M-am regasit aproape in totalitate in ultimul articol scris de doamna doctor Soescu, pe care il redau mai jos. M-am regasit, in primul rand, in rolul de mama, care incearca din rasputeri sa isi invete copiii despre alegeri sanatoase, mai ales cand vine vorba de mancare. M-am regasit si in rolul mamei anxioase, mai cu seama in concedii, cand copiii aveau prea multe ispite in jur si eu mai cedam, lasandu-i sa se bucure de o inghetata din comert, de un desert zaharicos la restaurant ori chiar de cartofi prajiti.

Am invatat, in timp, de la copiii mei, ca e bine sa fii relaxat, atunci cand iei hotararea sa mananci si alimente de care care corpul nu are nevoie. Mancam, ne relaxam, ne asumam ce mancam si mergem mai departe, fara teama si scenarii negre. Nu se poate fara compromisuri; cel putin in familia noastra. Iar copiii sunt fericiti sa manance din deserturile pe care le fac eu in casa, fara zahar, dar si atunci cand degusta chestii “interzise”. Nu vreau ca alimentele sanatoase sa fie un “TREBUIE” fortat, pe care fetele mele il accepta doar de dragul meu, ci imi doresc ca ele sa faca alegeri bune, fiindca au inteles ca de asta are nevoie corpul lor, ca sa functioneze bine. Si de aceea, am invatat sa am incredere ca exceptiile nu fac rau, ba, cel mai probabil, ne intaresc sa mergem mai departe, in ceea ce aplicam zilnic, in alimentatia noastra.

M-am regasit si in rolul fiicei, pe care mama o cearta ori chiar o judeca, pentru alegerile alimentare. Dar ce minunant (iar aici e cu totul meritul mamei), ca in timp, tot mama a observat si a acceptat ca ceea ce incerc eu sa fac, ma mentine la un nivel de sanatate, pe care altfel nu l-as fi putut atinge si ca, mai mult, ea insasi se simte bine cu acest regim, pe care l-a adoptat la randu-i, in mare parte, de multa vreme.

Te invit sa citesti randurile doamnei doctor Soescu. Tu te regasesti in vreun rol?

…MÂNCAREA continuă să joace un ROL EMOȚIONAL CENTRAL ȘI ESENȚIAL în viața mea, în viața noastră. Ritualurile de ”legătură” cu toți cei dragi continuă să se facă PRIN MÂNCARE.

Mama sau soacra mă servesc încă cu „bunătăți” de fiecare dată când mă prind, indiferent de faptul că îmi știu alegerile. Ele doresc să îmi aducă vibrația corpului în aliniere cu cea a lor. Consideră că ”datoria” lor de părinți este să mă transforme în ceea ce așteaptă și cred ele că ar fi bine să devin. În ciuda faptului că am devenit (de mult) un adult cu propriile mele convingeri, întâlnirile cu familia apropiată continuă să mă forțeze să rămân un copil, care acceptă orice i se oferă (alimente, cuvinte, emoții). 

… Interesant este la ființele umane faptul că legătura cu mama este atât de puternică, încât aceasta ne poate influența viața continuu, indiferent că este alături de noi fizic sau nu, în viață sau trecută la îngeri. Legătura cu mama, considerată de mulți o legătură de IUBIRE SUPREMĂ, este ceva special. Este o continuare ENERGETICĂ a vieții, o prelungire a ADN-ului, o trăire în două corpuri au aceleași vibrații. Copilul vine pe această lume ca ENERGIE PURĂ în corpul fizic; simțim puritatea și vibrația înaltă în fiecare celulă a nou-născutului. Și, treptat, devine greoi și ”împământat” ca noi ceilalți, devine blocat, fixist și intoxicat, ca noi toți. Alimentația este sarcina mamei în primii ani ai copilăriei. Ea este ”responsabilă” de transformarea copilului dintr-o făptură a cerului – dintr-un înger de energie – într-un om ”împământat” – un locuitor al lumii.

Mama ne menține în tiparele ”dresajului” social, ale ”bunei creșteri”, ale ”mâncatului tot din farfurie” și mai ales ale puterii lui ”TREBUIE”. Datorită IUBIRII pentru mama, copilul acceptă, rând pe rând, toți ”TREBUIE” din viața lui.

Pentru că Săptămâna Insectelor a prilejuit re-evaluarea relației cu MAMA (interesată conexiune!) nu doar în plan energetic – ci și în plan fizic – am primit un alt mesaj legat de studiul și evoluția mea:

MÂNCAREA ESTE IUBIRE.

În săptămâna insectelor, am ales să le ofer mamelor (mamei și soacrei mele)   ”bunătăți” raw-vegane, făcute cu multă măiestrie de prietenii mei de la Cămara cu merinde sau Bistraw, cele două restaurante vegane și raw-vegane din Constanța. Ca să nu mai tot primesc eu ”invitații”, am ales să fac eu invitația. Dar tot în jurul mesei s-a învârtit interacțiunea noastră. Am descoperit că SINGURUL meu subiect de discuție cu ”mamele”, a rămas mâncarea. Criticarea alegerilor mele, explicarea alegerilor mele, amintirea trecutului (iar și iar) prin ACELEAȘI povești, cu aceleași cuvinte și aceleași intonații, pe care le aud la fiecare masă, au rămas energiile COMUNE ale interacțiunii cu părinții. Dar pentru că ”mamele” refuză schimbările profunde (acceptă ocazional invitațiile mele ”raw”, dar continuă să consume lactate, carne, sare, zahăr, prăjituri și alte bunătăți), distanța energetică dintre noi se mărește. Activitățile pe care le dorim devin din ce în ce mai diferite. Orice împărtășire cu privire la noile interese, care apar în drumul devenirii de sine, devine o mică LUPTĂ cu fraza continuu ”aruncată în ochi”: ”Ce-ți mai trebuie și asta?” Dar asta nu mă împiedică SĂ SIMT IUBIRE pentru familia mea, pentru mama, pentru soacra mea. Și să realizez că și pentru mame – MÂNCAREA ESTE IUBIRE. DA, MÂNCAREA ESTE IUBIRE pentru o mamă.

 

MÂNCAREA DEVINE SINONIMUL IUBIRII din momentul în care copilul suge la sânul mamei, pentru că ACCEPTAREA hranei din corpul meu este momentul în care copilul acceptă să rămână în corp fizic. Ținerea în viață a copilului este o sarcină biologică atât de importantă, încât majoritatea mamelor se evaluează cu atributele ”buna sau rea”, funcție de ALIMENTAȚIA copilului:

– mănâncă bine – mama este bună

– nu mănâncă bine – mama este ”rea” – este ceva în neregulă cu ea.

Am văzut la cabinet ZECI DE FEMEI DISPERATE de modul în care copilul lor se alimentează. DISPERATE că sunt judecate de cei din jur ca fiind ”mame rele”. Disperate că NU SUNT IUBITE – nu sunt apreciate – că există șansa să fie ”expluzate” din grupul lor – dacă ”nu fac față” sarcinii de a fi mamă. MÂNCAREA ESTE IUBIRE pentru cei mai mulți dintre oameni. Dar în special pentru MAMA – MÂNCAREA ESTE IUBIRE. Mâncarea DEVINE corpul nostru. Fiecare gură, fiecare mușcătură, fiecare aliment introdus în corp, este o DECLARAȚIE DE IUBIRE făcută corpului nostru. Iar pentru mama, fiecare mușcătură a copilului devine o declarație de iubire pentru ea (dacă nu ați fost martorii disperării unei femei al cărui copil scuipă mâncarea sau varsă, înseamnă că nu înțelegeți exact ce vreau să vă spun!).

Așadar, ne confruntăm cu ENERGII ATÂT DE PROFUNDE, ATÂT DE PUTERNICE, ATÂT DE SUBTILE, încât avem nevoie de mult ajutor și multă putere să putem să le acceptăm, prelucrăm și integrăm! (”Digestia” energiilor este întotdeauna un proces complex, mult mai complicat decât digestia fizică a alimentelor!).

De aceea, vă propun ca săptămâna ce urmează să facem o SINTEZĂ și o REPETARE a folosirii a mai multor exerciții învățate în ultimile săptămâni. AVEM NEVOIE SĂ NE AMINTIM toate ”instrumentele” pe care le avem, întrucât LUNA PLINĂ ÎN CAPRICORN de marți, 19 iulie, ne-a zgudui cu toată forța ”caprei” și a intensificat la maxim REVELAȚIILE NOASTRE! Am simțit forța acestei luni în creștere chiar la finalul săptămânii ce a trecut, prin toate provocările: reacția corpului la căldură și uscăciune, reacțiile emoționale la ”reuniunile” de familie, reacțiile mentale la tentativele de trăire în prezent (fuga în senzația de vinovăție datorată greșelilor trecutului, fuga în planurile pentru viitor!).

Nu întâmplător am reluat discuția ”relației cu mama și a iubirii profunde, a iubirii primordiale din viața noastră – a iubirii materne”!

Vă propun ca în săptămâna ce vine să continuați exercițiul oglinzii, în care dimineața la trezire să vă spuneți: TE IUBESC – TE IUBESC CU ADEVĂRAT – TU, cel din oglindă, TE IUBESC CU ADEVĂRAT! Și, în același timp, să-i spuneți corpului dv că-l iubiți – la fiecare mușcătură de mâncare – ÎN TIMP CE MESTECAȚI MÂNCAREA. TE IUBESC. TE IUBESC CU ADEVĂRAT, corpul meu frumos!

Transformați fiecare masă într-o CEREMONIE A MESEI, sărbătorind VIAȚA, sărbătorind faptul că existați în prezent. Bucurați-vă de vremea frumoasă, de soare, de căldură, de oamenii din jurul vostru, de tehnologie; binecuvântați și mulțumiți pentru TOT CE AVEȚI! Dacă apar ”pofte” induse de expunerea, vederea sau mirosul altor alimente, amintiți-vă puternicul exercițiu de ”RESPECT” al puterii tuturor energiilor din lume: POFTĂ, ÎȚI RESPECT PUTEREA. Spuneți-vă de câteva ori acest lucru. Este posibil ca pofta voastră să se diminune, să dispară , iar conștiența voastră să câștige înfruntarea. Dar este posibil și să fiți copleșit de poftă și să mâncați ceea ce vă atrage.

Dacă apare vinovăția sau părerea de rău, nu uitați să spuneți: ”VINOVĂȚIE, ÎȚI RESPECT PUTEREA!” Și să adăugați: CORP FRUMOS – TE IUBESC, TE IUBESC CU ADEVĂRAT! Repetați și exersați aceste exerciții, exact cum faceți atunci când învățați o limbă străină. REPETAȚI IAR ȘI IAR, pentru a ”automatiza” un comportament (sau gânduri). NU UITAȚI CĂ MINTEA ESTE UN SOFTWARE. Avem nevoie să ”bătătorim” câteva dintre căile folosite, pentru a le putea folosi ”la pilot automat”!

MÂNCAREA ESTE IUBIRE. ÎN PRIMUL RÂND, IUBIRE DE SINE. Să ne centrăm întreaga săptămână pe IUBIREA pentru corpul nostru.

Să ne purtăm frumos cu propriul corp, să-l expunem la soare (după -amiaza), să intrăm în apa mării și să înotăm, să avem grijă de pielea noastră, folosind uleiul de cocos sau uleiul de migdale dulci, ce o ajută să nu se usuce prea tare de la soare și la căldură. Să stăm cât mai mult în aer liber, să stăm cât mai mult în Natura, să ne odihnim și să ne relaxăm într-un hamac, sau într-un balansoar, ori pur și simplu, pe o păturică pe iarbă: să observăm cu atenție insectele, păsările, animalele și florile și să ne simțim, alături de toate, o parte din ceva mult mai mare. Să realizăm că senzația interioară de ”excludere” și de ”singurătate” este FALSĂ! Să ne dăm seama că nu este nevoie să participăm la activități care ne fac rău, doar pentru a ne simți o parte dintr-un grup, întrucât, în realitate, NU SUNTEM NICIODATĂ SINGURI. Cum să fim singuri vreodată, când SUNTEM ÎNCONJURAȚI DE VIAȚĂ, în fiecare secundă și în fiecare minut? Stați pe malul mării, stați într-o pădurice, cu spatele lipit de un arbore și priviți, în liniște, în jurul vostru. Vi se pare că sunteți vreodată singuri?

VIAȚA ESTE IUBIRE. NATURA ESTE IUBIRE. MÂNCAREA ESTE IUBIRE. Totul în jurul nostru este IUBIRE. Să exersăm o săptămână întreagă existența IUBIRII – cu fiecare înghițitură de mâncare, cu fiecare gând pe care îl avem și cu fiecare vorbă pe care o rostim. MĂ IUBESC. MĂ IUBESC CU ADEVĂRAT. Și vă iubesc. Vă iubesc cu adevărat.

O vară insorită tuturor – cu iubire, Sorina

Sursa articol: http://www.centrulnatura.ro/saptamana-iubirii/