Ma intreb daca, astazi, copiii si adolescentii mai aduna amintiri. Gia si Eva au obiceiul de a pastra chestii, dar sunt lucruri fara semnificatie: cartonase de pe la Mega Image, tot felul de mici bijuterii, accesorii de prins parul (nenumarate bentite, cordeluse, clamite), jucarioare de la Kinder Surprise, dar nimic care sa se lege de un anumit moment din viata lor. Poate ca, intr-un fel, o fi mai bine asa. Nu se ataseaza nici de lucruri, nici de ceea ce au semnificat acestea.
In copilaria noastra, a celor nascuti prin anii ’70, existau activitati, care astazi sunt uitate. Sa ridice mana cine nu avea “Caiet de amintiri” in anii ’80. Pana si baietii se indeletniceau cu asa ceva, iar Catalin a fost si el “in trend”, fiind si azi posesorul unor pagini pline de amintiri frumoase. Cumva, desi o mare strangatoare, eu l-am ratacit pe-al meu, insa am reusit sa pastrez toate jurnalele. Mi-a placut mereu sa scriu, asa se face ca am pastrat impresii si amintiri asternute pe hartie, inca din scoala generala si pana prin facultate.
Filmul fotografic derulat azi este din trecutul lui Catalin. Dar cu singuranta toate “Caietele de amintiri” se completau dupa aceleasi reguli: raspundeai la un set de intrebari puse de autorul/autoarea colectiei de amintiri si asa, poate aveai sansa sa afli, de exemplu, cine pe cine place. Si tot cu ocazia asta, puteai sa te “capeti” cu vreo poza cu artistul preferat, de prin reviste straine (o raritate pe-atunci) sau, in cel mai rau caz, cu decupajele de pe ambalaje de la sapun. 🙂
Nu scapa nimeni de la completat “Amintiri”: vecini, prieteni, “dusmani”, colegi, fete, baieti…A, parintii nu aveau acces la asa ceva, desigur. Ce bine! 🙂
Liorisme 