Author: liorisme

Nimic nu m-a obligat să fiu mai „humble” decât momentul în care am fost nevoita să văd dincolo de ideea de veganism și, mai ales, de idealul fructelor. Adevărurile alimentare depășesc farfuria și a fost nevoie de smerenie să accept că idei îmbrățișate ani de zile cu pasiune puteau fi eronate sau, cel puțin, perfectibile. Si am avut nevoie de multă deschidere sa admit că inca nu stiu destul despre cum functionez și că procesul de învățare nu se termină niciodată.

Ce îmi place cel mai mult la vârsta pe care o trăiesc acum, la 51 de ani, este faptul că realizez acut că am căpătat o scădere a toleranței față de fals; intoleranța la fals se manifestă așa, ca o oboseală, care nu trece cu somn și nu se poate trata decât cu…autenticitate.

Nu mai știu cine spunea că omul nu are inamic mai mare decât pe sine, dar, la fel, nici salvator mai de nădejde. Provocarea nu este să învingem acest inamic interior, ci să îl recunoastem, sa il înțelegem și să îl integrăm. Usor de spus, greu de pus in practica, caci omul este orbit de propriul filtru prin care vede Realitatea, fiindu-i imposibil sa fie obiectiv; iar ceea ce nu poti vedea, nu poti schimba si, deci, nu poti vindeca.

“Viata ca o Calatorie” continua cu o noua serie de articole, serie inspirata in principal de filozofia lui Robert Sapolski si a lui John Demartini, si este scrisa cu gandul la prietenele mele, Oana si D., carora sper ca aceste articole sa le fie de folos. Ca de fiecare data insa, ce scriu mi se adreseaza mai cu seama mie insami, ca elev ce sunt la scoala vietii, azi si mereu.