Draga Cititorule, cine a incercat reteta Ciorba de Burtus Pleurotus, nu s-a mai oprit din mancat si din repetat experienta. 🙂 Ce sa ne mai ascundem dupa deget, este o mancare grozava! Catalin, mare bucatar, s-a hotarat sa o reinventeze:
Ingrediente:
-300 g ciuperci pleurotus
-cam 500 g ciuperci champignon
-2 morcovi mari, dati pe razatoare mica
-sare neiodata
-ulei de masline
-100 g caju crud
-mujdei de usturoi, facut ca la noi, la Tulcea
-mamaliguta
Mod de preparare:
Intai, sa precizez ca, la cantitatile astea, hranesti o familie numeroasa, ca a noastra, cu aceasta supa-crema. Ca eram 7 la masa.
Soooo: Morcovii, dati pe razatoare, se pun in tigaie, sa se caleasca un pic, in suc propriu.
Separat, ciupercile champignon se pun si ele intr-o tigaie, cu un pic de ulei de masline (un mic compromis, pentru un gust demential). Separat, se calesc si ciupercile pleurotus.
Intre timp, se prepara “supa” de caju, astfel: se pun in blender boabele de caju si apa, cat sa le acopere, impreuna cu un pic de sare. Blenduim, pana se sfarama boabele de caju si apoi mai adaugam apa (cam 1 l, in total), blenduind din nou. Sa gusti, juri ca tocmai ai muls vaca! 🙂
Ciupercile champignon se fac crema in blender, adaugand un pic de apa, daca este nevoie. Ciupercile pleurotus se dau de-o parte. “Supa” de caju se toarna apoi peste morcovi si peste crema de ciuperci champignon, intr-o cratita incapatoare, amestecand totul bine, bine, pentru omogenizare.
La final, se adauga si cupercile pleurotus si se incalzeste un pic ciorba (desi e grozava si rece). Bunicu’ ne-a pregatit si un super mujdei dobrogean, ca la noi, la Tulcea, alaturi de mamaliguta. O bucurie, o nebunie! 🙂
Eheeei…si iata un nou moment fooooarte important in viata unui pui de om nascut si crescut in comunism: intrarea in pionierat (ca soim al patriei, nu m-a pozat nimeni)! Ce bine-mi amintesc ziua aia! Cat de bucuroasa si de mandra puteam fi ca gata, eram mare, eram pionier al patriei si, ceva mai tarziu, vajnic comandant de grupa. Aveam trese, snur rosu si insigne colectionate de pe la concursuri de muzica, stiintele naturii si cine mai stie de pe unde. Copilaria: unica perioada din viata cand e nevoie de atat de putin pentru a fi fericit… Iata, poti sa crezi ca faptul ca eram pionier ma facea fericita? 🙂 Ce vremuri!
1983. Intrarea in pionierat (eu sunt a treia scolarita din dreapta, cu pantofi rosii, de lac)
Urmeaza sfarsitul clasei a II-a, cu coronita din margarete. Ca altceva nu a gasit mama. Se cam tuflisera in ziua aceea torida de iunie, dar nu mai conta, eram premianta, alaturi de colega si prietena mea, Nicoleta Dima. De la ea am auzit prima data de actorul Giontra Volta (in capul meu de copil, asa suna numele actorului :-)) Nicoleta era mare fan. :-)… Inca o zi plina de soare, inocenta si bucurie.
Iunie 1984. Premiante cu coronite. Cu prietena mea, Nicoleta Dima
Aceasta a fost perioada cand am inceput Scoala de muzica. Mama povesteste ca inca de mica eram fascinata de muzica simfonica si de balet, cand se mai difuzau emisiuni tv cu asa ceva. Cica stateam intepenita in fata micului ecran, fara sa clipesc. Poate si pentru ca altceva, cat de cat interesant, nu vedeai. Sau poate ca inca de atunci, muzica, frumosul, miscau in mine ceva, facandu-ma sa vibrez. Imi amintesc ca, inca de la gradinita, copiii ma strigau in doua feluri: “Creata” si/sau “Lioara-Vioara”. Nu imi placea, dar ce puteam face? Mai tarziu, cand cantam pe vreo scena la vioara si eram aplaudata, m-am simtit razbunata. Macar ajunsesem sa fac ceva cu unul dintre apelative. 🙂 Intre noi fie vorba, imi dorisem sa cant la pian, dar stiam ca nu aveam vreo sansa sa am asa ceva. Mintea mea de copil a gasit alta solutie: vioara era mai ieftina, puteam spera ca voi face muzica. Iar Bunicu’ Petre, Dumnezeu sa-l odihneasca, mi-a implinit dorinta.
Apropos de John Travolta: cum televizorul alb-negru era mai mult stricat, decat functional si radio sau casetofon nu am avut pana dupa Revolutie, habar nu aveam cine era in voga. Ce mirare pe Cristina Neata, colega mea, ca nu stiam, desi eram deja prin clasa a VI-a, cine e Madonna! 🙂 In fine, ceva mai tarziu am facut o mare pasiune pentru filme si muzica si multa vreme am fost o intreaga enciclopedie lagata de anul lansarii vreunui film sau album de muzica, actori si filmele in care au jucat… Am mai povestit ca, in adolescenta, imi facusem o promisiune: niciodata nu voi fi prea ocupata, prea singura, prea saraca, incat sa renunt la a merge la cinema. Intre timp, prin ’91, ai mei cumparasera si televizor color, aveam si “cablu”, dar nu era acelasi lucru pentru mine. Mi-amintesc ca, odata, la sugestia mea, am fost la film cu Ana-Mihaela, o alta colega draga din liceu, la Boogie Nights, cu Mark Walberg; cred ca ea s-a simtit timorata un pic de scenele mult prea fierbinti din film. 🙂 Eu insa eram impatimita de cinema; pentru mine, ce se intampla pe ecran era doar un joc actoricesc, dar la care participam cu totul; asta nu ma putea face sa ma simt prost, indiferent cine ma insotea in sala de cinema. 🙂
Nu fac prea des deserturi, caci chiar daca nu au zahar, faina alba sau lactate, grasimile (nuci, seminte), in combinatie cu fructele foarte dulci ori mierea, nu sunt cea mai buna alegere. Daaaar: pe 20 august a fost ziua Evei.Leutul nostru a implinit 6 ani! 🙂 Cum zboara vremea! Am facut cu mare emotie si bucurie colajul de mai jos, cu instantanee din ziua in care Eva implinea anii. Prima poza e din prima ei zi de viata, alaturi de surioara, Gia. 🙂 Din bebelus, Eva s-a transformat, incet, dar sigur, intr-o fetita vesela si toata numai Iubire!
Crampeie din viata noastra: 6 ani cu Eva
Si tot cu bucurie si mult drag am construit pentru sarbatorita un tort ciocolatos, caci ciocolata este slabiciunea ei (si a mea). Si apoi, deserturile raw sunt extrem de satioase, se mananca in cantitati mici, asa ca nu m-am simtit prea vinovata. 🙂
Asadar, miercuri seara, imediat ce m-am intors de la serviciu, m-am pus pe tortuit 🙂
Blat
-1 cana de nuca cruda si 1 cana mieji cruzi de floarea soarelui
-4 linguri carob (pudra de roscove)
-1/4 lingurita sare
-1 cana curmale fara samburi, hidratate vreo 30 de minute in prealabil si apoi maruntite
Crema de ciocolata
-1/3 cana curmale fara samburi sau stafide, hidratate vreo 30 de minute in prealabil si apoi maruntite (eu am pus si una, si alta)
-2 lingurite miere (optional, dupa gust)
-2 avocado, bine coapte
-5 linguri cacao (sau dupa gust)
-1 pastaie vanilie
-5 linguri fulgi de cocos
Decor
-coacaze, forme din ciocolata topita, figurine Lego
Mod de preparare Pentru blat, miejii de floarea soarelui si nuca, impreuna cu sarea si carobul se pun in robot si se mixeaza, dar nu foarte mult. Adica, mie imi place sa simt crocanteala nucilor si a semintelor, deci nu le maruntesc foarte fin. Punem de-o parte “faina”. Se pun apoi in blender curmalele/ stafidele si se mixeaza cu putina apa, pana se transforma intr-o crema molcuta, ce se incorporeaza apoi in faina de nuci si seminte. Toata compozitia se aduna sub forma de bila, care trebuie sa fie putin lipicioasa. Se da la rece. Intre timp, pregatim crema de ciocolata astfel: curmalele sau/si stafidele, impreuna cu avocado, fulgii de cocos si mierea se pun in blender si se mixeaza, pana ce se transforma intr-o pasta cremoasa, de consistenta smantanii. La final, punem si pudra de cacao si mai mixam, pana ce aceasta se incorporeaza bine.
Scoatem bila noastra din frigider si o presam in forma de tort cu fund detasabil, folosindu-ne de degete si de o spatula, pentru nivelare. Din aceeasi compozitie, am modelat cateva bilute, pentru ornat, pe care le-am tavalit prin fulgi de nuca de cocos si le-am pus la frigider. Peste blat, se adauga coacazele, pe care le-am decongelat si scurs de apa in prealabil.
Apoi, cu grija, pentru a nu strivi fructele, am adaugat crema ciocolatoasa, niveland cu spatula. Am pus tortul in congelator, pana a doua zi. Apoi am pregatit decorul din cateva patratele de ciocolata (85% cacao, fara lapte ori zahar) astfel: am topit ciocolata la bain marine, iar Gia s-a jucat cu imaginatia, desenand pe o hartie de copt litere si forme. Le-am stropit cu fulgi de cocos si le-am pus si pe ele la congelator.
A doua zi, joi, pe la ora 16, am sunat-o pe mama sa scoata bunatatea de tort de la congelator, iar cand am ajuns eu acasa, seara, tortul se mai muiase; tocmai bine pentru a putea fi scos din forma si pus pe platou, gata de ornat.
Am ras un pic de ciocolata (cu 85% cacao) peste tort si am adaugat bilutele, formand cu ele cifra 6 si o floricica, cu ajutorul Giei (Eva nu a participat, am vrut sa-i facem surpriza). Pe marginea tortului, am adaugat cateva fructe de coacaze si apoi am pus cu grija literele ( E V A) si cateva forme din ciocolata. Am “lipit” mici dreptunghiuri de ciocolata si pe lateral, iar de-asupra tortului, Catalin a pus doua figurine din Lego (preferatele Evei) si o lumanarica roz. Toti cei 7 membri ai familiei au mancat tort si s-au lins pe degete, iar seara s-a incheiat cu zambete si bucurie, ceea ce iti doresc si tie! 🙂
P.S. Tortul se poate pastra la frigider vreo 2 zile…daca ramane ceva pana a doua zi! 🙂
Gia-cameraman, Alex-partener de fitness si Lioara-antrenor 🙂
Draga Cititorule, draga …Telespectatorule,
Fiindca dupa Gym Liorisitc (1), am primit incurajari si mesaje, cum ca am fi inspirat la miscare cativa oameni de omenie, am mai facut un filmulet, cu noi exercitii de tonifiere, pe care il gasesti la finalul articolului. De asta data, am schimbat, partial, formula, caci Eva a fost lenesa si a refuzat participarea. In schimb, s-a inrolat Bunicu’ la facut sport. Si sa vezi ce a iesit! :-)))
Privind ce a filmat Gia, chiar i-am spus lui Catalin ca nu cred ca altcineva, in afara mea, ar face publica o astfel de filmare. 🙂 Spun asta pentru ca asa ceva sigur n-ai mai vazut: un baietel de 9 ani, agitat, dar decis sa nu renunte (sunt foarte incantata si mandra ca Alexandru nu s-a dat batut, desi obosise rau spre final), un Bunic in papuci de curte, folosind pe post de gantere doua pietre albe precum laptele, aduse din insule grecesti si o Lioara transpirata, care incearca sa se foloseasca de tricoul nepotului, fiindca a uitat sa-si ia prosop! 🙂 Ce mai, suntem amuzanti si, pe alocuri, poate chiar caraghiosi. Dar eu sunt mandra de felul in care familia mea se reuneste pentru a face miscare si asta e tot ce conteaza. 🙂
Hai sa iti spun ce mai am in plan: vreau sa filmez cateva exercitii pentru dureri de spate, pentru intarirea musculaturii spatelui si nu numai. Sunt cateva miscari simple, care pe mine m-au ajutat foarte mult in ultima vreme si m-au scapat de dureri serioase, ce ma chinuiau de vreo 2 luni. Durerea incepuse sa coboare pe picior, ceea ce nu mi se mai intamplase inainte. De, sunt navetista de 3 ani, cu 2 ore de condus zilnic, iar munca mea presupune stat pe scaun alte 9 ore, zilnic. Si asta de vreo 21 de ani incoace, asa ca e musai sa ma tin de masurile luate! Oricum, vad (din nou) cum din ceva neplacut (dureri), poate iesi ceva bun: lucrul cu sine, mental si fizic si impartasirea informatiilor catre cei care ar putea avea nevoie. 🙂
Pana la o noua filmare, vizionare placuta la Gym Lioristic (2)! 🙂
“To die while we are alive gives us the only opportunity we will ever have to get outside of this package that houses us temporarily“. (Dr. Wayne Dyer)
Ciupercile champignon se fac crema in blender, adaugand un pic de apa, daca este nevoie. Ciupercile pleurotus se dau de-o parte. “Supa” de caju se toarna apoi peste morcovi si peste crema de ciuperci champignon, intr-o cratita incapatoare, amestecand totul bine, bine, pentru omogenizare.
Liorisme 
