Niciodata nu am suportat sa fiu dependenta de ceva sau de cineva. Cred ca, capatam atasamente mult prea devreme in viata. Ca si Adam si Eva, de indata ce am muscat din marul furat din Pomul Cunoasterii (altfel zis, de indata ce viata, cu tot ce inseamna ea: parinti, profesori, religie, societate, credinte si idei de tot felul, ne ia in brate), ne pierdem libertatea.
Continue reading “Libertatea este vointa de a fi responsabili de noi insine. (Friedrich Nietzsche)”
Am realizat ca a trecut aproape 1 an si jumatate de la publicarea partii a II-a din seria “Familia Constienta” (Ph. D. Shefali Tsabary). Cartea am citit-o pe nerasuflate, dar am atatea subiecte in cap si in desfasurare, ca nu stiu despre ce sa scriu mai intai aici, pe blog. Timpul a trecut, fara sa mai revin la aceasta tema, dar uite, m-am gandit ca acum e un moment potrivit pentru reluarea subiectului, avand in vedere ca multe familii sunt in aceasta perioada “interesanta” acasa, cu unul, doi , cinci copii, cu lucrat de acasa, gatit, facut curat si toate provocarile ce vin de aici. Niciunul dintre rolurile vietii nu e usor de dus, dar cel de parinte imi pare a fi unul cu adevarat provoctor, mai ales in momente ca acestea.
“E ceva magic in alergare; dupa o anumita distanta, transcende corpul. Dupa inca putin, transcende mintea. Si dupa inca ceva distanta, ceea ce se dezgoleste inaintea ta, este sufletul.” (Kristin Armstrong, campioana olimpica la ciclism)
Daca in alti ani, in Ajun de Paste, te provocam cu retete vegane si bucatareala pe masura, anul acesta te provoc cu ceva mult mai sofisticat, dar si mai profund: te provoc sa iti imaginezi, daca nu esti deja acolo, ca treci linia de finish a unei alergari de cel putin 1 ora, in natura. Pentru multe sunt recunoscatoare lui Dumnezeu, iar azi, in Ajun de Paste, mi se pare momentul perfect sa pun alergarea pe lista mea de multumiri catre Divinitate si sa impartasesc cu tine ce simt.
Continue reading “Sportul ca filozofie (VI). Eu si alergarea”
Liorisme: Cum a fost intoarcerea in Romania?
Liviu Duma: Drumul de intoarcere a fost, intr-un alt sens, la fel de palpitant. Avem 21 de ani, devenisem un tanar emancipat, iar in valiza mea (noroc ca eram fiu de diplomat si beneficiam de unele facilitati la greutatea bagajelor) se gasea un teanc impresionant de viniluri: de la intreaga colectie a muzicii formatiei Beatles si pana la Uriah Heep, Led Zeppelin, Steppenwolf sau Bread si The Three Dogs Night. Aduceam in tara si o groaza de carti despre tehnica comunicarii, dar si hainele mele colorate, de hippie. Framantam de nerabdare sa ma intalnesc cu prietenii. Visam sa ajung prezentator la televiziune sau reporter la radio, dar cel mai mult imi doream sa intalnesc o…fata frumoasa. Era normal. Varsta isi cerea tributul.
Continue reading “Dumarex, cu D de la Dragoste. Povestea familiei Duma (III)”
La alergarea de azi dimineata, a continuat vaicareala din mintea mea, despre faptul ca, desi lucrez de acasa de doua saptamani, am creierii mai prastie decat cand mergeam la birou. Apoi gandul a facut un salt spre ai mei, la Tulcea, la izolarea lor si la felul in care se simt probabil: izolati si cu fata lor departe, pentru motive pe care nici azi nu le inteleg ei cu totul. Apoi, alt gand a dat navala in capul meu, moment in care ochii mei s-au oprit pe o dalba lebada, care in nemiscarea diminetii de duminica, plutea nepasatoare pe apa, si ea parca incremenita, sclipind sub primele raze ale soarelui.
