Category: Getting inspired by

Mac Danzig. Boxing on plants and love

Published on by liorismeLeave a comment

MDZ_1

Box-ul nu se numara printre pasiunile mele; e o forma de miscare prea violenta pentru gustul meu, dar povestea lui Mac Danzig merita spusa, atat pentru performantele acestui sportiv, cat si pentru filozofia sa de viata.

MAC4

Mac s–a nascut in urma cu 36 de ani in Ohio, USA. A renuntat sa consume lactate inca din 1999, din cauza unei infectii la ureche, ce tot revenea, pe fond alergic. Desi nu prea ii plac legumele, preferand fructele si cerealele, din 2006, de cand a realizat ca nu are nevoie de proteina animala pentru performante sportive, Mac este vegan. De asemenea, Mac este un infocat avocat pentru drepturile animalelor, declarand ca, de cand se stie, are un profund respect pentru animale si interes in tot ce tine de natura.

Si-a început cariera MMA (Mixed Martial Arts) în 2001, la 21 de ani, iar în 2005 a câștigat King Of The Cage Lightweight Championship. Si-a apărat titlul de patru ori, înainte de a-l pierde în 2007. Tot în 2007 si-a facut debutul in The Ultimate Fighter (TUF), competiție pe care a câștigat-o.

Am tradus interviul de mai jos si pentru ca acest sportiv este o noua dovada ca muschii nu au nevoie de proteina animala si ca boxerii, cel putin unii dintre ei, gandesc cu capul, nu cu pumnul, alegand, asa cum declara chiar Mac, “sa nu contribuie la industria consumerista, ce cauzeaza atata suferinta animalelor”…si oamenilor, as adauga eu.

…

Spune-ne un pic despre tine, cu ce te ocupi, ce hobby-uri, ce pasiuni ai…

Sunt luptator profesionist MMA (Mixed Martial Arts ). Sunt iubitor de natura si am o mare pasiune pentru fotografie. Îmi place să călătoresc în locuri îndepărtate și sa imortalizez imagini cu frumusetile naturii, fie ca este vorba de peisaje sau de sălbaticie pur si simplu. Cand sunt acasa, fiecare moment il petrec cu fiica mea.

De ce ai devenit vegan?

Pentru că detin control asupra unei singure persoane:  eu insumi. Și am decis că nu vreau să contribui la industria de consum, care provoacă unui număr mare de animale, atât de multă suferință inutilă. Odată ce am devenit vegan, mi-am dat seama că există o serie de alte avantaje în afară de motivele morale și etice.

Când și de ce ai devenit interesat de fitness?

Am fost întotdeauna activ fizic și interesat de sport. Nu-mi pot imagina sa trăiesc in alt mod.

Cum ai descrie programul tau de nutriție?

Ca baza: alimente integrale, vegane. Consum rar alimente procesate ori zahar, dar beau multa apa. 

Cum ai descrie programul tau de antrenament?

MAC3

Efort la intensitate maxima, prin focalizare mentala, tehnica si atitudine pozitiva. In cea mai mare parte, fac doar exercitii cu greutatea propriului corp și exercitii plyometrice, Pull up-uri și flotări. In trecut, ridicam haltere, baroase, dar acum, am reununtat la asta.  Am o genetica buna, fiind in mod natural atletic.

Întotdeauna mă asigur că ma antrenez la cote maxime, cu cei mai buni oameni posibil. Dacă simti ca n-ai dat ce e mai bun la antrenamente, nu vei da tot ce poti in concurs. Deci asta e un avantaj mental pentru mine. De asemenea, practic meditatia si vizualizarea pentru a gestiona anxietatea pe care o am, atunci cand ma aflu în fața unei mulțimi de oameni.

Ce fel de suplimente folosesti, dacă este cazul, și de ce?

Eu folosesc Vega, The Ultimate Meal și alte câteva pulberi de proteine, cum ar fi Plant Fusion și Sunpower, atunci când ma antrenez din greu și am nevoie de proteine suplimentare cu calorii reduse. În mod normal, doar încerc să am un regim alimentar echilibrat și atunci necesitatea de suplimente scade.

MAC2

Cum reacționează oamenii, atunci când afla că ești vegan?

Cei mai multi dintre ei sunt tare nedumeriti și / sau uimiti de-a binelea. Simt că încă traim in veacuri de demult, cand vine vorba de dieta. Cei mai mulți oameni nu au nicio idee despre ce inseamna sa mănânci sănătos.

Care sunt cele mai des intalnite concepții greșite despre veganism?

Cea mai intalnita concepție greșită este că nu este sănătos și că nu poti fi puternic sau activ fizic pe o dieta vegetariana. Adevărul este chiar opusul.

Ai avut succes în promovarea veganismului / vegetarianismului? Dacă da, cum ai procedat?

Prefer să conving prin propriul exemplu. Aleg să nu propovaduiesc despre veganism ca si cum ar fi un club sau o religie, la care doresc să ii converteasc si pe alții. Acest fel de abordare, în cele din urmă, ii indeparteaza pe oameni. Nimanui nu îi place să fie forțat sa faca ceva, chiar dacă este spre binele sau. Mai degrabă, aleg sa imi traiesc viața în mod pozitiv și sa ii influentez pe ceilalti prin alegerile pe care le fac. Am fost suficient de norocos incat sa obtin succes și, astfel, sa inspir mulți oameni să devină vegani, prin faptul ca sunt foarte competitiv. Îmi place să aud de la oameni că i-am inspirat să renunte la produsele de origine animală din dieta lor.

Care crezi ca este cel mai important aspect, atunci cand te antrenezi?

Aspectul mental.

Care e cel mai bun aspect, atunci cand esti vegan?

Știind că fac tot posibilul, ca si consumator, să nu contribui la industria îngrozitoare, care provoacă atât de multă suferință.

Care e cel mai bun lucru legat de ideea de a fi in forma fizica excelenta?

E un sentiment minunat. Nu ma pot imagina fizic altfel.

Ce sfat ai pentru cei care sunt doar la început cu miscarea fizica?

Nu te opri dacă nu vezi rezultate imediat. Aceste modificări nu se întâmplă peste noapte. Exercitiul fizic nu ar trebui să fie ceva ce “incerci”; mai degrabă, ar trebui să fie ceva ce incluzi pentru totdeauna in viata ta.

Ce sfat ai pentru cei care se gandesc sa devina vegani?

Nu „te gandi”! Fa-o, pur si simplu! E usor.

Ce te motiveaza in viata?

Fiica mea, iubirea, fericirea, bucuria de a experimenta viata.

MAC1

Surse traducere si adaptare:

http://www.veganbodybuilding.com/?page=bio_danzig

http://www.mensfitness.com/training/fittest-guys-america

Sanatate 5 D (XI). Paradoxul lumii moderne: “prea mult-ul” duce la lipsuri si suferinta

Published on by liorismeLeave a comment

Astazi, seria “Sanatate 5 D” a doamnei dr. Sorina Soescu continua cu un subiect foarte interesant, si anume acela al EXAGERARII, al “prea mult-ului” si al obsesiei pentru acumulare; acumulare de mancare, de bunuri materiale, de certificari, diplome, pentru asigurarea unei vieti abundente, traita in confort emotional si material; o viata lipsita de griji. Urmarea paradoxala a acestor stradanii? Lipsa sanatatii si a echilibrului intern.

IMG_20151121_123319~3
Cat cantaresc “acumularile” tale? (Herastrau, nov. 2015)

Constantele comportamentului omenesc, in ultimele mii de ani, sunt doua:

  • cautarea hranei si a sigurantei vietii
  • odata acestea dobandite, cautarea ferventa a inmultirii speciei (reproducerea)

Cele doua etape, marcate de anxietate, griji, cautari constante si nesiguranta, se observa si in prima parte a vietii unui om, in primii 20 de ani. Dupa depasirea acestei perioade, un om trece intr-un alt stadiu, numit in homeopatie “sicoza” si care este stadiul acumularii, al “lacomiei”, al perioadei “nu am destul”. In aceasta etapa, incepe adunarea averilor, a luptelor infinite pentru preluarea resurselor altor oameni, a “economisirii”. Intre 20 si 50 de ani, majoritatea fiintelor umane se regasesc in acest stadiu. Se manifesta nevoia constructiei unei case, a acumularii de bunuri pentru viitorul familiei sau al copiilor, a acumularii de diplome si calificari pentru siguranta viitorului. Este o perioada in care oamenii aduna, aduna, depoziteaza, atat in exterior, cat si in interior. Acum vezi o multime de oameni supraponderali, care nu se mai pot opri din mancat si care devin un “tub digestiv”.

Foarte multi tineri supli si frumosi, odata intrati in perioada “sicotica”, se “latesc” vazand cu ochii, se ingrasa si continua comportamentul de acumulare la toate nivelele vietii lor. Elementul declansator pentru majoritatea pare a fi casatoria, in special “legala”, actul respectiv avand puterea “miraculoasa” de a conferi siguranta si stabilitate cuplului in fata intregii societati, care il accepta. Din acest moment, ambii membri intra in “sicoza”, in perioada de acumulare, societatea fortandu-i sa inceapa construirea familiei (“voi cand faceti copii”?), a unei case, a unei mici averi (“voi nu va luati masina, mobil, televizor cu plasma”? etc).

Cand se atinge un maxim de acumulare si apar dificultati in gestionarea tuturor bunurilor stranse, incepe o perioada distructiva, numita in homeopatie faza “luetica”, atunci cand incepe pierderea, distrugerea celor acumulate.

Civilizatii infloritoare, state si regate au pierit dupa o perioada de mari acumulari, tocmai datorita acestor excese de acumulari.

Dupa varsta de 50 de ani, majoritatea oamenilor intra in faza “luetica”, caci organismal nu mai rezista dupa zeci de ani de abuzuri si ingreunari. Incep problemele de sanatate, din ce in ce mai grave, mai extinse, mai distructive (acidoza) si, treptat, se pierd toate acumularile fazei anterioare. Aceasta este o perioada marcata de disperare, de agatare cu insistenta de vechile acumulari/obiceiuri, de neliniste emotionala puternica.

Oamenii stiu ca multe obiceiuri sunt daunatoare (alimentatia in exces, consumul de alcool, tutun, droguri, cafea, zahar, lipsa somnului, programul de munca prelungit), dar, cu toate acestea, continua sa se complaca in aceste obiceiuri daunatoare, pentru ca “toata lumea o face”.

Exista, asadar, o tendinta “luetica”, distructiva, generalizata in intreaga populatie umana. Medicalizarea excesiva a vietii, consumul generalizat de substante chimice, ca medicamente sau conservanti alimentari, accentueaza aceasta tendinta “luetica”, prin distrugerea florei intenstinale. In schimbarea paradigmei propuse de conceptul “Sanatate 5 D”, am identificat o tema importanta a prezentului, numita TEMA EXAGERARII, in care exista “prea mult”, “din ce in ce mai mult”, din toate: prea multe mancaruri, prea multe canale la televizor, prea multe marfuri pe piata etc. Tema exagerarii apare din FRICA, frica cea mai mare a fiintei umane fiind FRICA DE NECUNOSCUT. Modalitatea epocii materialiste de a infrunta necunoscutul este “prea mult-ul”, exagerearea, cu o consecinta normala a acestui exces: EPUIZAREA puterilor si DECONECTAREA de la mecanismele naturale, ritmice actiune-repaus.

Fiinta umana, organismul uman, este  un microcosmos complex, cu o alcatuire fantastic de minutioasa, despre care stim cu atat mai putin, cu cat am aflat mai multe, in ceea ce priveste structura generala. Interventiile agresive la nivelul acestui microcosmos ii perturba integralitatea, starea de functionare si il transforma in altceva, ce n-a fost proiectat sa fie. Mintea umana intra in proces de distructie. De fapt, mintea umana se DECONECTEAZA de restul organismului, de toate celulele corpului, care par a functiona autonom, tip “instinctiv-animalic”. (Dr. Sorina Soescu)

….

Doua din urmarile acestei DECONTECTARI sunt autismul si sindromul ADHD, despre care iti povestesc data viitoare. Pana atunci, Sanatate 5 D iti doresc!

In cinstea timpului ce trece…

Published on by liorismeLeave a comment
paste2
Paste Fericit!  (Gia, 2016)

In trecerea lui, timpul ne mangaie, ne iarta sau nu, ne cearta ori ne fericeste. Cateodata, toate astea impreuna, alteori, pe rand, in functie de evenimentele vietii noastre si de modul cum ne raportam noi la aceste evenimente.

Masura trecerii timpului o am, de ani incoace, privindu-mi copiii, care cresc, se inalta catre soare, luminosi si curati.Desi se mai intampla sa am momente de nostalgie, mai cu seama cand ma uit inapoi, totusi, privindu-mi viata, realizez ca asa trebuie sa fie, aceasta-i randuiala si totul e bine asa cum e: “vreme trece, vreme vine”, bucurii si tristeti, in varf sau tocmai jos,  toate incap in inima unui om, de-a lungul vietii.

In cinstea acestei noi primaveri, a Vietii insasi si a Pastelui ce se apropie, astern pentru tine, pentru noi, cateva randuri scrise de Ieromonah Savatie Bastovoi, un autor drag mie….ca sa ne bucuram de tot ce avem si nu avem, de tot ce suntem si nu suntem, de tot ce traim si nu traim, de tot ce intelegem sau nu, de tot ce a trecut, de tot ce e prezent si de tot ce va veni. Sa nu ne fie, zic, frica de timp, fiindca trecerea timpului inseamna schimbare, adica viata in miscare, ci nu uitare si moarte.

“Cand eram mic, nu suportam ticaitul ceasurilor. Si asta nu pentru ca sufeream cu nervii sau de insomnie, ci pentru ca ceasul imi amintea de existenta timpului. Fiecare tic-tac era pentru mine ca o bataie in portile mortii. Cand ma culcam in pat si in intuneric, se mai vedea doar conturul albicios al ferestrei, ticatitul ceasului se asemana cu zgomotul rotilor unui tren care ma duce spre moarte.

Era atat de scurt un ticait, dar era destul ca sa ma cufunde intr-o tristete doboratoare, intr-o tristete din care nu credeam ca voi iesi vreodata. Era ingrozitor sa stiu ca eu nu-mi voi putea intoarce timpul vietii nici macar cu un singur ticait. Ma sfasiam sa simt cum dispare in nefiinta, pentru totdeauna si irecuperabil, sunetul acela monoton si trist.

Acest sentiment il retraiam mai cu seama seara, la culcare. Dar adevarata tristete si singuratate ma copleseau in casele straine, chiar si la bunica, unde ma adormea un ceas mare, sovietic. Atunci ma gandeam ce deprimant ar fi sa aud astfel de ceasuri toata ziua, dar totodata imi dadeam seama ca ele ticaie oricum, chiar si atunci cand eu nu le aud. Orice as fi facut, oriunde m-as fi dus, timpul trecea.

Singurul rost pe care il mai vedeam era sa urmarescs cat mai atent trecerea timpului, sa o inregistrez, sa o explic. A fost cea mai dureroasa ocupatie din viata mea, dar n-a fost fara rost.

Am inceput sa vad trecerea timpului in orice: in frunzele care cad sau doar se misca, in orice schimbare, in orice cuvant sau gest care erau inghitite imediat de trecut, ca de un stol de piranii. Eu insumi ramaneam nemiscat si neputincios in fata trecutului, care ma inghitea incetul cu incetul.

Trecerea timpului se poate masura cu orice. O masuram cu hainele din care cresteam, cu oamenii care mureau sau se casatorreau. Si cei indragostiti pot spune iata, suntem cu o atingere mai aproape de moarte, suntem cu o imbratisare, cu un sarut mai aproape de moarte.

Suntem intotdeauna mai aproape. De multe ori, ma suprind asupra aceluiasi gand in timpul Liturghiei, cand preotii si diaconii isi dau sarutul iertarii si al dragostei inainte de a se impartasi cu Trupul si Sangele lui Hristos. Atunci, ei se curpind si, sarutandu-se pe umar, zic: Hristos in mijlocul nostru”, iar celalalt raspunde: “Este si va fi.”

psate2
Paste Fericit! (Eva, 2016)

Ce minunat! Atunci sunt cu adevarat cu un sarut mai aproape de moarte, dar si mai aproape de Viata. Pentru un singur lucru ma rog atunci, ca sarutul acesta sa ma apropie anume de Viata si nu de moarte.” (“Intre Freud si Hristos”. Ieromonah Savatie Bastovoi)

 

Foame, acidoza sau gol sufletesc?

Published on by liorisme3 Comments

De cand studiez subiectul “post”, mi-am schimbat complet opinia despre foame. Am tinut cateva saptamani post intermitent, 2 zile pe saptamana, cate 24 de ore. M-am simt bine si as fi continuat, dar de voie, de nevoie, a trebuit sa regandesc un pic modul cum mananc, introducand din nou, in alimentatia zilnica, sucurile (despre asta, in alt articol).

Continue reading “Foame, acidoza sau gol sufletesc?” →

Tudor Tomescu. The young and the…vegan

Published on by liorisme2 Comments

Tudor este cel mai tanar vegan pe care-l stiu. Am sa-l descriu in cateva cuvinte (sunt subiectiva, desigur, dar daca ii citesti povestea, cred ca imi vei da dreptate): Tudor e un tip sensibil, talentat, curios, profund si foarte…tanar. Are doar 19 ani, dar e intelept ca un batran de 91 de ani! Te invit sa-l descoperi si sa te lasi inspirat de randurile scrise pentru Liorisme, dar si de blogul pe care scrie.

 1922793_465825886947242_1897291476_n

Liorisme: Tudor, povesteste-mi te rog un pic despre copilaria ta, despre ce visai ca vei fi, atunci cand vei creste. S-au schimbat aceste vise?

Tudor: Mult timp mi-am dorit sa devin doctor: eram fascinat de faptul ca, spre deosebire de restul celor din jur, imi placea asa de mult sa merg la analize sau “sa ma uit”’ atunci cand mi se lua sange. Mi-am dat seama curand, insa, ca “visul” acesta avea mai mult de-a face cu reactia pe care o primeam de la cei ce il descopereau; acum, imi doresc sa imi exprim creativitatea, sa imi permit sa imi indeplinesc viziunea si sa cresc de-a lungul calatoriei mele prin viata.

Liorisme: Cum si cand ai aflat despre alimentatia vegana?

Tudor: Mimi Walter, o buna prietena de-a mea, a fost cea de la care am aflat prima data despre alimentatia vegana si hrana vie. Mi se parea asa o prostie la inceput!

Liorisme: Ce te-a determinat sa renuntati la proteina animala?

Tudor: O minte deschisa care a ales sa citeasca, sa descopere si sa inteleaga adevarul despre nutritie. Alternativa ar fi fost sa cred in continuare ca totul e o mare prostie, asa cum am facut la inceput! Dar totul se intampla cu un rost, iar acum sunt recunoscator ca mi-am dat voie sa fac ceea ce am simtit ca vreau si e bine sa fac.

 12834903_465825883613909_516014736_n

Liorisme: A fost greu sa schimbi modul de a manca si de a privi alimentele?

Tudor: Nu, atunci cand esti dornic (nu fortat, obligat, constrans) sa faci orice schimbare, ea are loc usor, la timpul potrivit si in circumstantele ideale. Interiorul creeaza exteriorul. Daca pornesti la drum din proprie initiativa, cu inima deschisa, esti dispus sa accepti schimbarile, si nu sa te impotrivesti lor, calatoria va fi foarte placuta. 🙂

 Liorisme: Care a fost reactia celor din jur, mai ales a prietenilor si colegilor, cand ai decis sa mananci…altfel?

Tudor: Confuza, usor “acida”, cateodata, plina de glume si apropouri. La inceput cel putin. Pe parcurs, lucrurile s-au schimbat, iar cei din jur au devenit curiosi, interesati si, de cele mai multe ori, chiar OK cu decizia mea.

Liorisme: Care sunt alimentele pe care nu le consumi sub nicio forma, sa le zicem „alimente interzise”?

Tudor: Imi place sa mananc constient si sa observ cum reactioneaza corpul meu la diferite alimente (produsele vegane nu fac exceptie). Astfel, fiecare decizie pe care o iau are ca scop evitarea unor  “lupte obositoare” cu digestia, prelucrarea si absorbtia oricarui lucru pe care il mananc.

Liorisme: Cum arata meniul tau zilnic?

Tudor: De un an mananc doar fructe la micul dejun – in liniste si pace, departe de orice distractie tip TV/YouTube/Social Media. In rest, imi place sa mananc cat mai simplu; nu numai ca nu am timpul sau starea necesare unor retete complicate, insa nici nu reactionez cel mai bine atunci cand ma incurc cu prea multe combinatii. Meniul meu difera zi de zi, insa avocado ramane constant. 🙂

Liorisme: Consumi doar alimente crude?

Tudor: Nu, nu mai sunt raw-vegan, desi ii admir pe cei care mananca doar hrana vie!

Liorisme: Faci si exceptii culinare? Daca da, in ce consta acestea? Te simti ulterior vinovat? Stiu oameni care se abtin de la orice mica alunecare, de teama ca nu vor fi apoi capabili sa tina “drumul drept”.  La tine cum e?

Tudor: Da, fac exceptii atunci cand situatia o impune sau stresul generat de eforturile mele de a le evita se dovedeste mai daunator decat exceptia in sine. A te obtine de la orice mica alunecare este un semn ce indica prezenta fricii – frica de “a nu mai fi in control” si frica indusa de lipsa increderii in sine. Prezenta fricii inseamna absenta dragostei – frica si dragostea sunt cele doua forte fundamentale in viata. Unde-i una, lipseste alta. Spun asta pentru ca, mult timp, si mie mi-a fost foarte frica sa ma ating de orice nu era vegan. Imi era frica de consecinte si de greseli. Insa – atunci cand sunt evaluate – greselile ne fac maestri!

Liorisme: Din punct de vedere social, e greu sa fii vegan? De exemplu, daca iubita ta nu imbratiseaza felul tau de a manca, este asta o problema? 🙂 Sau acasa, in familie, iti pregatesti masa separat?

Tudor: Enemy is in me – always! Mintea noastra este cea care critica, judeca si face totul sa para greu – asta daca ii dam voie! 🙂 Mintea poate fi antrenata sa gandeasca lucruri bune si sa faca bine. De indata ce intelegi ca interiorul creeaza exteriorul nu va mai fi greu sa fii vegan – nici macar din punct de vedere social. Vei invata sa raspunzi intr-un mod pozitiv si intelept chiar si celor mai “agresive” persoane, sa navighezi pana si acele situatii dificile de la scoala sau serviciu si sa iti urmezi propria calatorie fara sa mai simti nevoie ca toti cei din jur “sa fie ca tine”!

Liorisme: Ai avut momente de indoiala, ca ceea ce mananci s-ar putea sa nu fie 100% benefic?

Tudor: Da, am avut astfel de momente, majoritatea datorate faptului ca am uitat sa imi ascult intuitia si instinctul.

Liorisme: Care sunt cele mai importante beneficii pe care tie ti le-a adus felul in care mananci? Sunt si parti neplacute? De exemplu, ai avut asteptari, care nu s-au implinit?

Tudor: Cea mai importanta lectie pe care trecerea la veganism mi-a oferit-o este urmatoarea: viata reprezinta un proces continuu de invatare, iar alimentatia este doar(!) inceputul. Inainte, credeam ca invatatul se limiteaza la scoala, insa scoala este, de fapt, o proiectie a procesului numit viata. Scoala contine esenta vietii, iar scoala nu se opreste dupa douasprezece clase plus anii de facultate, ci te pregateste pentru o eternitate de lectii si nenumarate teste.

 12516809_465825906947240_1479431450_o

Liorisme: In opinia ta, ce cantareste mai mult: o alimentatie cat mai corecta sau un psihic echilibrat, alaturi de constientizarea ca raspunsul la toate se afla in modul cum gandim, cum simtim si cum privim tot ce ne inconjoara.

Tudor: Majoritatea oamenilor se sperie atunci cand aud de spiritualitate, pentru ca o asociaza cu religia, fata de care au o repulsie instanta (ceea ce e de inteles, avand in vedere lipsa educatiei spirituale de care suferim cu totii). Avem un vocabular emotional extrem de limitat: stim doar “bine-rau” si mai nimic “in between”. Ne e frica sa acceptam ca ceea ce gandim creeaza experientele prin care trecem (deoarece realizam ca nu stim, de fapt, cum sa ne antrenam ori intelegem mintea si propriile tipare mentale). Sa faci schimbari doar in alimentatie, uitand de spirit si minte, nu pare un plan exceptional. 🙂

Liorisme: Ce ii face pe oameni sa isi transforme viata, din punct de vedere alimentar, dar si mental? Dar ce ii impiedica?

Tudor: Disponibiliatea de a privi “noul” cu mintea si sufletul deschise iti permite sa transformi orice in viata si sa accepti schimbarea. Propriile tipare mentale negative, frici si limitari repetate la nesfarsit, in subconstient, ca un veritabil scenariu – stau in calea vindecarii!

Liorisme: Povesteste-mi te rog despre mutarea ta in Anglia, unde ai inceput facultatea in septembrie anul trecut…Cum te-ai adaptat?

Tudor: Mutatul in Anglia si facultatea aici sunt ceea ce am simtit ca urmeaza, firesc, in propria mea calatorie. M-am adaptat minunat – mental, nu asociez plecatul de acasa cu o despartire ori ruptura definitiva – asa ca nu prea am fost homesick. 🙂

 12834677_465825893613908_1035617861_n

Liorisme: Ce te-a marcat in Anglia? Care crezi ca sunt cele mai mari diferente fata de Romania?

Tudor: Mi-am dat seama cat de ieftine si minunate sunt fructele si legumele acasa, in comparatie cu ce gasesc aici. In rest, pot sa cresc mult mai mult aici, pentru ca am mai mult timp pentru mine, in care sa ma conectez cu mine si sa inteleg cine sunt.

Liorisme: Mi-ar placea sa imi spui opinia ta despre sistemul de invatamant din tara noastra si care e experienta ta legata de scoala.

Tudor: Foarte, foarte simplu: profesorii stapanesc mult mai bine arta predarii in Romania. Dar atat. Scoala din Romania nu reuseste sa utilizeze o abordare holistica, prin care copiii sa insemne mai mult decat simple creiere si sinapse.

Liorisme: Stapanesti foarte bine limba engleza. E una din pasiunile tale? Ai fost autodidact sau ai studiat-o intensiv la scoala?

Tudor: It’s my second nature! Am invatat engleza de cand eram la gradinita, iar rezultatele s-au datorat intotdeauna profesoarelor mele de la meditatii, si nu celor de la scoala.

 702927_465825880280576_2089223014_n

Liorisme: E greu sa fii tanar acum, in vremurile acestea, nu tocmai limpezi? Crezi ca in Romania poti “creste”, astfel incat sa devii un om implinit?

Tudor: Cred ca fiecare dintre noi alegem vremurile, tara, familia si restul circumstantelor in care ne intrupam, pentru a invata exact acele lectii prin care n-am trecut in existentele anterioare. Deci nu cred ca e greu sa fii tanar nicicand, pentru ca noi alegem asta. De asemenea, poti “creste” numai acolo unde iti este scris sa cresti, numele tarii nu are importanta.

Liorisme: Ai prieteni? Cum sunt oamenii care te inconjoara?

Tudor: Am multi prieteni si extrem, extrem de putine persoane care ma stiu in totalitate si ma accepta si iubesc asa cum sunt. Cred ca a avea un grup mare de prieteni este foarte “over-rated” in ziua de azi, iar majoritatea oamenilor nu au multe relatii de prietenie, ci o singura relatie de inter-dependenta cu multe persoane.

Liorisme: Ce pasiuni ai?

Tudor: Imi place sa ascult si sa meditez, sa creez si sa fiu creativ, sa descopar acea poveste pe care cu totii o ascundem de ochii lumii. Asta plus hainele si orice este legat de interior design.

Liorisme: Ce crezi ca e bine sa faca un om, pentru a obtine ceea ce se cheama „the peace of mind”?

Tudor: Sa taca si sa asculte. Ne plangem mereu si punem intrebari tot timpul, dar nu ne oprim sa ascultam raspunsurile mai niciodata.

Liorisme: Ce presupune, in opinia ta, a fi o persoana spirituala? Cat de importanta e legatura cu Divinitatea?

Tudor: A fi o persoana spirituala inseamna a-ti onora intreaga existenta si glorie, nu doar corpul ori mintea. Este important sa fii spiritual (atentie, nu folosesc termenul religios!) pentru a nu deraia de la propria viziune in viata.

Liorisme: Daca ar fi sa recomanzi niste titluri de lectura ori de filme revelatoare, ca sprijin pentru cei ce doresc o schimbare, care ar fi acestea?

Tudor: “Poti sa-ti vindeci viata”, de Louise Hay, “Peace from Broken Pieces” si “Yesterday, I Cried”, ambele de Iyanla Vanzant si “Only Love is Real”, de Brian Weiss.

Liorisme: Ne impartasesti cateva din visele si planurile tale de viitor?

Tudor: Find the willingness, strength, and discipline to change and grow!