Fluturi si Ingeri (pentru Haruka)

Joi, 25 martie. O dimineata rece, cu roua lucind infrigurata pe firul verde al ierbii. Aerul miroase totusi altfel, nu ca iarna; poate am senzatia asta si pentru ca de langa mica sera din sticla, imi zambesc gingas cateva narcise si niste zambile, iar “bolta” de trandafiri e deja plina de frunzulite vesele, verzi. Trilurile de ciripeli din copaci accentueaza senzatia de primavara, chiar daca temperatura de afara e de doar 2 grade.

Intru in garaj sa iau ganterele, pregatindu-ma, ca de obicei, de vreo 45 de minute de sport, in curticica din spatele casei. La iesirea din garaj, langa usa intredeschisa, surprind cu coada ochiului o pata neagra, jos, pe ciment. Nici nu stiu cum am zarit-o, pentru ca e aproape intuneric. Ceva in interiorul meu, ca o presimtire, ma impinge sa las ganterele jos si sa aprind lumina, ca sa deslusesc ce este acolo. Inima imi tresare si momente bune, uit sa respir. Vad bine? Jos, intr-o liniste profunda, un fluture cu aripi catifelate si negre precum smoala, sta nemiscat.

Cu doar o seara inainte, cineva foarte drag mie, regasit dupa aproape o viata, mi-a spus: “Sa fii atenta; ai sa o vezi peste tot pe Haruka (Primavara)”!

In Anglia, nu vezi fluturi la tot pasul. Si in niciun caz unul atat de mare, ca cel din garaj, si mai ales, nu in luna martie! Era cu adevarat ciudat. Vorbele prietenei mele mi-au venit imediat in minte. Dar ce pacat, fluturele parea amortit, daca nu cumva chiar mort. O tristete fara margini mi-a cuprins inima si din nou, am uitat sa respir secunde bune.

Totusi, cu speranta in suflet, am suflat usor peste aripile fluturelui adormit. Nicio miscare. M-am tot foit in jurul lui, nestiind ce sa fac. Am suflat din nou peste aripile lui imobile. Nimic. Apoi, cu gandul la prietena mea si la prevestirea ei (caci, spunea ea, Haruka acum este un fluture si tot ce e nevoie, e sa fii atenta la asta), am avut imboldul de a filma fluturele nemiscat. Am deschis camera video a telefonului; in momentul urmator (si jur ca asta s-a intamplat cu un anume “zgomot”), fluturele si-a desfacut brusc si total aripile.

O paleta coloristica cu totul neasteptata s-a desfasurat in fata mea pentru cateva fractiuni de secunda; aproape ca m-am speriat, pentru ca eram convinsa ca fluturele nu mai era viu. Dupa demonstratia de viata, fluturele si-a inchis grabit aripile, redevenind negru si a picat in aceeasi amorteala. Am fugit in casa, sa le povestesc alor mei despre fluturele negru din garajul nostru.

Azi, cand scriu, este duminica, iar fluturele este inca acolo. S-a mutat pe perete (probabil, ca sa nu ne mai intrebam daca traieste sau nu). Sta acolo suspendat, in intuneric si frig, intr-o nemiscare ce ma face sa cred ca nu o sa plece niciodata, chiar daca poate, la un moment dat, o sa isi mai mute locul.

In ultimii ani, viata mi-a tot aratat ca e legata de oameni doar cu un fir subtire de ata, ce se poate rupe, cateodata, inexplicabil de devreme. Poate pentru ca Haruka a fost inca de la nastere, in spirit, un fluture, pentru ea, ata vietii, asa cum e ea materializata si inteleasa de mintea umana, acea viata, a fost tare scurta. Dar atfel, Haruka (Primavara) isi poarta aripile si spiritul prin lume, facand surprize in luna martie, intr-un garaj rece si intunecat, unori oameni care candva, cand Haruka era abia un cocon, au iubit-o nespus de mult.

“Lumea imaginala e reala, dar e altfel reala decat ceea ce socotim, de regula, real. Nu p`oti sa mergi sprea ea, uitandu-te pe o harta, nu e undeva, pentru ca e ubicua. Ea traieste numai ca urmare a unei relatii: relatia dintre ea insasi si cel care o cauta. Cu alte cuvinte, ca sa se deschida, are nevoie de activarea interesului tau pentru ea si de o facultate speciala, din familia imaginatiei (imaginatio vera, o facultate creatoare, structurata si structuranta, definita de multi autori ca net diferita de imaginatia obisnuita). In acest sens, ea este o lume virtuala, care se desfasoara “obiectiv” abia in momentul in care sunt dispus sa prind contur in fata ei. Ii fac loc, ma raportez la ea, o chem – atunci ea se manifesta. Bat – mi se deschide. Daca insa imi iau ochii de la luminile ei crepusculare – se volatilizeaza, se inchide, reintra in virtual.”

“Moartea e, intr-o prima etapa, o experienta a “imaginalului”, o “trezire” in lumile intermediare. (“Oamenii dorm. Cand mor, se trezesc”). “Imaginalul” e spatiul in care se “descompune”, dupa exit, experienta noastra sufleteasca. Toate componentele fiintei noastre se descompun, la momentul cuvenit, intr-un “spatiu” determinat. Corpul se descompune in regnul lui (cel mineral), sufletul in regnul lui, ideile in regnul lor. Regnul in care se descompune incarcatura noastra sufleteasca este “imaginalul”. Din fericire, sufletul, obosit si dezorientat, e intampinat si asistat acolo de locuitorii “de drept” ai zonei, care sunt…Ingerii”. (Andrei Plesu. “Despre Ingeri“)

2 thoughts on “Fluturi si Ingeri (pentru Haruka)

  1. uau, ce intamplare! M-am zgribulit imaginandu-mi zgomotul produs de deschiderea aripilor! Imi par fascinante intalnirile acestea. Totul are sensul propriu, cred asta cu tarie.

    Personal sunt fascinata de paianjeni si nu ii pot ucide sau nu ii pot inlatura de la ceea ce fac ei, consider ca mi-as bate jos de un efort consistent pe care ei il depun cand isi tes panza. Si ca daca le-as face rau, universul se intoarce de la mine (adica sunt piscata de ei; drept pentru care ii iau fie pe mana, ii las sa se urce, fie pe un servetel si ii las sa se catare pe zidul cladirii in exterior; nu m-au piscat vreodata).

    Intamplarea face ca intr-o buna zi, in timpul unei sesiuni de curatenie acasa, sa descopar intr-un colt (!) un mini-spider. L-am ajutat sa se urce pe un servetel … insa fiind atat de firav, fara sa vreau l-am atins si praf s-a facut. Pana seara am patit la fel cu un altul si mai mini (descoperit in afara usii la intrare, incercam si pe el sa-l expropriez pe zidul de caramida din exterior). A doua zi de dimineata am observat piscaturile pe genunchi, pe ambii. De atunci am luat decizia sa-i las acolo unde sunt si pleaca ei cand se plictisesc!

    Plus buburuzele. Le consider vestitori de bun augur.
    O zi faina va doresc!

    Like

Leave a Reply to liorisme Cancel reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.