Februarie 1978. Prima cursa Ironman din Hawaii. Inot: 3,86 km. Bicicleta: 180 km. Alergare: 42 km. 15 sportivi aliniati la linia de start. Toti barbati. Gordon Haller, specialist in comunicatii al US Navy, a fost declarat primul Ironman ever, cu un timp de 11:46:58.

In anul urmator, lua startul si o femeie: Lyn Lemaire. Timpul ei a fost de  12:55:38.

37 de ani mai tarziu, pe 10 octombrie 2015, germanul Jan Frodeno castiga cursa in 8:14:40, dar nu reusea sa doboare recordul lui Craig Alexander din 2011 (08:03:56). Alexander este cel mai in varsta castigator din istoria competitiei (avea 38 de ani, cand a obtinut cel mai rapid timp). La femei, tot in cursa din toamna lui 2015, elvetianca Daniela Ryf a terminat in 8:57:57, un timp formidabil pentru o femeie si foarte aproape de recordul obtinut in 2013 de australianca Mirinda Carfrae (8:52:14).

Astazi, Ironman este un brand-monstru, iar pentru cei mai multi atleti, este foarte dificil sa ajunga sa participe la Kona, in Hawaii, fiindca sunt locuri disponibile doar pentru localnici, pentru cei care castiga puncte de calificare de top la grupa lor de varsta la mai multe evenimente Ironman, sau pentru sportivi suficient de norocosi pentru a castiga unul din mult ravnitele locuri de loterie. In orice caz, evenimentul ramane punctul culminant al sportului pentru triatleti din toata lumea.

Ironman Kona este una dintre cele mai asteptate, dar si mai grele competitii de triatlon din lume; o cursa aproape inumana, nu doar din cauza caldurii insuportabile. Asfaltul de culoare neagra si roca vulcanica absorb caldura solara, radiind in aer temperaturi incredibile. Se spune ca undeva, prin iulie 2010, s-au inregistrat 43 grade Celsius in Kona! In alergare, cand corpul este oricum infierbantat, temperaturile astea sunt extrem de greu de indurat, mai cu seama ca se adauga si umiditatea crescuta din aer. Iata de ce Kona este atat de ravnita, dar si temuta de triatleti.

Acestea fiind zise, ti-l prezint pe Mihai Baractaru, zis si Mita, primul roman participant (si finalist) la ultima competitie Ironman din Kona, Hawaii! Mita a terminat pe locul 416, cu timpul de 10 ore, 9 minute și 39 de secunde. Un timp incredibil, intr-o competitie incredibila!

Ca toate povestile pe care le adun si, de fapt, ca toate povestile de viata ale oamenilor din lumea asta, si cea a lui Mita e minunata. O viata plina de inspiratie, de modestie si de realizari uimitoare.

Liorisme: Mihai, povesteste-­mi te rog despre copilaria ta. Esti inca foarte tanar, asa ca iti va fi usor sa iti amintesti. 🙂 Cum erai cand erai copil?

Mihai: Toata ziua eram foarte activ. Ma jucam in fiecare zi. Fie jucam fotbal in “curtea gradinitei” (un loc in apropierea blocului unde locuiam), fie pedalam cu bicicleta prin jurul blocului, prin oras. Imi placea foarte mult sa explorez locurile din Brasov. Daca stateam pe loc, simteam ca “nu am aer”, trebuia sa fac miscare!

Liorisme: Cand ti-ai dat seama ca esti bun la sport?

Mihai: Cred ca am realizat asta dupa terminarea primului Ironman din Ungaria, la Nagyatad, cu timpul de 10h39 min. Cand am terminat, fostului meu antrenor (Rus Marius) nu ii venea sa creada. Evident ca anul urmator a trebuit sa ma intorc la aceeasi cursa de Ironman si sa le dovedesc ca nu a fost un simplu noroc, ci ca “sunt facut pentru Ironman”, asa cum spuneau Rus Marius si sotia sa, Nicoleta Rus. Au crezut in mine, incepand cu prima clipa. Dupa terminarea primului Ironman, mi-am spus ca o sa fac tot posibilul sa ajung la Campionatul Mondial de Ironman si sa fiu primul roman din istorie, calificat.

 

Liorisme: Care au fost primele tale realizari sportive si ce au insemnat ele pentru tine?

Mihai: Cred ca in momentul in care am castigat primul meu concurs. A fost un duatlon, organizat in Prejmer. Ma asteptam sa fie greu concursul, dar nici chiar atat de greu! A trebuit sa strang din dinti de la inceputul cursei (unde eram ultimul), pana la final (cand am ajuns sa ma tin cu mana de zona ficatului, caci nu ma puteam de durere). Dupa concurs, am primit o suma modica de bani si mi-am spus in sine mea ”cred ca sunt bun la asta si as putea sa devin si mai bun!”

 

Liorisme: Cum te-ai calificat la Ironman Kona?

Mihai: M-am gandit serios cum o sa fac asta. Partea de finantare nu o aveam, dar mi-am spus ca o sa fac tot ce-mi sta in putina sa ajung acolo. Pentru inceput, primul pas pe care a trebuit sa il fac, a fost sa urmez un program de antrenament (in care sa cred, mai ceva ca in Dumnezeu) si sa fiu cat se poate de disciplinat. Cu alte cuvinte, am inceput sa ma pregatesc, sperand ca in drumul meu spre calificare vor fi persoane dispuse sa ma finanteze pentru un astfel de proiect. Aveam mereu in minte parerile celor din jur (“nu ai cum sa te califici, ai nevoie de timpi foarte buni si multi bani”) si pur si simplu m-am incapatanat atat de tare, ca sa le demonstrez ca “poti face performanta si cu foarte putine resurse”! Asta este si motto-ul meu: ”Trebuie sa iti doresti acel lucru si sa faci tot ce iti sta in putina sa il atingi”!

 

Liorisme: Cum si cat timp te-ai pregatit fizic pentru aceasta cursa impresionanta? Ai un antrenor?

Mihai: Pentru a ma califica pentru Campionatul Mondial de Ironman, m-am pregatit 10 luni. Pentru inceput, m-am evaluat si apoi mi-am facut un plan de antrenament. L-am respectat in proportie de 95-97%. In momentul de fata, nu am niciun antrenor. Singurul antrenor pe care l-am avut a fost Rus Marius, pe vremea cand stateam in Brasov, la parinti acasa. Cum m-am pregatit? Pai foarte simplu! M-am tinut de programul de antrenament si mereu imi aminteam de ce fac asta. Imi raspundeam la intrebare si imi continuam antrenamentele. Este foarte dificil sa te pregatesti pentru o astfel de cursa. Este un sport individual si te poti baza numai pe tine. Trebuie sa ai incredere ca vei reusi!

Liorisme: Ce rol crezi ca a jucat felul in care ai abordat partea nutritionala in performantele de pana acum? Te consiliaza cineva pe aceast aspect?

 

Mihai: In 2008 si 2009 am colaborat cu “suplimente.ro”, iar Cristi Margarit mi-a deschis apetitul si calea pentru o nutritie cat mai sanatoasa si mai eficienta in timpul antrenamentelor. Ulterior, acesta cale s-a transformat intr-un stil de viata sanatos. Inainte sa il cunosc pe Cristi, faceam antrenamente mancand numai prajeli, nimic sanatos; tot accentul era pus pe gust. Dupa sfaturile lui, am inceput sa consider mancarea un combustibil si atat. Mananc pentru ca este necesar. Zicala ”esti ceea ce mananci”, se aplica in totalitate. In prezent, incerc sa ma documentez din carti de nutritie si sa le aplic pe piele mea, experimentandu-le; astfel, stiu cum reactioneaza corpul meu la combinarea diferitelor alimente.

 

Liorisme: Cum ai pregatit cursa de la Kona din perspectiva nutritionala? Concret, ce ai mancat in dimineata cursei?

Mihai: Probabil ca o sa radeti, dar Laura, prietena mea, s-a trezit la 4 dimineata sa imi fac o omleta din 4 oua, cu branza de capra. Atat! Inainte cu 30 de minute de startul la inot, am mancat o banana. Cand am iesit din ocean, ametit, abia am gasit punga cu echipamentul sportiv din tranzitie si am luat cateva guri de bautura isotonica. Pe traseul de la bicicleta, am avut la mine 3 batoane proteice, 3 energizante si 3 geluri energizante, pe care le-am luat la un anumit interval si in functie de dificultatea traseului. In proba de alergare, am pus accentul mai mult pe banane si apa, iar spre final, cola cu apa, pentru a-mi ridica indicele glicemic cat mai sus.

Liorisme: La Kona, cu siguranta ai gasit o bucatarie total diferita de cea de aici; cum te-ai adaptat?

Mihai: Cand am ajuns pe insula, eram foarte fericit ca voi fi prezent la cel mai mare eveniment de Ironman. Legat pe nutritie, cand am ajuns in magazinele lor, toate alimentele erau semi-preparate, gen fast food. Lucrul asta m-a ingrijorat destul de mult. Urma cea mai importanta cursa din viata mea si nu as fi vrut deloc sa mananc fast food. Asa ca am pus accentul foarte mult pe fructe si legume. Mancam zilnic cate 3-4 kg de fructe; in special papaya, mango, ananas, avocado. In ziua cursei, nu prea mai ai cum sa schimbi corpul sau sa mananci in timpul cursei cat mai sanatos, in speranta ca o sa fie bine. Partea de nutritie si de hidratare, o construiesti cu cateva saptamani inainte. Nu in ziua cursei! Ar fi prea tarziu daca te gandesti la asta. Corpul este intr-o continua schimbare, iar tu, daca ai manca sanatos doar in timpul efortului, ai schimba doar o mica parte din ce trebuia facut.

Liorisme: Ce a fost cel mai greu pe parcursul cursei?

Mihai: As spune toata cursa, deoarece este foarte grea, incepand cu inotul, unde este o lupta de supravietuire si nu se compara cu nicio alta cursa. In proba de bicicleta, chiar exista acele “cross winds” de care vorbesc toti atletii, iar in proba de maraton sunt temperaturi de 33-34 grade, cu umiditate 90% (echivalentul a 40-43 grade C in Romania). In plus, asfaltul pe insula, ca sa reziste temperaturilor inalte, este format din roca vulcanica, care degaja foarte multa caldura. Pe toata cursa, nu exista niciun pic de umbra. Totul este sterp.

 

Liorisme: Ce te-a marcat la Kona?

Mihai: Am fost impresionat de modalitatea de abordare si stilul de viata al sportivilor prezenti la Kona. Au un stil de viata foarte lejer, fara stres, fara presiuni si cu multa recunostinta si apreciere. Am intalnit si am discutat cu aproape toti profesionistii de la Kona si sunt foarte modesti, avand un caracter aparte. Un model de viata, de la care poti invata foarte multe.

Liorisme: Ai mai repeta experienta asta incredibila?

 

Mihai: Pentru 2016, intentionez sa ma calific pentru a doua oara la Campionatul Mondial de Ironman. Acolo este centrul triatlonului si acolo poti vedea cel mai bine nivelul tau de pregatire. Acolo este km 0. Intentionez sa ma clasific si mai bine la categoria de varsta.

Liorisme: Ne impartasesti cateva din visele si planurile tale de viitor?

Mihai: Imi urmatorii 2 ani, imi doresc sa cobor la 8h:50min si sa trec la profesionisti. Imi doresc sa concurez alaturi de cei mai buni! In 4 ani de zile, vreau sa cobor sub 8:30min, iar in 6 ani, sa concurez la categoria de profesionisti la Campionatul Mondial de Ironman.