Postul si emotiile

IMG_20151115_112608-2
“Cad frunzele, cad de departe”…Nov. 2015

O sa scriu din nou despre post. Chiar daca vine cu provocari pentru mine, postul intermitent a aparut intr-un moment cand ma simteam un pic blocata pe drumul pe care merg. Ori, poteca asta noua m-a motivat profund si parca mi-a dat aripi. Asta pentru ca am inteles foarte bine despre ce este vorba, ceea ce mi se pare esential. Si cred ca de aceea totul decurge usor si natural.

Asa cum povesteam weekend-ul trecut, in fiecare zi de luni mi-am propus sa mananc doar fructe dimineata, iar pana marti dimineata, beau doar apa. Am reusit sa fac la fel si vinerea asta. In mod neasteptat, m-am simtit bine; doar in prima luni in care am tinut post, am avut o stare de plutire mai pregananta, iar pe seara, un inceput de migrena; acasa, am masat tamplele cu ulei de menta si in 15 minute, am constatat ca trecuse durerea. Lunea urmatoare de post, nu am simtit nicio diferenta, fata de o zi in care as fi mancat 3 mese pe zi. Si crede-ma, sunt rea de foame. Daca mi-e foame, nu mai gandesc. Asa credeam, asa simteam, pana de curand. Hm, ce diferit vad lucrurile acum! 🙂

In ziua in care urmeaza sa tin post, nu fac sport; cel mult, fac yoga sau streching. Dupa ziua de post insa, pana sa mananc fructele de dimineata, fac fitness fara probleme (o sa vezi in articolele viitoare de ce e bine sa faci miscare, cu putin inainte de a intrerupe postul). Am observat ca sunt mai usoara si am mintea mai limpede chiar. E clar ca mentalul e cel mai important: cand iti fixezi un scop in minte si intelegi deplin de ce o faci, totul devine surprinzator de usor.

Ma uit la Catalin si vad ca postul intermitent functioneaza si aduce numai beneficii. Ma minunez cat de bine i s-a adaptat corpul la noul “regim”! Este la fel de activ ca intotdeauna, doarme bustean si e plin de energie si pace interioara. Si ce bucurie sa aud ca si-a inspirat vreo 4 colegi in acest demers, motivati fie de dorinta de a slabi, fie de a se insanatosi…Si ma mai uit la ai mei parinti: rar cand mai mananca seara sau, daca o fac, mananca un fruct sau ceva extrem de usor. Si iata cum a slabit tata 7 kg intr-o luna si un pic. 🙂

Provocarea, ca de obicei in cazul meu, e la alt nivel. Spun asta pentru ca, cumva, s-au reactivat insomniile. Nu pot sa le leg 100% de introducerea postului, mai ales ca am vegheat-o doua nopti albe pe Eva, in urma cu vreo 3 saptamani, cand  cea mica “s-a virusat” destul de rau si de atunci nu am mai reusit sa ma odihnesc prea bine…Am citit ca postul poate cauza insomnii temporare, fizicul fiind in repaus, pe de o parte, iar creierul energizandu-se, pe de alta parte, dar inca nu sunt sigura ca asta este cauza. Poate ca este si o adaptare a organismului la noul ritm de alimentatie. Cert e ca mintea mea se energizeaza ingrozitor noaptea, de parca intunericul de afara ar hrani-o cu adrenalina, in loc de vise. 🙂 Si cu toate astea, chiar daca am avut nopti cand am dormit extrem de putin, am facut naveta zilnic, cu 2 ore de condus  si am tinut post, nu m-a durut niciun pic capul si am functionat ca de obicei, ba chiar mintea, as indrazi sa spun, a fost mai clara. Mai mult, desi nu mananc carne si lactate de cativa ani, de multe ori, dupa pranz sau dupa cina, aveam stare de somnolenta si o lentoare, ce imi cuprindea corpul. Ei bine, nu am simtit deloc asta in zilele de post, chiar daca, asa cum ziceam, am dormit putin.

Pana mai avansez cu aceasta noua experienta si pana mai reusesc sa traduc articolele din serialul “Povestea postului“, am cautat sa inteleg ce se intampla la nivel emotional, atunci cand tii post.  Am gasit un articol scris de dna dr. Sorin Soescu interesant, despre acest subiect. Este adevarat ca eu nu am tinut pana acum zile consecutive de post negru (si poate de aceea, nu mi s-a parut deloc dificil), dar oare randurile de mai jos ar putea fi o explicatie la agitatia din creierul meu, din ultima vreme?

Am aflat cu toții că în momentul în care se oprește procesul de digestie – corpul începe procesul de detoxifiere. Toată energia pe care o folosea pentru a digera și elimina hrana – o folosește pentru a face curățenie și a elibera corpul de reziduurile acumulate în timp. Perioadele de postire sunt perioade de mare refacere, regenerare și recuperare interioară. Există studii care indică efectul de întinerire și vindecare al posturilor de 40 de zile – atât la animale, din toate speciile, cât și la oameni. Nu moare nimeni dacă nu mănâncă nimic 1,3 , 7 sau 40 de zile. Dimpotrivă. Toți cei care au postit – au întinerit, s-au regenerat, s-au vindecat.

Dacă înțelegem procesul și știm ce ni se întâmplă, nu intrăm în panică și continuăm drumul curățeniei interioare. Cel mai dificil este cu ”gunoaiele” sufletești. Apar furii și frustrări, apar nemulțumiri și reproșuri nerostite – la adresa multor persoane din jurul nostru. Apare vinovăție, rușine și neîncredere – apar o mulțime de alte trăiri intense. Toate foarte ”normale”. Și foarte neplăcute.

De mici, suntem învățați să ne reprimăm (să ne ascundem) latura ”întunecată” – emoțiile ”nedorite” – de părinții noștri sau educatorii noștri. Toți cei din jur ne doresc calmi, liniștiți, puternici și previzibili. Nimeni nu ne acceptă căutările, neîncrederile, furiile sau nemulțumirile. Când încercăm să le mai exprimăm – măcar în cuvinte – suntem repede ”corectați” și contracarați – că ”nu este bine”. O veste bună pentru toți postitorii care doresc să-și curățe temeinic corpul și sufletul: NU EXISTĂ BINE ȘI RĂU – în mod absolut. Exista – BINE PENTRU MINE, sau RĂU PENTRU MINE, sau BINE ÎN ACEST MOMENT și RĂU în momentul următor. Totul în această lume este RELATIV. Totul se raportează la persoană, moment și circumstanțe. Așadar – fiecare dintre noi evaluăm și percepem diferit ce ni se întâmplă. PERCEPȚIA noastră ne modelează realitatea.

În ceea ce privește trăirile emoționale – este util ca măcar în interiorul nostru să ne acceptăm în totalitatea a tot ce suntem – cu toate frământările, nemulțumirile, frustrările , vinovățiile și furiile noastre. Și de câte ori le putem exprima sau descărca – fără a face rău altor persoane – să o facem! La fel cum fac cei mici – dar mult mai vehement și mai fără control! Postul ne prilejuiește aceste ”descărcări” – să profităm pentru a mai ”goli” coșul de deșeuri!

Ființa umană are puteri nebănuite și procesul de curățenie – de postire – le aduce la suprafață și le antrenează – CUMPĂTAREA, TEMPERANȚA, ÎNFRÂNAREA, RĂBDAREA, PERSEVERENȚA, CREDINȚA – toate sunt folosite la maxim în timpul postului. Vă doresc tuturor să vă găsiți răspunsurile la toate întrebările și să călătoriți frumos pe drumurile cunoașterii! (Dr. Sorina Soescu).

Sursa articolului, aici.

Briose si mini-negrese cu dovleac (desert vegan)

IMG_20160103_112040

IMG_20160103_112330-2

Tot cu gandul la musafiri, am pregatit la final de Sarbatori de iarna si acest desert, dar uite ca abia acum reusesc sa il fac public. 🙂 In mare, are cam aceleasi ingrediente ca briosele lioristice, insa crema de dovleac, ramasa de la tarta de dovleac gatita de Catalin, le-a shimbat putin gustul si consistenta. Nu pot sa ma pronunt insa, care sunt mai bune. 🙂 Incearca-le si poate-mi spui opinia ta. 🙂

Continue reading “Briose si mini-negrese cu dovleac (desert vegan)”

Povestea postului (I). Calea catre tinerete?

Cand auzi ca se vorbeste de post, la ce te gandesti? La miercuri si vineri, la Craciun si la Paste, la regim alimentar, impus de doctor, in caz de boala? Sau la calugarie si interdictie?
Am auzit destul de des ca unii oameni se ingrasa in timpul postului. Si nu-i de mirare, caci pentru multi, postul inseamna renuntarea la produse animale, dar cam atat. In fapt, in post, se mananca tone de paine, de margarina, paste, tot felul de produse procesate, sucuri din comert etc.

Continue reading “Povestea postului (I). Calea catre tinerete?”

Viata ca un film…fotografic (VIII)

clasa-a-viii-a
Banchet clasa a VIII-a, Sc. Generala 12, Tulcea (tunsa “calota”, a patra domnisoara din stanga, randul de sus)

Privesc poza de mai sus si incerc sa imi amintesc ziua banchetului de la final de Generala. Cam vaga aceasta amintire. Stiu ca rochita o aveam de la Mama Aurelia. La fel si sandalele. Doamne, chiar nu se gasea nimic prin magazinele tulcene, daca a fost nevoie sa ma imbrac eu, un tar de fata de 15 ani, cu hainele matusii mele! Dar rochita era frumusica tare; avea culoarea lavandei, era din matase fina, ce fosnea usor cand ma miscam si avea maneci bufante. Erau anii ’80, de ce zambesti? 🙂

Imi mai amintesc ca ne-am ingramadit cu totii in sala de sport a scolii, stingheri in hainele “de ocazie”. S-a pus muzica, am gustat din sucul galben si prajiturelele de pe mese, privind la tovarasii profesori, prezenti acolo (doar nu credeai ca eram de capul nostru, singuri?!). Cred ca am si dansat, dar amintirea e prea indepartata. 🙂 Ah, da! Si nu am uitat nici azi rochita Dianei, cumparata de la Fondul Plastic, cu croiala aia, pe care o vedeam doar in filme! Si rochita Lacramioarei, tot din panza topita, alba. Fusta din catifea a Nicoletei, ori cravata din piele alba a lui Banica, sau rochia “animal print” a Mihaelei. In mintea mea, totusi, Narcisa Z. era cea mai sexy, in rochia scurta si mulata, din saten. 🙂

Cu mici exceptii, pe cei mai multi dintre colegii mei, nu i-am vazut de-atunci. Dar ce bine imi amintesc vocile lor, gesturile si rasul fiecaruia! Ce mi-ar placea sa ne revedem candva, inainte de a fi prea batrani ca sa ne putem recunoaste…

life12
1989. La 14 ani, in tabara la Piatra Neamt, cu par negru si sarmos

La finalul clasei a VIII-a, am plecat intr-o tabara la Piatra Neamt. Cred ca ai mei voiau sa ma consoleze, dupa ce picasem, din cauza matematicii, la examenul de treapta I. Chiar am suferit ca un caine ranit atunci. Era primul meu “esec”; dar, slava Domnului ca picasem! M-as fi chinuit departe de casa patru ani, tocmai cand ma apropiam de adolescenta, as fi tocit mult, dupa care as fi muncit in invatamant, ceea ce nu ar fi fost treaba usoara. Si nu, nu sunt vulpea care nu ajunge la struguri. 🙂 Chiar cred ca tot “raul” a fost spre bine. Legat de exemenul de treapta, pe care l-am sustinut la Liceul Pedagogic din Constanta (si unde, pentru judetul Tulcea, erau disponibile doar 10 locuri si sute de candidati!), mai am o amintire, de asta data, placuta: intre probele eliminatorii, sustinute la sport, desen si interpretarea unui text literar, tata m-a dus in oras, la un spectacol de-al lui Daniel Iordachioaie. Ca fan inrait al lui Elvis Presley, eram innebunita dupa Iordachioaie si piesele lui! Am plecat de la spectacol atat de fericita si, in plus, posesoare a unei poze cu cantaretul roman preferat. 🙂

Daniel Iordachioaie. Constanta, iunie 1989
Daniel Iordachioaie. Constanta, iunie 1989

Sanatate 5 D (X). Vaccinurile

Soare elen (Grecia. Gia, 2014)
Soare elen (Grecia. Gia, 2014)

Cu ceva vreme in urma, am povestit despre experienta familiei mele, legata de vaccinuri. Astazi, dr. Sorina Soescu prezinta, intr-un nou capitol din SANATATE 5 D, experienta sa personala legata de acest subiect controversat, mai ales in ultima vreme.

De-a lungul anilor, dr. Soescu, in urma vaccinurilor primite de ea insasi in copilarie, urmate de angine purulente, raceli repetate, sinuzita frontala, dar si a celor facute fetitei ei, a observat reactii nedorite de boala si a inceput sa isi puna semne de intrebare, cand si-a dat seama ca exista legatura intre aceste reactii si vaccinuri. Astfel, a inceput sa depuna eforturi pentru a intelege cum ar putea “repara” “toate stricaciunile provocate de vaccinuri”.

Iata cateva cazuri, cu care dna dr. s-a confruntat in activitatea sa medicala, la inceputul carierei, si care au convins-o de raul pe care vaccinurile il produc asupra fiintei umane:

-fetita de 3 ani, cu malformatie hepatica, cu stare generala de acidoza si careia medicina alopata nu ii mai dadea sanse de supravietuire; dupa tratament homeopat, fetita incepe sa isi revina, ficatul micsorandu-se evident; dupa vaccinul anti-polio, pentru care dr. Soescu isi da acordul la acel moment, ficatul se mareste din nou, “la dimensiuni gigante, copilul incepe sa se simta din ce in ce mai rau”; fetita a decedat dupa 2 luni de la vaccin; un soc si o lovitura traumatizanta pentru tanara doctorita Soescu; o “coincidenta” pentru colegii doamnei doctor;

-tanar de 17 ani, cu cancer testicular, aparut brusc in clasa a XI-a, si care, in ciuda operatiei chirurgicale, care indepartase giganta tumoara testiculara, dezvolta metastaze pulmonare si hepatice. Din discutiile avute cu tanarul bolnav, dr. Soescu afla ca dupa vaccinari (facute in urma campaniilor scolare din clasa a VIII-a si a IX-a) aparusera reactii locale (dureri locale, febra, stare proasta), dar nimeni, inclusiv dr. Soescu, nu a facut legatura intre acestea si aparitia bolii; inca un caz pierdut pentru tanara doctorita Soescu, care insa se intreba din ce in ce mai des “de ce mor copiii si tinerii, cu afectiuni ciudate si aparent incurabile si care este legatura acestor decese cu vaccinurie”?

-fetita de 1 an si jumatate, care, in urma vaccinului anti-rujeolic, se imblonaveste de encefalita.

Alte cateva cazuri clinice, care, din fericire, au raspuns la schemele de detoxifiere, aplicate de dr. Soescu, si s-au vindecat complet:

-fetita de 4 ani, cu tulburari de comportament (timiditate, frica, refuzul socializarii), cu imunitate precara si dificultati de vorbire (copil caruia ii fusesera administrate toate vaccinurile “obligatorii”; mamei, de asemenea, pe perioada sarcinii, ii fusesera administrate 2 doze de vaccin anti-tetanic);

-tanara de 35 de ani, cu eczema grava pe maini, antebrate, cu piele uscata, crapata, sangeranda si cu probleme de ordin emotional; problemele au aparut dupa administrarea unui vaccin anti-tetanic;

-tanara de 28 de ani, cu eczema pe membrele superioare si pe corp, aparuta tot in urma administrarii unui vaccin anti-tetanic;

-femeie de 40 de ani, cu tumefactia bratului si pareza usoara la nivelul bratului stang, aparute dupa vaccinare anti-gripala;

Iata mai jos concluziile personale ale doctorului Soescu, la care a ajuns in urma exeperientei personale, dar si a celei de medic:

-intreaga practica a vaccinarilor este o metoda eronata, facuta intr-un scop imaginar, caci in AND-ul fiecare celule exista tot cea ce aceasta are nevoie pentru a functiona la infinit, pentru a se reface, regenera si repara, de cate ori are nevoie;

-persistenta acceptarii vaccinarii drept tehnica de “preventie” a bolilor inseamna o continua neasumare a responsabilitatii; ne invatam copiii ca suntem victime, ca avem nevoie de solutii exterioare (medicamente, vaccinuri) pentru a ne mentine sanatosi, in loc sa le aratam ca prin hrana zilnica si prin ganduri si emotii pozitive, organismul se poate apara, intari si vindeca SINGUR;

-conditia necesara pentru ca celulele sa aiba o viata indelungata este ca cele doua fluide (sangele si limfa), cu care celulele noastre vin in contact, sa fie de calitate.

-calitatea sangelului (asigurata de nutrientii cu care ne hranim, de apa, aer si tot ce punem pe piele) si calitatea limfei (asigurata prin functionarea optima a organelor de eliminare ale corpului-rinichi, colon, piele, aparat respirator, menstra si de reactiile noastre emotionale si fizice la mediul extern) depind de modul in care corpul reactioneaza la lumea exterioara, ce patrunde in mediul intern al organismului nostru: ACCEPTARE sau APARARE;

-la nivel energetic, mesajul pe care vaccinurile il transmit este: “tu nu esti in stare sa te aperi, lasa-ma pe mine sa iti arat cum se face!”; raspunsul sistemului imunitar la acest mesaj este: “Bine, arata-mi tu” si se inchide, asteptand protectia data de vaccin;

-la nivel chimic, vaccinurile (care contin, printre altele, sange de cal sau alte mamifere, formaldehida, conservanti pe baza de saruri de mercur sau aluminiu si alte substante toxice) declanseaza reactii complexe la nivelul sistemului limfatic, caci acesta trebuie brusc sa faca fata unor “agresori” , ce ajung direct in sange;

-cele mai intense reactii negative s-au observat in urma vaccinarilor multiple, caci corpul nu poate trai, in acelasi timp, simptomele mai multor tulburari; imunitatea si sistemul limfatic se blocheaza efectiv, incercand sa faca fata la 5,6,7 virusuri ori germeni diferiti; dupa vaccinarea cu vaccinuri “penta” sau “hexa”, au aparut frecvent la copii reactii neurologice: copiii nu mai pot sta in sezut, nu mai merg corect, apare mersul pe varfuri, apar diferite probleme de coordonare a mainilor si picioarelor;

-dupa administrarea vaccinului BCG, facut in primele luni de viata, dar si ale altor vaccinuri, apar racelile, cu nas infundat si secretii nazale, care nu se mai termina la nou-nascuti, eruptii de tip dermatita atopica, alergii, tulburari de somn, cu plans nocturn si nevoia de a manca noaptea la bebelusi, tulburari de tranzit (mai ales constipatie), tulburari dermatologice, imunitare, metabolice (dentitie lenta, rahitism, par rar etc), stagnare limfatica (rosu in gat, bronsita, scaune moi, diaree, eruptii cutanate);

-vaccinurile dupa administrarea carora au aparut in mod clar tulburari de comportament la copii, tulburari de vorbire si chiar de tip “spectru autist” sunt (in aceasta ordine):

                1/ vaccinul rujeola-oreion-rubeola

                2/ vaccinul anti-tetanos

                3/ vaccinul anti-polio

“Eu am gasit o serie de raspunsuri si sunt in cautarea altora, mai cuprinzatoare. Poate ca multe dintre ele nu sunt pe placul sau pe intelesul multora dintre colegii mei sau a multor pacienti. Dar pe masura ce creierul meu iese de sub influenta energiilor blocate, ale atator substante folosite in copilaria mea, legaturile pe care incep sa le fac, folosirea intuitiei, alaturi de cunoasterea medicala de peste 20 de ani, ma ajuta sa inteleg si sa integrez multe detalii intr-o imagine de ansamblu, care capata sens”. “Nu va pot raspunde la intrebarea directa: DA sau NU, cu privire la vaccinare. Este un raspuns pe care trebuie sa si-l dea fiecare persoana, in cadrul strategiei generale de asumare a responsabilitatii pentru propria sanatate. Decizia va apartine, puterea deciziilor noastre fiind cea care asigura dinamica procesului nostru de vindecare. V-am pus la dispozitie multe informatii, asa ca intregul process al deciziei va fi sprijinit de o cunoastere detaliata”. (dr. Sorina Soescu)