Ieri seara, cand m-am intors de la munca, le-am gasit acasa pe Buni si pe Eva. Din usa, le-am intrebat ce fac. Mi-a raspuns Eva: nu prea bine! Pai, de ce?…o intreb eu. Iar ea imi raspunde cu asprime si, in acelasi timp, cu tristete in glas: pentru ca nu mai suport stirile de la televizor, cu oamenii aceia care au murit in club! Ma doare capul, ma dor ochii, sunt obosita. Pot sa ma uit la desene, mami?

Am certat-o in gand pe Buni pentru ca a expus-o pe Eva la stirile si imaginile de la tv. Luni seara, Eva chiar s-a simtit ciudat: a facut un pic de febra, a durut-o capul si ochii, fara alte simptome. Probabil ca nu e nicio legatura, dar nu m-am putut abtine sa gandesc ca mintea si ochii ei au suportat cu greu imaginile si stirile difuzate continuu la televizor.

La culcare, i-am masat Evei fruntea si tamplele cu ulei de menta, mai apoi palmele mele incercand sa ii transmita energie si iubire de mama, pana ce somnul dulce i-a cuprins trupul si mintea de copil. Ma gandeam, privindu-mi copiii dormind in pace, ca va veni un moment, nu peste multa vreme, cand vor merge “in lume” sa asculte, alaturi de prieteni, de colegi, ceea ce asculta din ziua in care s-au nascut: muzica. Muzica pop, rock-in-roll, populara, muzica simfonica si, cel mai probabil, muzica rock.

Si m-am rugat atunci sa dea Dumnezeu ca muzica, in orice forma s-ar exprima si oriunde s-ar auzi, sa insemne VIATA. M-am rugat ca, atunci cand copiii mei vor fi destul de mari sa mearga in discoteca, sau in club ori intr-un bar, sa fie in siguranta, alaturi de prietenii lor, si nimic sa nu le tulbure o noapte de distractie. Sper din toata inima ca ai mei copii si orice alt copil al acestei lumi sa nu fie nicicand judecati sau iubiti mai putin pentru genul de muzica pe care il asculta, ori pentru religia pe care o impartasesc sau pentru ca aleg sa se bucure de o sarbatoare “importata”. Si sa dea Dumnezeu ca nimeni sa nu isi mai piarda niciodata prieteni, colegi sau rude, pentru ca acestia se gaseau intr-un loc, unde cineva nu a facut ce trebuie.

Sa ierte Dumnezeu pe toti: si pe cei plecati, si pe cei ramasi…