eram chiar vegetarian: mancam din cand in cand peste, branza si, mai rar, oua. Ba, de vreo doua-trei ori pe an ajungeam si pe la KFC. Dar ce nu stiam era faptul ca poti avea carente de B12, chiar daca esti consumator de proteina animala. Dar asta e o alta discutie.
In fine, in primavara lui 2013, am hotarat sa imi refac analizele, solicitand de una singura si dozarea vitaminei B12. Soc si groaza! 🙂 Hemoglobina era 7.7, iar B12 era mult sub limita de jos. M-am pus iar pe citit si mi-am explicat imediat toate simptomele care ma incercau de ceva vreme: paloare (eu, care mereu avusesem obraji rosii), astenie, insomnie, pierderea echilibrului, balbaiala, lipsa de concentrare, dereglari hormonale, palpitatii, pielea cu pete maronii. Mi-am dat seama, privind in urma, ca aceste simptome aparusera (sau atunci le-am sesizat eu) dupa nasterea Evei, cand cel mai probabil, din pricina sarcinii, nivelul meu de B12 a scazut si mai tare, avand in vedere nevoile omuletului care crestea in mine.
Investigand mai departe pe subiectul B12, am aflat lucruri care m-au tulburat cu totul: carenta de B12, nedetectata la vreme, poate avea consecinte dramatice, chiar letale. Iata cateva din urmarile serioase ale lipsei vitaminei B12, pe care, din pacate, nu le constientizam, pana ce, de multe ori, poate fi prea tarziu: anemie, proasta functionare a sistemului nervos, scaderea in greutate si astenia musculara, cresterea nivelului de homocisteina in sange (substanta asociata cu risc mare de boala cardiovasculara), tulburari neurologice polimorfe (initial depresie, scaderea puterii de concentrare, iar ulterior, chiar scleroza multipla, manifestata prin distrugerea progresiva a stratului protector de mielina al neuronilor), furnicaturi in extremitati, limba rosie si depapilata si, eventual, anemie megaloblastica (cu hematii mari, tinere, sarace în hemoglobina). Vitamina B12 are un rol extrem de important in dezvoltarea si formarea globulelor rosii din sange si in constructia tesutului osos. Desi omul are nevoie de aceasta vitamina intr-o cantitate infima, doar trei milionimi de gram pe zi, ceea ce, pe durata intregii vieti, abia daca ajunge la greutatea unui bob de grau, totusi, vitamina B12 are efecte incredibile.
Cum ma regaseam in unele simptome, mi-am dat seama repede ca nu-i de gluma! I-am povestit unei prietene, medic de profesie, despre analizele mele. Cred ca am speriat-o, caci m-a trimis de urgenta la un hematolog cunoscut, de la Fundeni. Iar analize multe. Comentariul doctorului cu pricina a fost ca ‘e cam amestecata treaba’, dar ca nu e grav si mi-a prescris de urgenta (iar!) fier, 2 pastile pe zi si, pentru ca s-a dovedit ca aveam anticorpi anticelula parietala si antifactor intrinsec (nu stiam atunci ce insemna asta), mi-a prescris si injectii cu Milgamma M de 1000 de unitati, de 2 ori pe saptamana! Dupa o luna de tratament, aveam analize perfecte. Mi s-a recomandat sa continuu cu fierul (2 tablete zilnic) inca minim 5 luni, dar B12 sa nu mai fac. Deocamadata…Pe raportul medical, medicul a scris ca raman sub observatia medicului de familie. Atat. Ce imi ramanea de facut? Am trecut iar pe investigat problema de una singura si am aflat ca prezenta anticorpilor aratau ca sufar de o boala autoimuna, numita anemie pernicioasa. Din cauza prezentei celor 2 anticorpi, vitamina B12 nu se putea absorbi din intestinul subtire. De aceea doctorul recursese la injectii.
Inorog nocturn (Printesa Luna). Gia, 2011
Se parea ca, carenta de B12 este un subiect pe cat de controversat, pe atat de…neelucidat. Am gasit tot felul de opinii: unele m-au speriat (mai ales cele legate de carenta la cei mici si urmarile acesteia), altele m-au determinat sa citesc si mai mult. In acest punct, m-am intrebat cum de nu ajunsese mai devreme informatia la mine si, mai mult, cum, in atitia ani de mers la doctor, niciun medic nu se gandise sa investigheze cum stau cu B12, avand in vedere ca , dupa cate mi-am dat eu seama, vitamina B12 este principalul factor anti-anemic din organism?! Atunci am simtit o mare neputinta si frustrare ca, iata, pe de-o parte, nu foloseste la nimic sa te duci la doctor, iar pe de alta parte, poti citi si invata ani intregi, dar esentialul sa-ti scape! Ma intoxicasem atatia ani cu fier, cand adevarata problema si explicatie a anemiei mele cronice parea sa fie nivelul scazut de B12, din cauza prezentei anticorpilor. Abia ceva mai tarziu, mi-a trecut prin minte ca poate nu intamplator abia la acel moment am aflat ca aveam o boala autoimuna, ca poate, asa cum citisem eu in carti, totul e bine asa cum e si ca toate-s spre folosul nostru. Poate ca abia la acel moment eram pregatita sa schimb, sa aflu si sa invat mai mult. Caci oare se poate imbratisa schimbarea de buna voie? Se pot oare invata lectiile despre sine si despre lume fara efort si durere? Nu prea cred; caci vorba cantecului:
…You cry, you learn – you lose, you learn You bleed, you learn – you scream, you learn You grieve, you learn – you choke, you learn You laugh, you learn – you chose, you learn You pray, you learn – you ask, you learn You live, you learn…(You Learn, Alannis Morisette)
Mi se intampla. Poate nu prea des, dar mi se intampla sa fiu fericita din…aproape nimic. Ieri, in drum spre munca, afara ningea, apoi ploua si iar ningea, de parca natura nu se hotara daca sa reverse pe pamant stropi de ploaie, ori fulgi de nea, si atunci sufla din toti rarunchii cu vant peste noi. Cand am trecut pe langa Manastirea Ghighiu, aceasta parea desprinsa dintr-un documentar de pe Discovery, zgribulita si aproape invizibila in vajaiala de la marginea drumului. Dar griul de afara si supararea naturii s-au risipit cu totul cand la radio, Dobrovolschi a pus piesa lui Tom Petty, Learning to fly. Nu doar ca este o piesa care mie-mi place mult, dar mi s-a parut ca mi-era cu totul dedicata:-)
Well, I started out, down a dirty road
Started out all alone
And the sun went down as I crossed the hill
And the town lit up, the world got still
I’m learning to fly, but I ain’t got wings
Coming down is the hardest thing
Well the good ol’ days may not return
And the rocks might melt and the sea may burn.
Ca intotdeauna, muzica ce-mi place reuseste sa imi zbarleasca pielea, sa-mi linisteasca mintea si sa imi bucure inima. Ca si cum nu ar mai fi nimic altceva. Ca si cum, eu as fi muzica. In momente de-astea, ma simt pe de-a-ntregul eu, de parca esenta mea umana iese la iveala; artificii interioare ma lumineaza, orice gand inceteaza sa rasune in minte, iar timpul nu mai exista. Ramane doar momentul prezent. Adevarata magie!
Magic Eye. Eva, 2015
Ce simplu e sa fii fericit! Cel putin, uneori…Cand sufletul e usor si in minte e liniste, natura este frumoasa, indiferent cum alege sa se manifeste. Atunci cand, macar pentru putina vreme, mintea tace si atentia e absorbita cu totul de ceva atat de frumos, precum muzica, egoul adoarme si nimic nu te mai separa de tine insuti, de viata si de lume. Abandon total. Pret de o…melodie. Destul totusi cat sa simti, chiar daca doar pentru cateva clipe, ca asta inseamna bucurie pura, izvorata nu din evenimente, nu din a obtine ceva, nu din a avea ceva sau pe cineva, ci din neidentificarea cu forma, cu exteriorul. Fiindca muzica doar se percepe. Fara judecati, fara interpretari. Cel putin asta mi s-a intamplat mie, vineri, cand tot ce am facut a fost sa simt muzica. And so, for a short while, I was learning to fly…
Particip cu reteta “Cartofi la cuptor in culcus de varza” la “Concursul Condimente delicioase pentru o masa reusita de Pasti” , organizat de Laura Adamache Retete culinare si pastaidevanilie.ro“.
Liorisme 