Author: liorisme

Povesteam in articolul trecut ca de ceva vreme am renuntat la alergarile lungi, concentrandu-ma pe exercitii fizice cu greutati, pentru mentinerea, daca nu pentru cresterea masei musculare. O alta schimbare facuta in rutina mea de sport a fost introducerea sprint-urilor, atunci cand ies sa alergat.

Vreme de mai bine de 13 ani m-am concentrat pe activitate fizica de tip cardio. Credeam ca ma mentin supla transpirand la greu si avand pulsul pana la cer. In ultimii 2 ani insa, nevoia m-a impins sa imi scurtez alergarile, astfel ca acum, in loc de minim 25 de km alergati saptamanal, ma rezum la maxim 15, si uneori nici atat.

In peste 10 ani de blogging, am scris multe articole denumite “Sportul ca filozofie“, legate desigur, de sport, dar si de ideea ca acesta e mai mult decat miscare fizica, caci cu adevarat sportul poate fi privit ca un fenomen complex, care se extinde dincolo de efortul fizic.

Se spune ca viața este o calatorie, nu o destinatie si ca cel mai important este cum ne transformam si cine devenim pe parcursul calatoriei, pentru ca procesul prin care trecem catre destinatie este cel care ne definește cu adevărat. Ah, ce cliseu! Dar e cu siguranta un cliseu care contine si mult adevar.

Am fost cu adevarat constienta de cat de mult ne folosim muschii abdomenului si de importanta lor abia dupa operatia de diastazis din 2012. Vreme de saptamani, chiar luni dupa interventia chirurgicala nu am putut conduce masina fara dureri, iar activitati simple din gospodarie, precum datul cu aspiratorul sau intinsul rufelor, devenisera o mare provocare.