Viata inseamna schimbare, iar viata mea nu face exceptie de la aceasta regula. Sunt ba frunza-n vant, si ceea ce mi se intampla pare cu totul in afara controlului meu, ba simt ca sunt artizanul propriilor mele experiente si toate au un sens.
Privesc la mine si in jur si vad iar si iar ce dificil e sa faci o schimbare, caci schimbarea inseamna sa faci altceva sau altcumva ori sa gandesti altfel, decat cum obisnuiesti. Si asta presupune sa iesi din confort.
Uneori, schimbarea inseamna sa faci ceva cu totul nou sau sa te reintorci la o activitate pe care credeai ca nu o vei mai relua nicicand. Alteori, schimbarea inseamna sa uiti de tine ore bune, ca sa duci la capat un proiect, lasand toata energia de care dispui si tot timpul tau sa curga in favoarea altora.
Schimbarea poate sa te faca sa crezi ca tocmai ai pierdut ceva sau pe cineva si e atat de greu sa te desprinzi! Dar mereu altceva ori altcineva isi face loc in viata ta, astfel incat, la final de zi, desi ai transpirat cateva nopti si inima a dat din aripi, agitata, iar mintea a amutit doar aproape de cantatul cocosilor, stii ca totul e asa cum trebuie sa fie. Aici, acum.
In copilarie, schimbarea era ceva ce experimentam cu usurinta. Cand esti copil, te desprinzi usor si de stele, si de hauri, si de piscuri. Te arunci in gol sau in ape reci, ori te inalti fara teama. Le iei pe toate cum vin si cum iti sunt date. Ca parinte insa, tocmai naturaletea si rapiditatea cu care se schimba copiii ma inspaimanta parca cel mai tare. Aproape la fel de tare ca spaima pe care o simt cand uit sa accept curgerea vietii, cu tot ceea ce inseamna ea.
Draga LIoara,
Acum am terminat de vizualizat episoadele cu exercitiile din Thassos.Esti um bun instructor.Odata cu ele,am ascultat si cantecul marii care te insotea cu rabdare.Apoi am citit ultimul art.postat.Am simitit dupa a treia lecturare a sa ca,chiar daca nu este scris ca raspuns la problema mea (cea din art.cu postul)imi spune sa ma trezesc.Nu stiu sa explic de ce am simtit asta,dar asa este.Schimbarea!!!!Da,viata inseamna schimbare si sa faci altceva sau altcumva ori sa gandesti altfel decat te-ai obisnuit.De asta am nevoie si eu.Multumesc pentru sinceritatea cu care impartasesti cu noi ceea ce simti.
LikeLike
Draga mea Oana, multumesc mult pentru cuvintele tale. Stii, sunt persoane care ma avertizeaza ca gresesc, “expunandu-ma” astfel. Nu sunt genul de om care sa isi faca publica viata, doar de dragul ambalajului, dar cred si sper din inima ca ceea ce aleg sa impartasesc aici e de ajutor altora, inclusiv copiilor mei, mai tarziu. E singurul motiv pentru care aleg sa pun timp, energie si rabdare in Liorisme, de aproape 4 ani. Iar in ultima perioada, am avut contact si cu oameni ce traiesc la limita subzistentei, si trecand la randul meu printr-o noua perioada de schimbari (locuri, oameni, experiente), mi-am intarit convingerea ca auto observarea, constientizarea,recunostinta, schimbarea, acceptarea (si aici nu ma refer la pasivitate) sunt chestiuni fara de care nu putem pur si simplu evolua ca prieteni, colegi, parinti, vecini, ca fiinte, pana la urma. Daca randurile mele te-au ajutat macar putin, atunci ma bucur mult. Mai astept vesti de la tine. Cu drag, L.
LikeLike
Draga Lioara,
Multumesc inca o data pentru sinceritate.Am inteles pe depiln mesajul tau de mai sus.Este perfect adevarat ca,ceea ce impartasesti cu noi ne este de folos si de ajutor,sa fi sigura de asta.Aceste art.presupun timp,energie,iubire fata de aproapele tau si un suflet mare.Ce mai invatat tu?lasa-te sa simti ceea ce simti!nu?Pentru ca tocmai am recitit pentru a nu stiu cata oara un articol scris de Mimi Walter,dedicat lui W.Fiebiger lasa-ma sa pun aici cateva din gandurile lui care m-au cucerit pe deplin:
În opinia sa, sensul vieţii omului este ca acesta să depună eforturi pentru a lucra cu sine însuşi, pentru a se perfecţiona, pentru a deveni fiinţa pe care Dumnezeu a gândit să o facă atunci când ne-a creat.
Wilhelm este un om liber. El s-a eliberat de toate fricile: de sărăcie, de bătrâneţe, boală şi moarte. El este, de asemenea, un om mulţumit şi fericit: fiecare zi este, pentru el, un miracol şi o ladă de comori, din care poate să scoată mereu noi puteri, bogăţii şi minuni.
Pentru Wilhelm, sensul vieţii lui este şi de a fi un bun exemplu pentru ceilalţi oameni. Îşi doreste să arate că fiecare om în parte decide singur dacă este sănătos sau bolnav. Nu suntem victmele sorţii, ale mâniei lui Dumnezeu, ale karmei, ale condiţiilor sociale, economice, politice şamd. Suntem, de fapt, alături de Dumnezeu, co-creatorii propriei vieţi.
Nu, Wilhelm arată clar, că depinde numai de noi înşine dacă rămânem sănătoşi şi dacă ne păstrăm, chiar şi la bătrâneţe sănătatea fizică, mentală şi emoţională şi suntem, astfel, în stare să ducem o viaţă demnă şi frumoasă, până la ultima suflare. El ne demonstrează aceste adevăruri pas cu pas (şi, de asemenea, ne oferă astfel un minunat “manual de folosinţă”). Nu avem nevoie de bani, de condiţii speciale, de echipamente sofisticate, de tratamente costisitoare, de clinici ultramoderne. După Wilhelm Fiebiger, este suficient să ducem o viaţă cât mai naturală şi să respectăm legile naturii şi legile cosmice. Să avem încredere deplină în Creatorul nostru şi să-I respectăm Creaţia. Să trăim valorile vechi de când lumea: omenia, bunătatea, iubirea, nădejdea. Este suficient pentru a aduce astfel pace în sine, şi, în acelasi timp, în lume. E simplu, şi fiecare dintre noi poate face acest lucru. Nu avem nevoie de multe lucruri: trebuie doar să vrem şi apoi să şi punem în practică.
Concluzia – Se poate. Simplu şi natural. Fără mare tam-tam. Nu e nevoie de briz-briz-uri. Totul e să vrei….
Sper ca si tu,sa intelegi de ce am ales din tot art.aceste ganduri. Cu iubire OANA.
LikeLike
Foarte frumos. Iti multumesc! Nu ramane decat sa punem in aplicare macar un pic din intelepciunea acestui om si a altora asemenea lui. ❤
LikeLike