Acest Craciun luminos si bland sa te gaseasca sanatos, bucuros si inconjurat de oameni dragi si veseli! Azi o sa fiu zgarcita cu cuvintele; am sa las mai mult imaginile sa vorbeasca, despre Ajunul si Craciunul nostru. Am facut miscare, am gatit, am colindat prin vecini, ne-am plimbat pe langa casa, am primit oaspeti, gustand din plin tihna acestor zile. 🙂
Iata cateva din bucatele gatite (si cu ajutorul fetelor): chiftelute din cartofi, salata de telina cruda, cu maioneza din caju, salata de boeuf (fara boeuf:-), cu maioneza tot din caju ), drob de ciuperci (in forme de briosa), salata verde si tarta de dovleac (reteta, in curand).
Drob-briosa: de asta data, nu am mai uitat de morcov:-)
Pe langa casa, in lumina primei zile de Craciun:-)
Am adus de la Tulcea oglinda mamei-soacre, veche de peste 50 de ani
Am mai castigat un pic de experienta. 🙂 EcoMarathon Moeciu, mai 2015
Zilele astea, mi-a scris o prietena “virtuala”, iar email-ul ei sincer si deschis m-a inspirat sa scriu acest articol, care sper sa raspunda la intrebarile pe care mi le-a adresat.
Asa cum stii, draga Cititorule, se intampla sa vorbesc “din carti”, dar mai cu seama eu vorbesc din experienta mea si a familiei mele. Asa voi face si acum.
Deci, draga mea Cornelia, as vrea, inainte de toate, sa iti spun cat ma bucur sa aud ca familia ta se straduieste sa traiasca o viata sanatoasa! Si aici nu vorbesc despre a fi vegan neaparat; vorbesc despre preocuparea de a intelege niste principii, care sa ne ajute pe noi si pe copiii nostri sa ducem o viata buna, in care corpul fizic sa ne poata sustine pe toata perioada cat suntem pe acest Pamant; vorbesc despre a ne trai vietile pe deplin, la potentialul maxim cu care ne-a inzestrat Dumnezeu. Si ca sa facem asta, trebuie sa avem grija de noi prin alimentatie, miscare, liniste, armonie.
Ca sa sustinem corpul fizic, cel fara de care am fi tare limitati in tot ce ne-am dori sa infaptuim, e musai sa gasim o “reteta”, pe care sa o aplicam zi de zi, toata viata nostra. Si chiar daca mai facem exceptii sau avem perioade cand simtim nevoia sa ne mai “ingaduim” cate un rasfat, important e ca revenim la ceea ce stim ca e bine pentru corpul nostru, la ce stim ca ne ajuta si ne hraneste cu adevarat.
Si din nou, nu e vorba doar despre a manca sau nu proteina animala, dar mai ales despre combinatia alimentelor, despre cantitatea de alimente consumata, despre faptul ca suntem sedentari sau nu, despre ceea ce facem zi de zi pentru corpul nostru.
Sa zicem ca sunt vegan, dar zilnic consum alimente in cantitati mult mai mari decat corpul meu are nevoie. Deci nu mai mult decat zice nu stiu ce nustritionist ca “trebuie”, ci mai mult decat are nevoie corpul meu! Adica, daca munca mea inseamna stat pe scaun 10 ore, daca eu consum o gramada de paine, paste, cartofi, orez, cu singuranta ma ingras.  Daca, in schimb, nu am grija sa consum zi de zi alimente vii, cu vitamine, minerale, fibre, ce folos ca sunt vegan? La ce ma ajuta ca nu mancanc carne ori lactate, daca consum prea multe seminte sau am obiceiul sa mananc zilnic tot felul de dulciuri “vegane”?
In toti anii astia de cautari, am invatat ca nu exista retete miraculoase care sa ne ajute sa ne facem bine sau sa slabim “peste noapte”. Si cred ca stiu de ce: nu exista schimbare fara efort. Daca nu investim efort sustinut, nu tine pur si simplu! Orice dieta ori ceai sau shake, care promite schimbari de pe o zi pe alta, in doua saptamani sau doua luni, este doar o solutie de moment. Daca “solutia” nu e transformata in mod de viata, ea va aduce doar frustrari, mai devreme sau mai tarziu. Fiindca, cat ceai pot sa beau, ca sa ma mentin in forma o viata? Sau cate pilule de slabit pot sa inghit, ca ele sa aiba efect pana implinesc o varsta, la care sa nu mai conteze cum arat? Ori cati bani sa dau pe shake-uri “minune”, de la nu stiu ce marca, incat ele sa imi asigure o greutate cu care ma simt bine, pe termen lung? Sau  cata vreme pot sa tin dieta Dukan si sa ma privez de elemente vitale pentru organism, pana voi intelege ca asa ceva nu poate sa fie de durata? Daca “reteta” mea nu e una pe care o imbratisez fiindca am inteles ca, desi nu e usor de urmat, e singura care imi aduce beneficii, ma voi intoarce la vechile obiceiuri si voi reveni la kg in plus si la problemele de santatate anterioare.  Din punctul meu de vedere, adevarul este ca fara efort, nu poti sa ai o greutate cu care sa te bucuri cu adevarat de viata. Fara o dieta adecvata si fara miscarea fizica, nu prea se poate, mai ales pe termen lung.
Into the spring. Eva, pe role (martie 2014)
Si cand zic miscare fizica, sa nu iti inchipui ca ma gandesc ca de maine, cineva se trezeste si se duce sa alerge la maraton. Ca si in cazul renuntarii la proteina animala, lucrurile nu se intampla peste noapte. E nevoie de luni, poate ani, ca sa facem schimbari mari. Schimbarile radicale, infaptuite peste noapte, putini oameni le pot sustine o viata. Ca sa alergi la maraton, iti trebuie antrenament aproape zilnic si niciodata nu incepi alergand 10 km, dintr-o data! Altfel, renunti de-a doua zi. Si asta, mai ales daca nu ai apucat sa iti dai seama ca iti place sa alergi. Fiindca nu e usor, ba e aproape dureros de greu, mai ales la inceput, si nu stiu ce sanse ai sa realizezi de pe o zi pe alta, ca alergarea ti se potriveste sau nu. Partea buna este ca, daca faci ceva indeajuns de indelung, e posibil sa ai revelatia vietii tale. Asa cum mi s-a intamplat mie cu fitness-ul. Nu prea mi-a placut la inceput. Abia dupa luni bune de exersat si mai ales dupa ce corpul meu a invatat ce sa faca, cum sa faca (si cate mai are de invatat, dragul de el!), abia atunci am realizat ce mult imi place! Poate si pentru ca au aparut rezultatele. De exemplu, fiindca nu reusesc sa alerg destul de des si destul de mult, ori poate si din alte cauze, ce tin de sanatate, la alergat nu am avut rezultate notabile si nici nu am fost mai buna de la un an la altul (oricum, nu prea conteaza, de la alergat am alt gen de satisfactii si alte provocari).
Dar sa nu crezi ca mi-e usor, oricat de mult imi place sportul, caci nu mi-e! Nu cred ca devine vreodata floare la ureche, iar daca faci o pauza de 7 zile sau chiar mai putin sau daca schimbi exercitiile si lucrezi o noua grupa de muschi, parca esti la inceput! Intri atat de greu in forma si iesi atat de usor din ea! Aproape ca ma enerveaza treaba asta. 🙂 Si tocmai de aceea cred ca e foarte important sa gasesti un tip de miscare fizica, care sa ti se potriveasca si pe care sa il poti sustine fara efort mare (financiar si de timp). Efortul trebuie sa fie doar fizic. 🙂 Altfel, din nou, nu tine, ai sa te lasi, mai devreme sau mai tarziu.
Probabil ca eu nu sunt un exemplu de vigoare, forta si vitalitate (poate doar de vointa 🙂 ). Nu bat recorduri, nu fac chestii supraomenesti si nici nu rup gura targului cu rezultatele mele sportive, ori cu felul in care ma hranesc. Tocmai de aceea, daca eu pot sa ma tin de sport si de dieta, poti si tu, indiferent de varsta, greutate, banii ori timpul de care dispui.
Gia si noua ei pasiune, gimnastica:-) Dec. 2015
Si daca eu nu inspir, toate povestilede viata de pe acest blog, pot sa o faca! Ai sa vezi ca toti cei care si-au schimbat viata, renuntand sa mai fie cartofi de canapea si sa isi chinuie corpul, nu au facut-o alegand sa consume promisiuni de moment (shake-uri, prafuri, pilule etc), ci si-au schimbat modul de a trai: au inceput sa manance “altfel” si, cel putin la fel de important, sa faca miscare. Multa! Restul, e istorie. 🙂
P.S. Daca crezi ca iti e de folos, m-as bucura sa iti recomand programe de fitness potrivite. Scrie-mi! 🙂
Duminica am participat la a patra editie a Baneasa Trail Run, eveniment organizat de “Traiesc Sanatos”. M-am miscat in alergare tot ca melcul, dar nu despre asta vreau sa povestim. 🙂 Hai sa iti spun ce mi-a placut:
Gia:Â a fost din nou voluntar si, ca sa-si duca misiunea la bun sfarsit, a stat mai bine de 5 ore in picioare, la un pic peste zero grade Celsius, impartind cu drag si spor medalii si, la final, extragand numerele concurentilor, parcipanti la tombola organizata (a sperat pana la final ca va extrage numarul meu de concurs, sau al lui Catalin, dar n-a avut “mana”:-) );
Yupyyy! Tati a ajuns la Finish! Merita, deci, o medalie! 🙂
Vremea: a tinut cu noi; desi aerul a fost rece, soarele ne-a zambit toata ziua de pe cer, imprastiind cu generozitate raze vesele printre copacii din padurea Baneasa; vantul si-a facut de cap in alte parti si ne-a lasat sa ne bucuram de o zi superba de decembrie;
Traseul: este minunat; aproape ca la munte, dar mai accesibil si fara noroaie. 🙂 In padure, am respirat aer tare, rece, tot ca la munte; greu de crezut ca eram la doi pasi de capitala!
Organizarea: totul pus la punct, fara imbulzeala inutila, fara intarzieri, neclaritati; muzica buna, mancare si mai buna (la alegere: sarmalute in foi de varza cu mamaliguta sau paste de post, care chiar aveau gust, si, surpriza mare: o salata verde generoasa, cu rosii cherry! E prima data cand vad asa ceva la o intrecere sportiva!) Mi s-a parut o idee foarte buna ca au avut, pe langa apa si Isostar, ceai cald! Tare folositor, mai ales dupa cursa! 🙂
MC-ul evenimentului: mi s-a parut o alegere inspirata; a avut prezenta de spirit si mult umor. 🙂
Tombola: frumoasa ideea, iar premiile utile;
Tombola si extragerea numerelor norocoase 🙂
Kit-ul: pentru ca am gramezi de tricouri, adunate de pe la competitii, vesta din fliss mi s-a parut o super idee!
M-am reintalnit cu oameni frumosi. Asta este inca un motiv pentru care alerg. Mereu ma incarc cu energie pozitiva. 🙂
Cu D. (Didina Manole), un om drag mie
Duminica a fost o zi reusita, asta cu siguranta, si abia astept competitiile de primavara si toamna, promise de cei de la “Traiesc Sanatos”. Iar Gia, ce sa zic, e incantata ca va fi din nou voluntar, curand. 🙂
Gatim  pomul, ca in fiecare an, de ziua Giei. Duminca, am mai pus doua podoabe: medaliile de la Baneasa Trail Run 2015 🙂
Acum cateva seri…Gia: Mami, ma doare gura! Eu: Cum asa? Ce ti s-a intamplat? Gia: Am ras mult…Cred ca sunt un copil prea fericit! 🙂
Giei ii spunem Iepurica, fiindca atunci cand era bebelus si o alaptam, ii tremura barbia, exact ca unui iepuras, care rumega iarba. 🙂
Cu cateva zile inainte sa vina pe lume Gia, am gasit intr-o revista mondena (pe care am pastrat-o, din acest motiv), urmatorul articol: “Cum sa recunosti SAGETATORUL: Daca vezi o fata frumoasa, care se misca pe strada cu eleganta si care, brusc, se impiedica si cade peste o taraba, de pe care totul se imprastie pe jos, si dupa cinci minute pleaca, purtand in brate un cadou de despartire din partea vanzatorului caruia tocmai i-a rasturnat taraba, poti fi sigur ca ai vazut o Sagetatoare“. 🙂 In acelasi articol, Sagetatorul era descris drept: entuziast, idealist, onest, cu simtul umorului, optimist si cu tendinte de a exagera.
Si exact asa a fost Gia inca din primele zile de viata: mereu vesela, iubitoare si energica, cu o lumina interioara, pe care era greu sa o ignori. Nu are poza din copilaria mica, in care nu nu aiba gura pana la urechi si nu a fost zi din viata ei in care sa nu radieze afectiune. Si astazi, desi e eproape domnisoara, adora sa se prosteasca, sa faca farse, sa se dea in spectacol si sa se joace, lasand dese ori impresia unei fiinte imprastiate si usor aeriene. Si are o naivitate, pe care cred ca doar oamenii buni o au. Nu este capabila sa tina suparare si nici sa fie competitiva. Pur si simplu, asa ceva nu face parte din Gia!
2003-20072007-2008
Apropos de toate zbaterile mele din Scoala Generala, cand incercam sa fiu la nivelul celor mai buni si cand nu ma puteam acomoda cu faptul ca imi cresteau sanii, ca aveam gambe subtiri ori par sarmos, Gia, la cei 12 ani pe care i-a implinit ieri dupa-amiaza, pe 10 decembrie, este inversul meu: se simte bine in pielea ei, bucarandu-se ca se maturizeaza, nu are nicio problema sa iasa in evidenta, ii plac chestiile lucioase si kitsch-oase, poarta colanti si fuste scurte, fuge de tot ce incearca sa o ingradeasca si sa ii impuna reguli fixe, e independenta si nu isi prea face griji, cel putin aparent, pentru ce este legat de scoala. Se razvrateste daca are prea multe teme sau daca nu are timpul ei (in afara scolii, accepta maxim 1-2 activitati suplimentare si e musai sa fie ceva ce-i place), iubeste sa se joace cot la cot cu Eva, de multe ori, parand ca au aceeasi varsta, datorita spiritului ludic cu care Gia este inzestrata.
20092010
Recunosc ca detasarea ei, legata mai ales de scoala, ma sperie de multe ori, fiind opusul a tot ce am invatat eu ca e bine si a tot ce am fost eu la varsta ei si multi ani mai tarziu. Si tind sa incerc sa o aduc pe “drumul cel bun”, suparandu-ma cand pare ca nu ii pasa de teme, program, note, testari, ordine in dulap, ori cand o cert ca isi da unghiile cu oja! Uit ca nu trebuie sa ii aplic tiparele mele, invatate si mostenite si, in felul asta, sa o transform in mine. Cred si sper ca spiritul ei liber, de artist boem, o va ajuta mai mult, lasand-o sa se bucure de viata, de oameni si de tot ce traieste, decat ar ajuta-o o fire constiincioasa si responsabila, asa cum cred ca am fost eu.
Si totusi, dincolo de aceasta detasare a ei, Iepurica este cel mai sensibil copil: se poate emotiona la maxim la vederea unui pui de randunica ranit ori pentru orice suferinta, oricat de mica, a cuiva. Corpul ei reactioneaza cateodata violent la emotiile si starile prin care trece, atat e de sensibila!
Sunt convinsa ca Gia e aici, cu noi, ca sa ne invete Iubirea, Acceptarea si ca CE ESTE cineva, esenta interioara, “trebuie” iubita, ci nu ce face ori ce spune. Nu zic asta doar pentru ca ea este iubitoare cu tot si toate, ci si pentru ca are un grad de acceptare a ceea ce se intampla si a celor din jur, care nu s-a alterat cu timpul si care, sper din suflet, sa ramana astfel mereu. Pentru ca e atat de important in viata sa poti sa accepti, sa imbratisezi si te acomodezi cu tot ce ti-e dat, incat indraznesc sa zic ca de asta depinde linistea, chiar fericirea cuiva.
2011
Dragul meu dr. Wayne Dyer, Dumnezeu sa-l odihneasca, spunea ca noi, parintii, avem drept menire sa le aratam copiilor nostri cum sa-si fie proprii parinti, sa nu depinda de noi si, astfel, sa isi asume responsabilitatea pentru tot ce zic, ce fac, ce simt si ce decid, chiar daca sunt mici. Si mai spunea ceva Wayne Dyer, ceva ce mi-a muiat sufletul: noi, parintii, cand tindem sa ne criticam copiii ca nu fac si ca nu sunt cum am vrea noi sa fie (ascultatori, ordonati, implicati, atenti), sa privim inainte si sa vedem cum va arata viitorul, atunci cand in jur nu vor mai fi jucarii de strans dupa copii (caci va veni curand si acel moment, cand copiii nostri nu se vor mai juca cu jucarii), cand in jur nu vor mai fi hainute aruncate neglijent (caci va veni si momentul cand copiii se vor muta de langa noi), cand nu ne vor ma deranja cu aceeasi vesnica intrebare: de ce? (caci va veni si momentul cand, poate, vor cauta in alta parte raspunsuri), cand nu le vom auzi zbenguiala si galagia interminabila (caci va veni si momentul cand, poate, vor alege sa nu vorbeasca cu noi, ci cu prietenii lor), cand nu va mai trebui sa ii impingem de la spate sa isi termine temele (caci va veni un moment cand isi vor face treburile departe de noi)…
2012-2013
Cand pe buze imi mai urca vorbe de ocara, pentru ca fetele mele nu au facut ce trebuie, sper sa pot sa imi amintesc ca da, avem doar cateva momente cu copiii nostri, caci atat de repede zboara timpul, iar copilaria fuge, dispare ca o adiere calda de primavara, ca un vis frumos, ce se risipeste in zori. Cat ai clipi, copiii nu mai sunt copii si vom tanji dupa vremurile cand in lumina din ochii lor vedeam curiozitate, tandrete, naivitate, iubire neconditionata, surpriza, candoare… La multi ani, Iepurica! 🙂
Sistemul endocrin este sistemul neurotransmitatorilor, substante chimice care fac legatura intre  miliardele de celule ale corpului si sistemul nervos. Glandele endocrine sunt formatiuni de dimensiuni mici, situate in diferite regiuni ale corpului, care isi elibereaza “produsele” direct in sange. Tema importanta a sistemului endocrin este COMUNICAREA si CONECTAREA cu exteriorul, dar si conectarea partilor interne intre ele.
Comunicarea si conectarea cu natura. G & E, martie 2014
Glandele endocrine:
Glanda hipofiza (pituitara)-situata la baza craniului, avand marimea unui bob de mazare, este glanda care regleaza activitatea tuturor celorlalte glande endocrine, facand legatura intre ele si sistemul nervos central.
Epifiza-o alta glanda mica, situata in creier, avand rol esential in reglarea somnului si odihnei corpului.
Tiroida si paratiroidele-sunt situate in regiunea anterioara a gatului, deasupra laringelui. Tiroida are forma de fluture si are un rol deosebit de important in metabolismul general al corpului si adaptarea acestuia la mediu. Paratiroidele sunt 4 glande mici, sitaute deasupra si dedesubtul tiroidei, care se ocupa de echilibrarea mineralelor si, in special, al calciului, in organism. Slabiciunea paratiroidelor produce o pierdere a fermitatii tesutului conjuunctiv al corpului, cu aparitia uscaciunii pielii, ridurilor, a herniilor, varicelor, hemoroizilor, enevrismelor, prolapsurilor, incontinentei sfincterelor etc.
Timusul-este situat in zona sternului, fiind o glanda foarte importanta la copii, pentru rolul sau de organ de protectie (imunitar);
Pancreasul endocrin-parte importanta din organul pancreas si situat exact in mijlocul abdomenului, are rol principal in echilibrarea glicemiei;
Suprarenalele-doua glande situate deasupra rinichilor, cu functii extrem de importante de adaptare a organismului la solicitarile mediului extern; mai sunt denumite “glandele de stres”, deoarece ele elibereaza, printre altele, adrenalina si noradrenalina, ce ajuta la adaptarea rapida a corpului la schimbarile din jur;
Glandele sexuale-ovarele la femei si testiculele la barbati, sunt glandele care fac diferentierea sexuala, se ocupa de functia de reproducere si de cea creativa.
Copilarie=Creativitate. Vara, 2015
Dezechilibrele care apar in sistemul endocrin pot avea orice punct de pronire (probleme materiale, dar si spirituale), insa de cele mai multe ori este vorba de cauze multiple si combinate. Tulburarile care afecteaza cel mai mult fiinta umana apar la nivelul glandelor suprarenale si apoi se extind si la celelalte glande ale sistemului endocrin.
La majoritatea oamenilor, glandele suprarenale sunt epuizate de la nastere, caci mamele au suprarenalele epuizate! In situatii de stres (in care corpul percepe o amenintare la adresa sa), suprarenalele secreta cantitati mai mari de adrenalina si de noradrenalina, ce permit corpului fie sa lupte (daca are destula forta), sa fuga (daca se simte mai slab decat dusmanul sau amenintarea), fie sa ramana incremenit (daca nu are resurse nici pentru lupta, nici pentru fuga). Indiferent ce decizie se ia, dintre cele 3 variante, in corp se produc modifica esentiale: se inchide digestia, eliminarea reziduurilor, se inchide apararea imunitara, cea sexuala si gandirea rationala. Deci, cand suntem stresati, NU MANCAM, NU ELIMINAM, NE MAI SUNTEM APARATI DE MICROBI, NU NE PUTEM REPRODUCE SI NICI NU MAI GANDIM! Asta pentru ca toate resursele organismului sunt redirectionate catre muschi, catre circulatie si catre creierul primitiv (locul instinctelor), ca tu sa poti sa te aperi, intr-un fel sau altul, de pericol. Dupa ce pericolul trece, sistemul nervos parasimpatic incepe sa functioneze din nou; ne relaxam si functiile de mai sus, se redeschid. DAR: oamenii moderni sunt supusi constant stresului. Examenele de tot felul, interviurile, intalnirile importante, conflictele la munca sau in familie supun constant corpul la presiuni, iar acesta nu poate rezista perioade de timp indelungate. Functia suprarenalelor se epuizeaza si se pierde foarte multa energie cu mentinerea starii de alerta, in care este implicat sistemul nervos simpatic (cel care impinge la actiune). Avem nevoie de perioade de relaxare, de refacere, regenerare!
Vacanta in miscare. Balchik, 2013
Dupa o stare conflictuala de 5 minute, eliberarea de adrenalina are nevoie de 5-6 ore ulterioare pentru a fi neutralizata de organism, si astfel toate functiile organismului sa isi reia starea de echilibru.
Dupa “generatia razboiului”, cea a bunicilor nostri, cu sprarenale epuizate din cauza luptei de supravietuire, a venit “generatia comunismului” (parintii celor nascuti in anii ’70), cu suprarenale afectate de torturi emotionale si mentale. Mai apoi, avem “generatia Revolutiei”, cu suprarenale epuizate de schimbarea sociala majora si brusca (generatia noastra). Azi, avem copii cu suprarenale afectate grav de stimularea excesiva si continua data de Internet, gadgeturi de tot felul si de telefonia mobila. Asadar, fiecare generatie este mai slabita decat cea precedenta. De aceea, la copiii mici, slabiciunea suprarenalelor se paote vedea cu ochiul liber: au cearcane inca de la 2-3 ani, au somn agitat si discontinuu, sunt dificil de “stapanit” si de crescut.
Cand suprarenalele sunt epuizate, apar stari de oboseala cronica, iritabilitate, nervozitate, chiar depresie, palpitatii ale inimii, atacuri de panica. Persoanele cu suprarenalele epuizate si lipsite de proprii neurotransmitatori (substante care ajuta la comunicarea intre glandele suprarenale si sistemul nervos) ii “cauta” in cafea, ciocolata, dulciuri, bauturi energizante, alcool, tutun, carne (principalii stimulatori sau aducatori de neurotransmitatori). Daca acea persoana renunta la aceste stimulente externe, atunci ea nu se va putea tine la propriu, pe picioare. Asa se vede cat de slabite sunt suprarenalele acesteia.
O alta functie a suprarenalelor este aceea de a echilibra glicemia in corp, alaturi de pancreas si de ficat. Glicemia scazuta (hipoglicemia) este primul semn al epuizarii ruprarenalelor, care se manfiesta, de multe ori, prin foame intensa, slabiciune, tremur, transpiratie, lesin, daca nu se mananca IMEDIAT! Apare nevoia exagerata de dulce intens. Astfel, hipoglicemia se poate transforma in hiperglicemie si…diabet. Diabetul la copii, in special, este un diabet al slabiciunii suprarenalelor, ci nu al pancreasului.
Persoanele hipotensive prezinta fara dubiu epuizarea glandelor suprarenale. La fel cele care racesc foarte des si de care “se prind” toti microbii si virusurile, paraziti, alergii. De asemenea, slabiciunea suprarenalelor are drept consecinta o folosire neadecvata a mineralelor in corp: asa apare lipsa de calciu, de fier, magneziu, seleniu sau zinc, chiar daca acestea exista in organism. In acest caz, suplimentele de minerale nu ajuta, situatia ameliorandu-se doar temporar, ulterior carenta agravandu-se si aparand si alte simptome neplacute.
Slabiciunea suprarenalelor este insotita si de o proasta functionare a rinichilor, care nu mai elimina eficient reziduurile din corp. Asa, incepe sa cada parul, unghiile devin moi si usor friabile, dintii sunt afectati, sistemul osos sufera. Apare tiuitul in urechi, vertijul (ameteala), rau de masina, de avion sau de vapor, constipatie. Si, poate cel mai grav, din cauza slabiciunii suprarenalelor, oamenii inceteaza sa mai fie oameni, pentru ca nu mai pot sa isi foloseasca functiile superioare de gandire, rationament, intuitie si evolutie spirituala, ramanand “blocati” in modele de raspuns instictual (sexualitate, hranire si supravietuire). Asa se explica materialitatea excesiva din lumea noastra, toate tendintele moderne, exagerate ale “civilizatiei”, in detrimentul legaturii cu Divinitatea, cu natura si ceilalti oameni.
STRESUL CONTINUU ESTE CAUZA PRINCIPALA A TUTUROR BOLILOR.
Mai jos, o lista cu cateva preparate naturale, care pot sprijini reluarea functiei naturale si refacerea glandelor suprarenale: tincturi din radacina de Astragalus, radacina din Lemn dulce, radacina si frunze de Patrunjel, coaja de radacina de Dafin, fruct de Ienupar, radacina de Ginseng siberian; extract din muguri de Coacaz negru, din muguri de Stejar, din mladite de Sequoia, din muguri de Arin negru, din mladite de Lemn cainesc, de mladite de Maslin ori de Vita de vie.
Pe piata romaneasca, firma Secom distribuie doua preparate (Adrenal caps si Adrenal vitality), ce au in compozitie combinatia intre extractul uscat/liofilizat din glanda suprarenala si plante cu actiune tonica asupra suprarenalei (Ginseng siberian, Astagalus, Lemn Dulce, Rhodiola, Ghimbir).
ATENTIE: daca suprarenalele sunt foarte slabite, uneori stimularea lor poate declansa o reactie tip agravare (cu hipotensiune, palpitatii, lesin, slabiciune) si este necesara oprirea oricarui produs adminsitrat si evaluarea atenta a situatiei.
Cel mai bine, suprarenelale se pot reface in conditii de odihna, repaus, relaxare, o vacanta prelungita si izolare partiala de prea multi stimuli, fiindca  TOCMAI din cauza expunerii corpului fizic si emotional la exces de stimuli de toate felurile s-a ajuns la epuizarea glandelor suprarenale.
Un program regulat de viata, o dieta echilibrata si o armonizare a tuturor componentelor vietii zilnice, reprezinta cheia refacerii sanatatii intregului organism, ci nu numai a integritatii functionale a glandelor suprarenale.
Liorisme 