Viata ca un film…fotografic (VI).

Eheeei…si iata un nou moment fooooarte important in viata unui pui de om nascut si crescut in comunism: intrarea in pionierat (ca soim al patriei, nu m-a pozat nimeni)! Ce bine-mi amintesc ziua aia! Cat de bucuroasa si de mandra puteam fi ca gata, eram mare, eram pionier al patriei si, ceva mai tarziu, vajnic comandant de grupa. Aveam trese, snur rosu si insigne colectionate de pe la concursuri de muzica, stiintele naturii si cine mai stie de pe unde. Copilaria: unica perioada din viata cand e nevoie de atat de putin pentru a fi fericit… Iata, poti sa crezi ca faptul ca eram pionier ma facea fericita? 🙂 Ce vremuri!

img_0009
1983. Intrarea in pionierat (eu sunt a treia scolarita din dreapta, cu pantofi rosii, de lac)

Urmeaza sfarsitul clasei a II-a, cu coronita din  margarete. Ca altceva nu a gasit mama. Se cam tuflisera in ziua aceea torida de iunie, dar nu mai conta, eram premianta, alaturi de colega si prietena mea, Nicoleta Dima. De la ea am auzit prima data de actorul Giontra Volta (in capul meu de copil, asa suna numele actorului :-)) Nicoleta era mare fan. :-)… Inca o zi plina de soare, inocenta si bucurie.

life9
Iunie 1984. Premiante cu coronite. Cu prietena mea, Nicoleta Dima

Aceasta a fost perioada cand am inceput Scoala de muzica. Mama povesteste ca inca de mica eram fascinata de muzica simfonica si de balet, cand se mai difuzau emisiuni tv cu asa ceva. Cica stateam intepenita in fata micului ecran, fara sa clipesc. Poate si pentru ca altceva, cat de cat interesant, nu vedeai. Sau poate ca inca de atunci, muzica, frumosul, miscau in mine ceva, facandu-ma sa vibrez. Imi amintesc ca, inca de la gradinita, copiii ma strigau in doua feluri: “Creata” si/sau “Lioara-Vioara”. Nu imi placea, dar ce puteam face? Mai tarziu, cand cantam pe vreo scena la vioara si eram aplaudata, m-am simtit razbunata. Macar ajunsesem sa fac ceva cu unul dintre apelative. 🙂 Intre noi fie vorba, imi dorisem sa cant la pian, dar stiam ca nu aveam vreo sansa sa am asa ceva. Mintea mea de copil a gasit alta solutie: vioara era mai ieftina, puteam spera ca voi face muzica. Iar Bunicu’ Petre, Dumnezeu sa-l odihneasca, mi-a implinit dorinta.

Apropos de John Travolta: cum televizorul alb-negru era mai mult  stricat, decat functional si radio sau casetofon nu am avut pana dupa Revolutie, habar nu aveam cine era in voga. Ce mirare pe Cristina Neata, colega mea, ca nu stiam, desi eram deja prin clasa a VI-a, cine e Madonna! 🙂 In fine, ceva mai tarziu am facut o mare pasiune pentru filme si muzica si multa vreme am fost o intreaga enciclopedie lagata de anul lansarii vreunui film sau album de muzica, actori si filmele in care au jucat… Am mai povestit ca, in adolescenta, imi facusem o promisiune: niciodata nu voi fi prea ocupata, prea singura, prea saraca, incat sa renunt la a merge la cinema. Intre timp, prin ’91, ai mei cumparasera si televizor color, aveam si “cablu”, dar nu era acelasi lucru pentru mine. Mi-amintesc ca, odata, la sugestia mea, am fost la film cu Ana-Mihaela, o alta colega draga din liceu, la Boogie Nights, cu Mark Walberg; cred ca ea s-a simtit timorata un pic de scenele mult prea fierbinti din film. 🙂 Eu insa eram impatimita de cinema; pentru mine, ce se intampla pe ecran era doar un joc actoricesc, dar la care participam cu totul; asta nu ma putea face sa ma simt prost, indiferent cine ma insotea in sala de cinema. 🙂

Tort (aniversar) Eva – raw vegan, cu ciocolata

IMG_20150820_195812

Nu fac prea des deserturi, caci chiar daca nu au zahar, faina alba sau lactate, grasimile (nuci, seminte), in combinatie cu fructele foarte dulci ori mierea, nu sunt cea mai buna alegere. Daaaar: pe 20 august a fost ziua Evei. Leutul nostru a implinit 6 ani! 🙂 Cum zboara vremea! Am facut cu mare emotie si bucurie colajul de mai jos, cu instantanee din ziua in care Eva implinea anii. Prima poza e din prima ei zi de viata, alaturi de surioara, Gia. 🙂 Din bebelus, Eva s-a transformat, incet, dar sigur, intr-o fetita vesela si toata numai Iubire!

Crampeie din viata noastra: 6 ani cu Eva
Crampeie din viata noastra: 6 ani cu Eva

FotorCreated

Si tot cu bucurie si mult drag am construit pentru sarbatorita un tort ciocolatos, caci ciocolata este slabiciunea ei (si a mea). Si apoi, deserturile raw sunt extrem de satioase, se mananca in cantitati mici, asa ca nu m-am simtit prea vinovata. 🙂

Asadar, miercuri seara, imediat ce m-am intors de la serviciu, m-am pus pe tortuit 🙂

Blat 

-1 cana de nuca cruda si 1 cana mieji cruzi de floarea soarelui

-4 linguri carob (pudra de roscove)

-1/4 lingurita sare

-1 cana curmale fara samburi, hidratate vreo 30 de minute in prealabil si apoi maruntite

Crema de ciocolata

-1/3 cana curmale fara samburi sau stafide, hidratate vreo 30 de minute in prealabil si apoi maruntite (eu am pus si una, si alta)

-2 lingurite miere (optional, dupa gust)

-2 avocado, bine coapte

-5 linguri cacao (sau dupa gust)

-1 pastaie vanilie

-5 linguri fulgi de cocos

Decor

-coacaze, forme din ciocolata topita, figurine Lego

Mod de preparare
Pentru blat, miejii de floarea soarelui si nuca, impreuna cu sarea si carobul se pun in robot si se mixeaza, dar nu foarte mult. Adica, mie imi place sa simt crocanteala nucilor si a semintelor, deci nu le maruntesc foarte fin. Punem de-o parte “faina”. Se pun apoi in  blender curmalele/ stafidele si se mixeaza cu putina apa, pana se transforma intr-o crema molcuta, ce se incorporeaza apoi in faina de nuci si seminte. Toata compozitia se aduna sub forma de bila, care trebuie sa fie putin lipicioasa. Se da la rece. Intre timp, pregatim crema de ciocolata astfel: curmalele sau/si stafidele, impreuna cu avocado, fulgii de cocos si mierea se pun in blender si se mixeaza, pana ce se transforma intr-o pasta cremoasa, de consistenta smantanii. La final, punem si pudra de cacao si mai mixam, pana ce aceasta se incorporeaza bine.

IMG_20150819_185444 (1)

Scoatem bila noastra din frigider si o presam in forma de tort cu fund detasabil, folosindu-ne de degete si de o spatula, pentru nivelare. Din aceeasi compozitie, am  modelat cateva bilute, pentru ornat, pe care le-am tavalit prin fulgi de nuca de cocos si le-am pus la frigider. Peste blat, se adauga coacazele, pe care le-am decongelat si scurs de apa in prealabil.

IMG_20150819_210335

Apoi, cu grija, pentru a nu strivi fructele, am adaugat crema ciocolatoasa, niveland cu spatula. Am pus tortul in congelator, pana a doua zi. Apoi am pregatit decorul din cateva patratele de ciocolata (85% cacao, fara lapte ori zahar) astfel: am topit ciocolata la bain marine, iar Gia s-a jucat cu imaginatia, desenand pe o hartie de copt litere si forme. Le-am stropit cu fulgi de cocos si le-am pus si pe ele la congelator.

IMG_20150819_210630

IMG_20150819_212311

A doua zi, joi, pe la ora 16, am sunat-o pe mama sa scoata bunatatea de tort de la congelator, iar cand am ajuns eu acasa, seara, tortul se mai muiase; tocmai bine pentru a putea fi scos din forma si pus pe platou, gata de ornat. 
IMG_20150820_183344

Am ras un pic de ciocolata (cu 85% cacao) peste tort si am adaugat bilutele, formand cu ele cifra 6 si o floricica, cu ajutorul Giei (Eva nu a participat, am vrut sa-i facem surpriza). Pe marginea tortului, am adaugat cateva fructe de coacaze si apoi am pus cu grija literele ( E V A) si cateva forme din ciocolata. Am “lipit” mici dreptunghiuri de ciocolata si pe lateral, iar de-asupra tortului, Catalin a pus doua figurine din Lego (preferatele Evei) si o lumanarica roz. Toti cei 7 membri ai familiei au mancat tort si s-au lins pe degete, iar seara s-a incheiat cu zambete si bucurie, ceea ce iti doresc si tie! 🙂 IMG_20150820_195812 IMG_20150820_195842-2IMG_20150820_201059-2 (1)

P.S. Tortul se poate pastra la frigider vreo 2 zile…daca ramane ceva pana a doua zi! 🙂
IMG_20150820_201557-2

Gym Lioristic (2). Facem sport in familie!

Gia-cameraman si Alex-partener de fitness
Gia-cameraman,  Alex-partener de fitness si Lioara-antrenor 🙂

SAM_0288

Draga Cititorule, draga …Telespectatorule,

Fiindca dupa Gym Liorisitc (1), am primit incurajari si mesaje, cum ca am fi inspirat la miscare cativa oameni de omenie, am mai facut un filmulet, cu noi exercitii de tonifiere, pe care il gasesti la finalul articolului. De asta data, am schimbat, partial, formula, caci Eva a fost lenesa si a refuzat participarea. In schimb, s-a inrolat Bunicu’ la facut sport. Si sa vezi ce a iesit! :-)))

SAM_0272 SAM_0284Privind ce a filmat Gia, chiar i-am spus lui Catalin ca nu cred ca altcineva, in afara mea, ar face publica o astfel de filmare. 🙂 Spun asta pentru ca asa ceva sigur n-ai mai vazut: un baietel de 9 ani, agitat, dar decis sa nu renunte (sunt foarte incantata  si mandra ca Alexandru nu s-a dat batut, desi obosise rau spre final), un Bunic in papuci de curte, folosind pe post de gantere doua pietre albe precum laptele, aduse din insule grecesti si o Lioara transpirata, care incearca sa se foloseasca de tricoul nepotului, fiindca a uitat sa-si ia prosop! 🙂 Ce mai, suntem amuzanti si, pe alocuri, poate chiar caraghiosi. Dar eu sunt mandra de felul in care familia mea se reuneste pentru a face miscare si asta e tot ce conteaza. 🙂

SAM_0328SAM_0294

Hai sa iti spun ce mai am in plan: vreau sa filmez cateva exercitii pentru dureri de spate, pentru intarirea musculaturii spatelui si nu numai. Sunt cateva miscari simple, care pe mine m-au ajutat foarte mult in ultima vreme si m-au scapat de dureri serioase, ce ma chinuiau de vreo 2 luni. Durerea incepuse sa coboare pe picior, ceea ce nu mi se mai intamplase inainte. De, sunt navetista de 3 ani, cu 2 ore de condus zilnic, iar munca mea presupune stat pe scaun alte 9 ore, zilnic. Si asta de vreo 21 de ani incoace, asa ca e musai sa ma tin de masurile luate! Oricum, vad (din nou) cum din ceva neplacut (dureri), poate iesi ceva bun: lucrul cu sine, mental si fizic si impartasirea informatiilor catre cei care ar putea avea nevoie. 🙂

Pana la o noua filmare, vizionare placuta la Gym Lioristic (2)! 🙂

“Tell me a fact and I’ll learn, tell me a truth and I’ll believe. But tell me a story and it will live in my heart forever.” (Indian Proverb)

IMAG0343 Love is in the air. Gia, 2012

To die while we are alive gives us the only opportunity we will ever have to get outside of this package that houses us temporarily“. (Dr. Wayne Dyer)

Continue reading ““Tell me a fact and I’ll learn, tell me a truth and I’ll believe. But tell me a story and it will live in my heart forever.” (Indian Proverb)”

Inghetata fructata, pentru o zi fermecata:-)

IMG_20150809_102909~2 (1)

Eu stiu ca in zilele fierbinti, de vara, cel ma potrivit ar fi cate un ceai caldut, sorbit pe indelete, la umbra, dar parca ma asculta cineva? 🙂 Copiii au tinut-o pe a lor: Vrem inghetataaaa! Asa ca, am procedat la confectionarea inghetatei, ca sa nu ma oblige sa dau iama prin magazine. Compromisul au fost cornetele cumparate. Compozitia am alcatuit-o tare simplu din 3 nectarine, 3 banane si 1 avocado, toate bine coapte si date la blender, pana s-au transformat intr-o “smantana” groasa.

IMG_20150809_101400~2

La jumatate din compozitie am adaugat 4 linguri mari de carob. “Smantana” fructata am pus-o in cornete si le-am dat la congelator. Peste vreo 2 ore, am avut o surpriza: vreo 3 cornete se “cocosasera” nitel. Nu e de mirare: umezeala din fructe a fost absorbita de cornete si acestea “s-au lasat”. Sper sa gasesc o solutie pe viitor, sa nu se mai intample…Copiii, insa, nu s-au plans de forma, savurand inghetata cu maaaaare placere. La fel si Bunicu’. :-)))

IMG_20150809_102804~2

IMG_20150809_102846~2

Reteta variantei necongelate, care mie imi place si mai mult, o gasesti aici.

Savureaza vara si fructele ei, draga Cititorule! Iar de la Mariile noastre (Eva si Gia), catre Mariile voastre, La Multi Ani fermecati si petrecere frumoasa, langa suflete toride, ca ziua de astazi! 🙂

August 2012. Cele doua Marii, in Thassos
August 2012. Cele doua Marii, in Thassos