Scott Jurek. In alergare, spre esenta umana

Manamca&Alearga; inca o carte captivanta de la Editura Preda Publishing
Mananca & Alearga; inca o carte inspirationala de la Editura Preda Publishing

Alergam pentru ca depasirea dificultatilor dintr-un ultramaraton imi amintea ca pot depasi dificultatile vietii, ca depasirea dificultatilor inseamna de fapt a trai”. Il poti contrazice pe Scott Jurek? Poate ca ai sa o faci; fiindca nu ii stii povestea. Nascut in Minnesota, in 1973, Scott nu avea profilul unui sportiv si nici acela al unui invingator. Provenind dintr-o familie obisnuita, care muncea mult ca sa duca un trai decent, cu o mama bolnava de scleroza multipla si un tata autoritar si rece, Scott a trebuit sa invete de timpuriu sa depaseasca dificultati. “Pana sa ma apuc de alergat, invatasem deja ce inseamna sa induri”.

Alergarea i-a fost, de fapt, refugiul. Padurea, pamantul, vantul, tacerea, cerul nu il judecau pe tanarul Scott; nici nu-l certau si nici nu ii produceam ingrijorari. Intre copaci, inceta sa se intrebe: “De ce?”. Alergatul in natura il elibera de frici, intrebari si neputinte. A invatat ca, oriunde s-ar fi aflat fizic, se putea retrage cu ajutorul mintii in natura, intre copaci, reglandu-si astfel tensiunea arteriala, care ii dadea batai de cap inca din copilarie, din cauza presiunilor de acasa. “Singurul loc in care nu trebuia sa-mi dau silinta, era padurea. Acolo alergam, mergeam, faceam orice voiam. Copacilor nu le pasa cat de greu munceam, daca aranjam lemnele cum trebuie sau cat de rapid eram. Cerul nu se baza pe mine sa ma asigur ca starea mamei nu se inrautateste. Pamantul nu ma testa. Eram doar eu, suspinele vantului si tacerea. “

Tot sportul a facut legatura intre o dieta bazata pe fructe si legume si performanta fizica, inca din tinerete. Desi in copilarie si adolescenta Scott Jurek avea dieta oricarui american, bazata pe carne si lactate, boala care i-a rapit mama si dorinta de castiga noi performante fizice si mentale au dus la transformarea eroului nostru dintr-un tanar slabut si fara mari perspective sportive, intr-un alergator de cursa lunga, vegan convins, doborator de recorduri, dar mai ales intr-un cautator neobosit al esentei umane: “Mi-am creat propriile practici bushido. Am stat in rauri reci ca gheata pentru a-mi imbunatati controlul mintii asupra corpului, m-am asezat cu picioarele incrucisate si am meditat, vizualizandu-mi respiratia, concentrandu-ma”. “In timp ce ma pregateam pentru o noua victorie, planuiam sa ma si dezvolt ca om, sa devin o fiinta mai completa, mai constienta de sine, de lumea din jur si chiar de lumea nevazuta. Poate suna ciudat, venind de la un tip care crescuse vanand, pescuind si urand legumele, dar era adevarat.”

De-a lungul a doua decenii, Scott Jurek a alergat victorios catre noi experiente, locuri minunate si oameni remarcabili, traind la maxim fiecare cursa. Iata cateva din aventurile lui: in 1999, a castigat Western States Endurance Run, alergand 100 de mile (160 km). Era prima lui participare la prestigioasa cursa. Ulterior, Jurek a castigat cursa inca de 6 ori, depasind recorduri de timp. Cateva saptamani mai tarziu, Scott bate recordul in cursa Badwater Ultramarathon, considerata a fi una dintre cele mai dificile din lume, din cauza caldurii incredibile. Un an mai tarziu, castiga din nou, iar in 2006 castiga prima din cele 3 victorii consecutive ale Spartathlon-ului, alergand 153 de mile (245 km) intre Atena si Sparta. Scott Jurek este primul nord American care castiga aceasta cursa. Tot in 2006, la ideea misteriosului Caballo Bianco (Micah True), personaj central din cartea Born to Run, se alatura unui grup de alergatori, concurand “impotriva” tribului Tarahumara. Jurek termina al doilea, in favoarea lui Arnulfo Quimare, dar in 2007 revine, castigand cursa din Chihuahua, Mexic. In 2014, Scott Jurek si Rickey Gates devin primii nord americani care termina cursa Bob Graham Round din UK, in mai putin de 24 de ore.

Scott, alaturi de un alergator Tarahumara
Scott, alaturi de un alergator Tarahumara

Din 1998, Jurek detine Master’s Degree in Physical Therapy, dorindu-si mult sa inteleaga cu ce lupta corpul uman aflat in suferinta si sa ajute oamenii. “Mancarea servita la azilul unde mama era imobilizata la pat era procesata alimentar, umpluta cu amidon si zaharuri. Mesele pe care le serveau clientii mei la spital erau bogate in carne si cu putine legume. Ca atlet, aparent eram dedicat sanatatii. Ca terapeut fizic, se presupunea ca-i ajut pe oameni din punct de vedere fizic, dar nu-mi petrecusem nici macar o secunda concentrandu-ma asupra dietei lor. Cu cat mancasem mai sanatos, cu atat devenisem mai rapid si mai puternic. Era o coincidenta faptul ca oamenii bolnavi erau serviti cu amidon si alimente de rahat? Daca un regim echilibrat poate face pe cineva mai rapid, ar putea un regim prost sa imbolnaveasca pe cineva? Raspunsul, dupa cum am descoperit, era afirmativ.” Din 1997, Jurek a renuntat la produsele din carne, iar 2 ani ma tarziu si la lactate, considerand lipsa de nutrienti din alimentatia obisnuita drept cauza a bolilor cronice intalnite atat in familia sa, cat si la pacientii pe care ii trata. Desi cunoscutii si familia au incercat inca de la inceput sa ii descurajeze modul de a se hrani, Scott nu s-a intors din drum: “Dar eu ma simteam mai bine decat ma simtisem vreodata. Intotdeauna am avut anduranta, dar acum nu mai treceam prin durerea pe care o resimteam mereu dupa alergarile lungi. Perioadele de recuperare, de care avusesem intotdeauna nevoie intre sesiunile dificile de antrenament, erau acum mai scurte decat oricand. Ma simteam mai usor. Ma simteam mai puternic. Ma simteam mai rapid. Si ma simteam la fel de tanar ca intotdeauna.” Declara ca performantele sale atletice se bazeaza pe dieta sa fara proteina animala, concentrare maxima si… cufundarea in prezent: “Cu cat alergam mai mult si mai departe, cu atat mai mult realizam ca de fapt cautam, de cele mai multe ori, o stare de spirit, un loc unde grijile care-mi pareau monumentale dispareau ca prin farmec, unde frumusetea si vesnicia universului, a prezentului, erau in centrul atentiei“.

Daca nu te-am convins sa citesti cartea, poate te lasi convins de Scott insusi sa gasesti bucurie in tot ceea ce intreprinzi: “Keep your mind open. Be willing to explore the boundaries. Never limit yourself, and listen to your body. For me, running’s a lifestyle. It’s about balancing nutrition, it’s about keeping my body healthy on all levels. To me, running is more than just putting miles in. The key thing is, keep it fun. Always try to find the joy in it. Sometimes I have to train to race to win, and I always try to remind myself that there’s fun in hard work and pushing the body to its limits”.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s