Alex Buta. Being nobody, yet becoming everything (I)

Published on by liorisme3 Comments

Pe Alex nu il cunosc personal, ca pe multi dintre prietenii mei virtuali. El, de fapt, nici nu stie ca mi-e prieten, he, he! But that’s ok. Pentru mine, o persoana care ma inspira e un prieten de nadejde, intr-o lume in care indoiala, spiritul critic si victimizarea hranesc atat de multe suflete. Imi place mult de Alex. Nu spun mai multe. Te invit sa ii citesti randurile. Si daca te lasi purtat dincolo de tipare, macar pret de un articol, atunci s-ar putea sa fii…surprins. 🙂

Continue reading “Alex Buta. Being nobody, yet becoming everything (I)” →

Pancakes…cake

Published on by liorisme3 Comments

Se prea poate ca acesta sa fie an one time desert. Nu ca n-ar fi fost delicioooos! Chiar preeeeea delicious! Dar dupa standardele mele, parca mi-a luat cam mult timp sa-l gatesc, in vara anului trecut. Pentru gospodinele care sunt mai rabdatoare insa, acest desert este un must. 🙂 Asadar:

Continue reading “Pancakes…cake” →

Viata ca un film…fotografic (XIII). Doamna Olga

Published on by liorisme2 Comments

Pentru ca munceam in orasul natal, era o adevarata aventura sa ajung la cursuri sau in sesiuni la Bucuresti. In anul I, avusesem noroc sa pot sta in gazda, pe perioada celor doua sesiuni, la familia unor prieteni din Tulcea. Din anul II insa, am fost nevoita sa fac naveta. Luam din Tulcea, la miezul noptii, trenul Personal (adica o omida intunecata, lunga si murdara, care se tara ore interminabile, pana la destinatie) si soseam spre dimineata, dupa vreo 6-7 ore, in Gara Obor. De-acolo, luam autobuzul si fuga la scoala, unde fie dadeam un examen, fie participam la vreun curs mai important, iar seara, ma intorceam la Tulcea, caci nu aveam decat o zi libera de la munca.

Continue reading “Viata ca un film…fotografic (XIII). Doamna Olga” →

Gandul ca Poveste

Published on by liorisme2 Comments

De cate ori ma identific cu gandurile mele, ma identific cu povestea mea, indepartandu-ma, de fapt, de mine insami. Cand am senzatia ca am pierdut sau ca exista sansa sa pierd ceva (confortul, de obicei), apare frica. De cate ori emit o parere despre mine, despre ce ma inconjoara, despre lume, despre ce mi se intampla, ma complic inutil, fiindca totul este relativ. Chiar si povestea mea. Oricat as crede eu in ea, tot o poveste este. Uneori foarte frumoasa, alteori, tare neplacuta. Dar e doar o poveste omeneasca, ca atatea altele.

Continue reading “Gandul ca Poveste” →

Suntem ceea ce mancam sau mancam ceea ce suntem?

Published on by liorisme17 Comments

Acest articol este un raspuns la mesajul Oanei, primit zilele trecute tocmai din Timisoara.

Ii multumesc Oanei pentru ca m-a inspirat sa scriu articolul de astazi. Am inserat comentariul meu in textul ei, pentru a lega mai usor raspunsul meu la cele scrise de Oana.

Draga Lioara,
Citind aici cele 4 articole despre proteina cu atentie mare, am inceput sa-mi pun cateva intrebari.

Continue reading “Suntem ceea ce mancam sau mancam ceea ce suntem?” →