There is hope…

Cand a implinit Eva 6 ani si urma sa intre la clasa pregatitoare, ne-am propus sa o lasam tot la scoala din sat, unde urmase gradinita, in primul rand din considerente de ordin logistic, dar si pentru ca ii fusese bine acolo; se bucurase de o educatoare pe care o indragea si care, la randul ei, o iubea pe Eva. Nu ne-am confruntat deloc cu chestiuni legate de sanatate si nici de o mie de formalitati la inscriere ori cand Eva lipsea de la gradi.

Am inscris-o, deci, tot la aceeasi scoala, insa cu putin timp inainte de inceperea anului scolar, Catalin s-a dus sa vorbeasca cu invatatoarea, o tinerica de vreo 20 de ani, care nu lega bine doua vorbe. Consternat de-a dreptul, Catalin mi-a comunicat (eu sustinusem vehement ca nu are rost sa o trambalam, mai ales in primii ani de scoala, pe Eva, prin Bucuresti sau Otopeni), ca ar fi bataie de joc sa o lasam pe Eva cu o astfel de invatatoare.

Dupa ceva discutii acasa, la recomandarea unor prieteni, am inscris-o pe Eva la o scoala privata din Baneasa, foarte aproape de locul de munca al lui Catalin. Efortul financiar era considerabil, dar nu aveam de ales, iar ca pret, scoala pe care o aveam in vedere, era clar sub tarifele altor scoli particulare.

Am cativa vecini, care au copiii la scoli private de renume si stiam ca sunt si acolo nemultumiri, multi mutandu-si in rastimpuri copiii de la o scoala la alta. Nu aveam deci asteptari, doar pentru faptul ca plateam bani pentru educatia mezinei noastre. A fost o solutie de compromis, de ultim moment si am mers pe ideea ca vom vedea pe parcurs cum functioneaza aceasta solutie.

Acum Eva e in al treilea an la scoala Smart Kids. Nu o sa sustin ca totul e miere, dar o sa relatez doar cum a fost pentru Eva si pentru noi relatia cu scoala in ultimele zile, dupa ce Eva bolise o saptamana, avand probleme digestive destul de severe: varsaturi, stare de rau general, dureri de burta si pierdere in greutate.

Cu o zi inainte de a se intoarce la scoala, fiind inca in proces de refacere dupa atata suferinta, am scris impreuna cu Eva un email catre scoala, explicand in cateva randuri cum as vrea sa arate meniul ei (desi e singura care nu consuma proteina animala, i se gateste separat) si care sunt aspectele de care as vrea sa se tina cont pe parcursul zilelor ce urmau, astfel incat intoarcerea Evei in colectivitate sa fie cat mai lina posibil. Nu doar ca cei implicati, de la bucatareasa, invatatoare si pana la asistenta medicala, s-au implicat in orice demers ce tinea de buna stare a Evei, dar am primit non stop feed-back, inclusiv fotografii cu Eva.

Orice parinte, al carui copil a trecut printr-o perioada grea, va intelege recunostinta pe care am simtit-o, primind vesti (din fericire, imbucuratoare) despre starea Evei pe parcursul zilelor ce au urmat, dupa intoarcerea la scoala. (Prin contrast, tot saptamana trecuta, Gia si-a sucit glezna la ora de sport; profesorul a intrebat-o daca e ok si desi Gia plangea de durere, s-a intors pe calcaie si a plecat la o tigara; asistentele medicale s-au deplasat la clasa Giei doar dupa insistentele colegelor Giei).

Atentia si, indraznesc sa afirm, dragostea cu care Eva e inconjurata la scoala de oamenii care lucreaza acolo, au contribuit mai mult decat sigur la recuperarea ei deplina, dupa boala. In situatii delicate, ca acestea in care copilul a suferit fizic si se intoarce la activitatile lui, este aproape o minune ca altcineva, in afara familiei, aduce zambete pe chipul copilului si il ajuta, fiindu-i alaturi cu totul. Ca sa ilustrez si mai bine ceea ce vreau sa spun, redau mai jos cateva din mesajele primite de la Crina, asistenta medicala de la scoala unde Eva merge:

[13:03, 10/17/2017] Crina Cazacu Asistent Smart Kids: Bună ziua!
Eva se simte bine, a băut apa, acum mănâncă. Pe tot parcursul zilei a avut un tonus bun, chiar dacă dimineață a avut o stare mai puțin buna; a reușit sa își revină pe parcurs, acum fiind bine.
Gânduri bune !

[13:29, 10/18/2017] Crina Cazacu Asistent Smart Kids: Bună ziua!
Eva  se simte bine, a mâncat acum la prânz  (îmi cer scuze dar nu am reușit sa fac fotografie, fiind prinsă cu cei de la grădiniță ). A băut apa, hidratandu-se. Sunt bucuroasa ca are un tonus bun și sper sa fie bine și  de acum înainte.
Gânduri bune !

[10:19, 10/20/2017] Crina Cazacu Asistent Smart Kids: Bună dimineața! Sunt foarte bucuroasă ca Eva este bine și ca o văd din nou cu zâmbetul pe buze! Astăzi de dimineață, zâmbetul ei venea în completarea rochiței, ce strălucea mai frumos decât ar fi în mod normal. Ca de obicei, voi fi  atenta și am sa urmăresc evoluția ei. A băut smoothie de dimineață, urmând la prânz sa mâncăm, dar nu foarte mult de-odată. Vă îmbrățișez, gânduri bune și o zi plăcută!

[10:30, 10/20/2017] Lioara: sa stiti ca am ajuns sa citesc colegilor mei ce imi scrieti si nu le vine sa creada ca mai sunt si oameni ca dvs; suntem norocosi ca va are Eva; si stiu ca tot personalul scolii e asa.
[10:31, 10/20/2017] Crina Cazacu Asistent Smart Kids: M-ati emotionat sa știți!
Nu mă așteptam! Dar așa sunt eu și îmi place sa împărtășesc din bucuria, voia și spiritul meu celor din jur, iar de copii, nu va mai zic, ca îmi sunt tare dragi! Răbdarea și iubirea sunt panaceu pentru sufletul nostru. Doamne ajuta!

De ce am povestit aici dialogul meu cu Crina? Pentru ca un om ca acesta (si restul personalului de la Smart Kids…pe Miss Lumi, invatatoarea Evei, Eva o considera mamica ei nr. 2), imi da speranta. Speranta ca sunt sanse pentru noi, oamenii acestei tari, sa nu fim niste impietriti si indiferenti la ce se intampla in jurul nostru. Toti avem probleme, mai mari, mai mici, dar cand reusim sa iesim macar un pic din universul vietii noastre, sa fim atenti si la cei de langa noi, la nevoile lor, atunci ne ridicam ca oameni si cred ca in jur se face macar un pic de lumina.

1baa2cc7-aa3b-49bd-a6b7-203cabd2dfe4
La Smart Kids, alaturi de dragele Evei: Miss Andrada, Miss Lumi,  Miss Crina si Miss Cristina

 

Si tot in acelasi mod, pentru ca sunt mare consumatoare de radio, in ultimii ani, de cand fac naveta, imi revine speranta pentru tara asta, cand ascult emisiunile Radio Smart: “Marius FM”, cu  Marius Manole si Marius Tuca, ori “Matinalul fara nume”, cu Dana Rogoz si Andrei Hutuleac, ori “Chipuri fara masca”, cu Rodica Mandache. Pentru mine, aceste emisuni si cei care le prezinta chiar inseamna Radio Emotie. Emisiunea lui Vlad Craioveanu de la acelasi Smart FM ma trezeste insa la realitate: aceea ca ma aflu in Romania, unde vulgaritatea si limbajul dur sunt la loc de cinste, chiar si in cadrul unui post de radio care rimeaza cu “Je t’aime” – Smart FM. Noroc ca am alternativa Radio Romania Cultural, ce-mi readuce iar speranta, cu emisiuni precum: “Nascut in Romania”, “Oaza de muzica”, “Stand up music”, “Vocea umana”, “Povestea de seara”…Ascult voci care emit bun simt, muzica ce ma face fericita la propriu, povesti de viata care ma inspira si ma incanta…

Pe Crina de la Smart Kids o stiu doar din mesajele telefonice, iar pe cei de la Radio, doar prin mesajele radiofonice. Dar fiecare imi atinge viata intr-un mod atat de personal si de profund, incat nu pot sa nu incerc sa transmit, la randu-mi, speranta pe care o primesc: aceea ca exista bunatate, caldura si…emotie.

2 thoughts on “There is hope…

  1. Minunat! Un crampei dintr-o poveste de viata care m-a fascinat,m-a surprins foarte placut! Ce bine ca mai exista oameni minunati si plin de iubire,cum dealtfel asa ar trebuii sa fim cu totii ! Mult succes si felicitari pentru alegerea facuta!

    Like

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s