Au trecut aproape 2 ani de cand lumea pe care o stiam s-a transformat intr-o asa masura, incat des am impresia ca ma aflu in genul acela de film, pe care nu l-am inghitit niciodata: genul SF, apocaliptic. Nu conta ca intr-un asemena film, cu mare succes de box office la vremea lui, actor principal putea fi Bruce Willis, Tom Cruise sau Will Smith. Asemenea scenarii mi se pareau nu doar jignitoare ca idee, inumane si chiar urate, dar consideram ca pierdeam evident timpul cu ceva ce nu se putea intampla si din care nu aveam nimic de invatat (imi spuneam ca asa ceva era doar fiction, slava Domnului!). Era ca si cum cineva ar fi incercat sa ma convinga ca ne putem intoarce la ideea ca Galileo Galilei era un vrajitor care uzurpa biserica si ca trebuia ars pe rug!

In acesti 2 ani, am fost cand in negare, cand trista ori furioasa, apoi frustrata si, in plus, total nedumerita. Nu puteam intelege cum de omenirea parea anesteziata pe vecie si incapabila sa inteleaga ce i se intampla. Nu puteam sa cred ca oamenii accepta sa li se ia totul. Totul! Si ei nu doar sa nu vada asta, dar sa si fie multumiti ca cineva a venit cu “solutia salvatoare”. Nu am inteles si am fiert la foc mic pana de curand, cand l-am descoperit pe Mattias Desmet, profesor la Facultatea de Psihologie si Stiinte la Universitatea Ghent din Belgia.

Desmet, profesor in psihologie, dar masterand si in statistica, mi-a provocat multi “AHA” in decursul catorva ore, cat am ascultat ce avea de spus, legat de ideea ca, pe de o parte, rata mortalitatii in pandemie a fost dramatic exagerata si ca, pe de alta parte, societatea sufera de “mass formation”, un fel de hipnotism in masa, cu impact urias asupra inteligentei si functiilor cognitive ale individului, si ca pandemia nu ar fi o criza biologica, ci una psihologica.

Cele 3 interviuri (favoritul meu, moderat de Aubrey Marcus, aici), in care l-am urmarit pe profesorul Desmet au avut un profund impact asupra mea si de la sentimente de nedumerire si de suparare descrise mai sus, am trecut la compasiune si la…speranta. De aceea, am decis sa transcriu mai jos cateva dintre ideile profesorului belgian, in spiritul a ceea ce mi-am propus cand am inceput sa scriu acum ani buni pe acest blog, si anume ca voi da mai departe din tot ceea ce ma informeaza, ma ajuta, ma ridica si ma mentine sus, mai ales in vremuri grele, ca acestea. Poate ca nu exista adevar absolut in lume, dar cu siguranta o minte deschisa va cauta intotdeauna adevarul si va putea sa il vada, atunci cand il gaseste.

Iata cateva din observatiile profesorului Desment:

• in mai 2020, acesta a ajuns la concluzia ca statisticile legate de Covid erau gresite si ca nu se avea in vedere costul pe termen lung al unui “lockdown” comparat cu masurile luate pentru a “potoli curba infectarilor”; spre exemplu, numarul de decese prognozat de specialisti pentru Suedia, in cazul in care aceasta nu intra in “izolare” (in lockdown) era de aproximativ 50,000 de decese, insa Suedia, desi nu a declarat lockdown, asa cum au facut alte tari, a avut un numar de 6,000 de decese, ceea ce, spune profesorul Desment, inseama ca, cazurile de mortalitate au fost, din fericire, mult mai mici decat se preconizase. Concluzia profesorului Desmet a fost ca politicienii si specialistii foloseau un model statistic gresit.
• lumea era complet absorbita de victimile pandemiei si nimic altceva nu mai conta; nimeni nu parea sa vada efectele negative colaterale, cauzate de fiecare “lockdown” si de masurile drastice impuse;
• hipnoza in care parea ca se afla oamenii se explica prin faptul ca populatia planetei se afla in plina “formare de masa”, un fenomen social la care se ajunge cand 4 conditii sunt indeplinite:

1. Lipsa contactului social, sentimentul de izolare ori/si lipsa de relatii care conteaza, care au semnificatie, in viata indivizilor, in cadrul societatii;
2. O mare parte a societatii are sentimentul ca ii lipseste motivatia in viata (spre exemplu, intre 40% si 70% din oameni cred ca ceea ce fac la munca este lipsit de sens, de importanta);
3. Societatea sufera de anxietate (“Free floating anxiety“) si, in cele mai multe cazuri, nu poate identifica un anume motiv, un obiect al anxietatii, care sa explice anxietatea existenta (spre exemplu, in Belgia, anual, 11 milioane de oameni folosesc peste 300 de milioane de doze de antidepresive!)
4. Societatea sufera de frustrare si de agresivitate (“Free floating frustration and aggression“).

Profesorul Desmet spune ca, atunci cand conditiile de mai sus sunt indeplinite societatea e foarte expusa riscului aparitiei fenomenului de “Mass formation“. Mass media, fara de care fenomenul de care vorbim nu ar fi posibil, pot si vor provoca, prin mesaje specifice, acest fenomen. Mass media “identifica” si comunica societatii care este obiectul (motivul) anxietatii populatiei (in acez caz, virusul) si, in acelasi timp, aduce la cunostinta populatiei si care e strategia ce trebuie urmata pentru a se rezolva situatia, problema.

Pe fondul lipsei de conectare interumane, e foarte usor ca oamenii sa devina si mai anxiosi si sa sa isi proiecteze anxietatea asupra subiectului specific, in cazul de fata, Covid, dictat de catre mass media. “Mass formation” este de fapt o solutie simptomatica la o problema psihologica sociala si cu cat sunt mai multe persoane care adera la ideea ca a fost gasit obiectul anxietatii lor (virusul), cu atat se va dezvolta mai mult sentimentul de apartenenta la grup, intarindu-se sentimentul de conectare, care anterior lipsea si increderea ca, apartinand unei noi grupari, oamenii vor putea sa rezolve problema, impreuna. Oricat de absurda si de periculoasa poate fi strategia comunicata de catre mass media, persoanele care devin membrii noii grupari se vor simti mai bine cu privire la propria anxietate, prin simpla aderare, impreuna cu alti oameni care au o problema identica, la ceva ce le ofera perspectiva unei eliberari.

Toate aceste persoane simt acum ca actioneaza eroic, punand in aplicare un plan care le ofera credinta ca apartin la ceva ce le ofera un sens in viata si care va contribui la salvarea intregului grup, a intregii societati. Oamenii trec aproape subit de la izolare si de la lipsa conectarii interumane, la o crestere masiva de conectare sociala care, pe de alta parte, duce la intoxicare mentala. Nu mai are importanta daca propaganda este una gresita ori falsa; ea va duce la intoxicare mentala, iar oamenii vor continua sa creada in ce li transmite si vor dori sa mearga pana in panzele albe pentru noua lor credinta.

Explicatia sta in faptul ca, in subconstient, daca membrii noii grupari s-ar elibera si ar recunoaste ca discursul propagandei e unul gresit, atunci ei ar trebui sa se intoarca la starea initiala, de Free floating anxiety, caci nu ar mai avea un obiect al anxietatii lor; ori sentimentul de anxietate sociala este cel mai dureros si greu de suportat fenomen social, care conduce la atacuri de panica si la alte experiente sociale extrem de dificile. Cine ar vrea sa se intoarca la asa ceva? Asa se explica de ce argumentele bazate pe fapte nu au niciun efect in cazul intoxicarii mentale, pentru ca faptele nu mai au nicio importanta pentru cei prinsi in formarea de masa, chiar si atunci cand propriile interese sunt puse in pericol. Teama de anxietate sociala este mai puternica. Ca hipnotizati, membrii noii grupari isi focuseaza atentia atat de mult aupra unui singur punct (virusul si victimele acestuia), incat totul le poate fi luat (bunastarea fizica, psihica, materiala), iar ei nici nu vor sesiza.

In cadrul procesului de “mass formation” e nevoie ca oamenii sa ia parte la un fel de ritualuri, similar aderarii la o religie, care demonstreaza apartenenta si solidaritatea acestora cu grupul nou format. In cazul pandemiei, ritualurile la care se ia parte sunt: izolare (lockdowns), distantarea sociala, purtarea de masca, acceptarea de injectii etc. Totusi, diferenta intre religie si “mass formation” consta in faptul ca membrii celei din urma nu recunosc si nu sunt constienti de simbolistica ritualurilor la care iau parte. “Mass formation” are mai degraba similaritati cu ideea de cult, unde sistemul de credinta asociat cultului respectiv detine raspunsul la toate intrebarile si ofera o solutie celor care ii urmeaza regulile si ideologia. In cadrul formarii de masa, ca si in cel al unui cult, membrii sai devin extrem de intoleranti si de radicali cu orice voce care emite alte idei decat cele propagate de catre doctrina oficiala. Astfel, cei care adera la formarea de masa isi directioneaza agresiunea catre vocile disidente, care le ameninta credinta.

Pe de alta parte, in cadrul formarii de masa, liderii propagandei pot minti sau pot lua cele mai absurde masuri in sprijinul politicii grupului, actiunile lor vor fi cu usurinta iertate, caci membrii gruparii sunt convinsi ca totul e spre binele gruparii si membrilor acesteia. De la formarea de masa la totalitarism nu mai e decat un mic pas.

Totalitarismul se diferentiaza de dictatura, chiar daca, pe alocuri, cele doua se pot confunda. “In cazul undei dictaturi clasice“, spune Desmet, “populatia nu se se afla in procesul de formare de masa ori de hipnoza, iar odata ce opozitia tace, dictatura devine mai putin severa, demonstrand mai putina cruzime si agresivitate catre populatie. In cazul totalitarismului, exact opusul se intampla.” Totalitarismul se va autodistruge. “Mass formation si sistemele totalitare sunt capabile doar de distrugere, niciodata de constructie“.

In procesul social de “mass formation”, 30% din populatie se va conforma si va adera la fenomen, in vreme ce 30% nu o va face. Diferenta de 40% va fi formata din persoane care stiu ca ceva nu e in regula, dar nu pot, le este teama sau nu stiu sa articuleze care e problema si nu actioneaza in niciun fel, ramanand in asteptare. Aproximativ 30% din populatie e formata din persoanele care sunt constiente de fenomen, care refuza vehement sa ia parte la acesta si isi vor exprima opinia.

Referindu-se la procentul de populatie care nu “cumpara” propaganda oficiala, profesorul Desmet spune ca “poti ajuta la iesirea celorlalti din hipnoza, continunad sa vorbesti. Toti ar trebui sa facem asta. Oamenii care au opinii diferite, oamenii care inteleg ce se intampla, acestia trebuie sa continue sa vorbeasca in spatii publice. Este extrem, extrem de important“. Profesorul Desmet este convins ca doar astfel vom putea tine deschisa, constienta o parte a societatii, alta decat cea care e orbita de propaganda oficiala. “Cred ca trebuie sa continuam sa vorbim atat pentru cei care se afla prinsi in formarea de masa, dar si pentru cei care refuze sa adere fenomenului.”

“Pe de alta parte“, spune profesorul Desmet, “chiar dacă am reuși acum să trezim masele, acestea ar cădea pradă unei alte povești în câțiva ani. Și ar fi iar hipnotizate, DACĂ nu reușim să rezolvăm adevărata problemă a acestei crize. Și anume întrebarea: de ce am ajuns noi ca societate în această stare în care o mare parte a populației se simte anxioasă, deprimată, se simte lipsită de sens, se simte izolată social? Aceasta este adevărata problemă. Și dacă nu reușim să aflăm de unde vine problema, atunci masele vor fi întotdeauna susceptibile unor lideri care încearcă să le ademenească în formarea de masă. Așadar, cred că adevărata întrebare în această criză este: ce anume din viziunea noastră despre om și despre lume, din modul în care privim lucrurile, ne face să experimentăm lipsa de sens in viata? În opinia mea, trebuie să concluzionăm că ceva din viziunea noastră mecanicistă, materialistă despre existenta omului în lume duce la distrugerea radicală a structurilor și a legăturilor sociale și a sentimentului că viața are sens“. “Ce trebuie sa realizam, daca dorim sa schimbam lucrurile, este ca, in primul rand, sa recunoastem, sa admitem ca societatea experimenteaza o anxietate sociala dureroasa.” “Putem ajuta oamenii sa inteleaga ca nu avem nevoie de o Criza Corona pentru ca societatea sa creeze conexiune sociala. Trebuie sa cautam alte moduri de a rezolva problematica psihologica din societate, care exista cu mult inaintea aparitiei Corona. Nu avem nevoie de formarea de masa pentru ca rezolva aceasta problema.”

Profesorul Despet incheie spunand ca crede că “daca putem ține oamenii macar puțin treji, în special pe cei care nu sunt cu adevărat hipnotizati, până când faptele sunt atât de clare, daunele cauzate de sistem sunt atât de evidente, atunci s-ar putea să vadă realitatea. Grupul complet hipnotizat nu o va vedea niciodată. Acesta este lucrul ciudat. Pe acesti oameni ii poți distruge complet. Poți să faci ce vrei cu ei. Vor suferi și nu se vor trezi. Dar celălalt grup, cei aproximativ 40%, vor fi motivați, dacă sunt din ce în ce mai multe daune, să înceapă să vorbească cu voce tare. Și acesta este punctul de răsturnare. Cred că acesta este punctul în care cineva se poate schimba; daca ajungem la acest moment mai repede, cu atât mai mult îi putem ține treji. De aceea cred că, în opinia mea, trebuie să fiu atent dacă spun asta, dar cred că este mai bine pentru noi toți să continuăm să vorbim într-un spațiu public”.

Iar eu inchei acest articol cu versurile unei piese din anii ’80, care mi se par foarte potrivite in contextul actual:

“You’re the voice, try and understand it
Make a noise and make it clear
We’re not gonna sit in silence
We’re not gonna live with fear“. (John Farnham. “You’re the voice“)