Pentru mine, Didina e un fel de Super Woman: inspira bucurie, e pozitiva si plina de energie, in timp ce face lucruri formidabile (alearga pe distante greu de atins pentru cei mai multi oameni, detine recordul, cel putin in ochii mei, pentru cel mai bun timp de „planking” si are timp pentru toate!). Cum reuseste?
Liorisme: Draga Didina, povesteste-mi te rog putin despre copilaria ta. Ai fost un copil activ?
Didina: Am fost, sa spun, un copil normal; ma jucam din cand in cand si cu papusi, dar doar pana pe la 4 ani. Dupa aceea, tot zburdam, jucand diverse jocuri, volei, baschet, competitii cu bicicleta unuia dintre copiii din cartier…Stateam fiecare la rand, pentru a face o tura cu bicicleta lui, el fiind singurul care avea bicicleta dintre noi toti, vreo 6 copii cu totul. Jocurile le faceam in parcul din vecinatatea casei, improvizand cosul pentru baschet, intre doua crengi inalte ale unui copac, care faceau nu stiu ce unghi. 🙂 Am reusit sa fac entorsa la un deget de la mana, cand am prins gresit mingea de baschet.
Liorisme: Cum si cand ai inceput sa alegi?
Didina: Am inceput sa alerg de Craciun, in 2009, cu niste prieteni, preferand sa iesim la aer, decat sa stam la masa indelungat, cum se obisnuieste de Sarbatori, sau la TV. A fost din prima o alergare usoara in jurul lacului Herastrau cu familia respectiva, care avea 3 fetite de 10, 8 si 4 ani si care ne-au insotit, fireste, Fiecare a alergat in ritmul lui. Cea ma haioasa a fost fetita cea mica, care s-a straduit sa se miste si sa tina si ea pasul intr-un fel, soptind-mi ca nu ii este usor, dar o face de dragul mamei ei. 🙂 De fapt, atunci a fost, asa, o recunoastere a parcului drag mie, intr-un mers muuult mai rapid decat o plimbare normala. In aprilie 2010, am inceput alergarea propriu-zisa, intr-un echipament oarecum adecvat si am inceput sa invat din greselile mele si din experientele celorlalti, pe care le-am deslusit de pe net.
Liorisme: Ceilalti membri ai familiei tale fac miscare?
Didina: Mama este foarte activa, de cand o stiu. Nu am auzit-o niciodata sa spuna ca doreste sa leneveasca, oricat de obosita ar fi. Fiecare zi o incepe plina de energie, activa, nicidecum sa isi faca o cafea si sa se reintoarca in pat. Ii place mult gradinaritul si tot ce tine de pamant.
Liorisme: Care este cea mai mare satisfactie a ta de pana acum, in ce priveste alergatul?
Didina: Alergarea de 100km din 30 mai 2015, pentru copiii din Valea Plopului.
Liorisme: In afara de conditia fizica si sanatate, ce vin la pachet cu alergatul, ce iti aduce, tie, personal, activitatea fizica?
Didina: Este o pasiune, este o „nebunie”. Sunt o persoana care pune suflet in tot ceea ce face, iar de cand am inceput sa alerg, chiar si cand incerc sa adorm, ma imaginez alergand in frumusetea de parc, Herastrau. De fapt, este un tot, alergare si natura; nu m-as vedea sa alerg doar asa, pe strazi; am nevoie si de verde, de proaspat, de pur in jurul meu.
Liorisme: Cum ar trebui sa fie mentalul unui alergator de cursa lunga, asa cum esti tu, ca sa termine cursa, sa nu renunte? Ce crezi ca primeaza: mentalul sau pregatirea fizica?
Didina: In primul rand, trebuie sa ai o forma fizica buna, pregatita pentru cat doresti sa alergi, dar 80% primeaza mentalul intr-o cursa lunga. Poti fi foarte bine pregatit dar, daca mental te indoiesti, este posibil sa clachezi. Eu nu mi-am pus niciodata problema ca nu voi termina o cursa; tot timpul m-am vazut la finish, inca de cand am inceput competitia. La cursa de 100km am avut emotii, pentru ca nu reusisem sa fac o alergare ceva mai lunga, apropiata de 100km, dar am pregatit in alt mod aceasta alergare. Mi-am dorit aceasta competitie pentru ca, de cand am inceput sa alerg, am avut in cap sa pot sa si ajut prin alergare, sa nu alerg numai de dragul de a bifa anumite competitii. Si rezultatele au sensul lor, evident, dar atunci cand poti sa ajuti, te simti implinit.
Liorisme: Ce importanta are nutritia si cum impacteaza ea performantele unui sportiv? Ai un regim alimentar deosebit?Suplimente consumi?
Didina: Nutritia este foarte importanta. Eu nu mananc decat foarte rar carne; mananc fructe, lactate, legume, seminte. Suplimente nu consum, doar in timpul cursei iau geluri, magneziu, daca este cazul.
Liorisme: In conditiile in care alergi atat de multi km, cum ramane cu ideea ca miscarea fizica excesiva cauzeaza acidoza de tip lactic, la nivelul muschilor si deci mai multa aciditate in corp?
Didina: Acest aspect inca nu l-am analizat.
Liorisme: Tu ai vreodata timp liber? Presupun ca ai si un job, ca restul lumii…Cum reusesti sa le faci pe toate?
Didina: Timp liber, mai degraba as zice timp in care sa nu fac nimic, nu am, pentru ca tot timpul imi gasesc cate ceva de facut si imi este greu cand incerc sa stau linistita; de fapt, nici nu reusesc. 🙂
Liorisme: Dintre toate cursele la care ai participat pana acum, alege-o te rog pe care care te-a impactat cel mai tare si povesteste-mi putin despre ea.
Didina: Maratonul de la Berlin, pe care l-am asteptat cu nerabdare tot anul trecut. Imi doream si un timp bun si am incercat sa ma concentrez doar pe alergarile pentru el. Cu o saptamana inaintea cursei, am participat la un semimaraton in cadrul Campionatului Balcanic de Atletism si de cum am pornit in alergare am simtit o durere in calcaiul drept, care m-a tinut toata cursa. Nu eram pregatita pentru un abandon, asa ca am incercat sa pun piciorul in diverse pozitii cand calcam, ca sa pot alerga. Consecintele au fost pe masura. Luni nu puteam merge, decat pe varful piciorului; de marti am incercat usor-usor sa merg. Joi am incercat o alergare usoara, dar tot mai aveam durere, asa ca eram resemnata pentru Berlin, care urma peste 3 zile; ma gandeam ca macar sa ma pot bucura sa termin cursa in limita timpului. Duminica, inainte de inceputul cursei, am avut emotii, cum se va manifesta piciorul meu; am pornit cu grija si usor; durerea nu a mai aparut. Eram insa relaxata si linistita, fara sa ma intereseze target-ul la care visam. Mi-am bucurat sufletul in alergare, alaturi de toti cei care ne-au sustinut pe traseu, am interactionat cu ei si nu am simtit cand s-a apropiat de sfarsit cursa. La final, cand am ridicat privirea la cronometrul oficial, nu mi-a venit sa cred ca visul meu s-a implinit! Imi doream sa termin in 3:30 si am termina in 3:28:58! Nu pot descrie momentele acelea, doar ca, inca o data, mi-am spus ca viata este un miracol.
Liorisme: In vacante alergi?
Didina: Da. Vacantele sunt in jurul alergarii; ori merg la o competitie si imi mai permit 2-3 zile de vacanta pe langa alergare, iar cand nu merg la vreo competitie si merg la mare, de exemplu, fiecare dimineata, cu exceptia unei zile sa spunem, incepe cu alergare. 🙂 Pot sa spun ca ma trezesc mai devreme cand sunt in vacanta, cu nerabdarea de a prinde rasaritul soarelui in alergare. 🙂
Liorisme: Sunt fascinata si cu totul uimita de timpii tai de planking! Care e ultimul record personal si cum reusesti? 🙂
Didina: 26 minute. Am inceput usor anul acesta, dupa ce am citit si studiat ca este foarte benefic pentru spate si nu numai. Nu foloseam un cronometru, ci imi puneam o melodie preferata, care era cam de aproximativ 6 minute. Apoi, foarte repede, am inceput sa maresc timpul, si am ajuns la 26 minute. Nu mi-am propus, ci pur si simplu, in ziua respectiva, am fost intr-o forma mentala foarte buna. 🙂
Liorisme: In afara de sport, ce alte pasiuni ai?
Didina: Plimbarile in natura, muzica, ciititul.
Liorisme: Cate persoane ai reusit sa convingi pana acum sa faca miscare? 🙂
Didina: Am ramas surprinsa cand mi-au impartasit diverse persoane ca, dupa ce au citit un articol cu mine, aparut in revista Alerg, in 2013, s-au apucat de alergare sau cand vad postarile mele pe Facebook, se mobilizeaza si mai mult si devin mai motivate. Nu as putea da un numar de persoane, dar m-au bucurat cei care au simtit sa imi impartaseasca aceste lucruri. 🙂
Liorisme: Ne impartasesti cateva din visele si planurile tale de viitor?
Didina: Imi doresc ca, prin alergarile mele, sa pot ajuta pe cei care au nevoie si de aceea am in vedere competitii in scop umanitar, in primul rand. Nu impartasesc planurile, proiectele mele, caci imi place sa se observe rezultatele. 🙂
Liorisme 