Author: liorisme

Liorisme: Cum a fost intoarcerea in Romania?

Liviu Duma:  Drumul de intoarcere a fost, intr-un alt sens, la fel de palpitant. Avem 21 de ani, devenisem un tanar emancipat, iar in valiza mea (noroc ca eram fiu de diplomat si beneficiam de unele facilitati la greutatea bagajelor) se gasea un teanc impresionant de viniluri: de la intreaga colectie a muzicii formatiei Beatles si pana la Uriah Heep, Led Zeppelin, Steppenwolf sau Bread si The Three Dogs Night. Aduceam in tara si o groaza de carti despre tehnica comunicarii, dar si  hainele mele colorate, de hippie. Framantam de nerabdare sa ma intalnesc cu prietenii. Visam sa ajung prezentator la televiziune sau reporter la radio, dar cel mai mult imi doream sa intalnesc o…fata frumoasa. Era normal. Varsta isi cerea tributul.

Continue reading “Dumarex, cu D de la Dragoste. Povestea familiei Duma (III)” →

La alergarea de azi dimineata, a continuat vaicareala din mintea mea, despre faptul ca, desi lucrez de acasa de doua saptamani, am creierii mai prastie decat cand mergeam la birou. Apoi gandul a facut un salt spre ai mei, la Tulcea, la izolarea lor si la felul in care se simt probabil: izolati si cu fata lor departe, pentru motive pe care nici azi nu le inteleg ei cu totul. Apoi, alt gand a dat navala in capul meu, moment in care ochii mei s-au oprit pe o dalba lebada, care in nemiscarea diminetii de duminica, plutea nepasatoare pe apa, si ea parca incremenita, sclipind sub primele raze ale soarelui.

Continue reading “E timpul sa fim precum apa” →

In urma cu un an, pe 8 martie 2019, mama sosea singura, cu avionul, in Anglia. Nu ca ar fi fost nevoie, dar aceasta a fost, in ochii mei, dovada suprema de iubire din partea ei, pentru ca mama nu e nici pe departe genul de om care sa calatoreasca, cu atat mai putin singura, si mai ales cu avionul, pentru prima data in viata, la aproape 70 de ani, intr-o tara cu o limba pe care  nu o intelegea si nu o vorbea.

Continue reading “Life in UK (IV)” →