De Liviu Duma auzisem si eu, ca multa lume, de pe vremea cand Dumarex era o firma cunoscuta in Romania. Ani de zile dupa ce povestea Dumarex s-a incheiat, l-am cunoscut si in persoana, intr-un mod cel putin surprinzator. Spun asta pentru ca prima imagine pe care am avut-o cu dl Duma a fost aceea a unui barbat subtirel, cu parul sur si cu o melancolie greu de ascuns in ochi si care, intr-o seara ploioasa de mai, in fata unui pick-up vechi, se bucura de o muzica, care la decenii dupa ce fusese inregistrata, isi imprastia sunetele in aerul racoros al serii, intr-un mod magic si tulburator. Continue reading “Dumarex, cu D de la Dragoste. Povestea familiei Duma (I)”
