Există o singură boală, indiferent de modul în care se manifestă ea, iar boala, pe care o numim boală constructivă, este prilejuită de organism însuși și este recunoscută ca fiind o criză de toxemie sau de vindecare.

Cauza de bază a bolii în toate etapele este toxemia. Deși toxemia poate sa apară din mai multe surse, ea există, practic, din cauza ca energia nervoasa este insuficienta  pentru a elimina eficient “otrăvurile” exogene și deșeurile corporale. Toxemia nu este un termen suficient de larg pentru a acoperi întregul proces de intoxicație. Ea înseamnă practic otravă în sânge. Țesuturile, celulele și spațiul interstițial sunt, de asemenea, încărcate de toxine. Pe scurt, întregul corp este toxic.

Boala prezintă șapte etape diferite, deoarece ea evoluează odată cu deteriorarea progresivă a organismului.

Prima etapă a bolii nu este recunoscută de către medici ca fiind chiar o boală. Majoritatea doctorilor o numesc epuizare nervoasă. Epuizarea este o stare în care organismul nu generează suficientă energie nervoasă pentru sarcinile pe care acesta trebuie să le îndeplinească sau sarcinile pe care organismul trebuie să le duca la capat sunt mai mari decât resursele de energie nervoasa de care dispune organismul. În orice caz, organismul sufera, iar un corp afectat generează mai puțină energie nervoasă dacă persista condițiile de supraîncărcare sau daca cele care o genereaza sunt prea scazute. Majoritatea oamenilor știu si simt când sunt epuizați nervos. Cauzele pot fi nenumarate. De exemplu, somnul regenerează energie nervoasă. Evident, un somn insuficient nu ne va furniza nevoile de energie si nu ne va reîncărca complet bateriile.

A doua etapa a bolii are loc când substanțele toxice din orice sursă saturează sângele și țesuturile, sistemul limfatic și fluidele interstițiale; atunci se produce toxemia.

Ca organisme care funcționează, generăm o cantitate extraordinară de toxine. De exemplu, generam suficient dioxid de carbon, incat sa decedam în câteva minute, dacă plămânii noștri nu ar funcționa. Acumularea de dioxid de carbon și lipsa oxigenării ne-ar copleși destul de repede. Dioxidul de carbon nu este decât unul dintre multele produse reziduale generate de organism insusi.

Există trilioane de celule în corpul uman. Zeci de miliarde dintre acestea “expiră” în fiecare zi. Acestea sunt înlocuite cu celule noi. Celulele vechi sunt defalcate de lizozomi, enzime care se află într-o mică organelă în interiorul celulei. La moartea celulelor, aceste enzime descompun celula în componente mai mici pentru eliminare. Aceste componente sunt resturi de celule. Unele dintre aceste componente, cum ar fi fier, proteine ​​și aminoacizi, sunt reciclate de organism. In acelasi timp, aproximativ 95% din nevoile de fier ale organismului și 70% din nevoile proteice ale corpului (dar nu doar acestea) sunt satisfăcute prin reciclare. Acest lucru vă va oferi o idee despre imensa providență și înțelepciune a corpului în satisfacerea nevoilor sale.

Dacă se acumleaza aceste resturi toxice in corp, așa cum se întâmplă la majoritatea oamenilor din societatea actuală, apar conditiile de producere a toxemiei. Lumea medicala leaga simptomele toxemiei  de existenta virusurilor in organism, dand vina pe acestia din urma.

Intoxicarea are loc atunci când supraîncărcăm corpul cu toxine din exterior sau il suprasolicitam cu prea multa munca, dormim insuficient sau suntem supuși unui stres puternic ori când un număr de alți factori epuizează corpul de energie nervoasă sau cand acesta nu se poate regenera suficient de repede.  De exemplu, socurile emoționale sau experiențele traumatice ne pot scurge foarte repede corpul de energie nervoasă. Este ca și cum am scurta viata unei baterii de mașina.

La un anumit nivel de intoxicație începem să experimentăm următoarea etapă a bolii, cea de-a treia, care se numește iritare.

Cand toxinele din corp sunt resimțite de rețeaua noastră nervoasă, apare iritarea, careia cei mai mulți dintre noi nu ii prea dam atentie la inceput și, cu siguranță, nici medicii nu o prea fac. Când simțim mâncărime, nerăbdare, stari de neliniște sau când resimtim dinsconfort, dar nu durere, atunci e vorba de iritare.

De exemplu, nevoia de a urina sau de a defeca este o formă de iritare datorată acumulării de deșeuri mai mare decât e confortabil pentru corp. Cu toate acestea, aceasta nevoie pe care o simtim nu este dureroasa, decât dacă este ignorata si creează prea multă presiune în zona respectiva.

Un alt exemplu este starea de ebrietate (intoxicație exogenă). Desi organismul poate elimina rapid o cantitate mică de alcool, daca se creste aportul, eliminarea este proporțional mai mică și daunele proporțional mai mari.

Orice material toxic, fie că este vorba de sare, cafeină sau condimente, va irita sau stimula. Aceasta este o etapa în care corpul își pune în aplicare mecanismele defensive și își accelerează activitățile interne. Acest lucru ar putea fi asemănat cu o alarmă la bordul navei, unde sunt chemate toate fortele. Din păcate, aceasta activitate frenetica a corpului ne face adesea să ne simțim bine sau chiar euforici. Este ciudat să observi cum o afecțiune euforică apare dintr-o situație care dăunează organismului.

Cand cauzele de epuizare / intoxicație / iritare se mentin și organismul nu le mai poate face față, se inițiază intern o criză, numită inflamație.