I close my eyes in order to see (Paul Gaugin) (II)

Studentia la fara frecventa a fost o perioada care m-a intarit extraordinar. Pana sa fiu studenta, apucasem sa ies doar de cateva ori din Tulcea; lumea mea era un mica, previzibila si, tocmai de aceea, ma simteam protejata, in siguranta. Cinci ani de naveta catre Bucuresti si inapoi, pe perioada sesiunilor, au insemnat cunoastere de sine si extinderea universului in care eram obisnuita sa traiesc pana atunci, dar si oboseala, stres si…teama. Teama de necunoscut, de tot ce nu vazusem si nu traisem inca pana la 19 ani.

Continue reading “I close my eyes in order to see (Paul Gaugin) (II)”

I close my eyes in order to see. (Paul Gauguin) (I)

Cu cat inaintez in varsta (ah, cum suna asta!), cu atat am senzatia ca, de multe ori, realitatea din jur este, in fapt, reflexia perceptiei mintii mele, si deci, posibil, nu adevarul a ceea ce este. Caci, pana la urma, ce este realitatea daca nu altceva decat o perceptie suta la suta personala, o interpretare data de mintea de om a tot ceea ce crede ca vede si ca intelege. Daca in ecuatia asta intra si sufletul ori acea entitate interioara, care nu prea tine seama nici de minte, nici de logica, atunci lucrurile se complica si mai tare, realitatea capatand culori de since fiction.

Continue reading “I close my eyes in order to see. (Paul Gauguin) (I)”

Familia constienta (IV) (dr. Shefali Tsabary)

PROBLEMA CU PARENTAJUL CENTRAT EXCLUSIV PE COPIL

In ziua de azi, foarte multi dintre noi sunt convinsi ca trebuie sa ne educam copiii sa fie exceptionali. In realitate, industria parentajului, alcatuita dintr-o multime de experti, printre care scriitori, psihologi, psihiatri, educatori, companii de testare, tutori, consultanti, companii farmaceutice si bloggeri, profita de obsesia parintilor de a creste un copil…exceptional.

Continue reading “Familia constienta (IV) (dr. Shefali Tsabary)”

Fluturi si Ingeri (pentru Haruka)

Joi, 25 martie. O dimineata rece, cu roua lucind infrigurata pe firul verde al ierbii. Aerul miroase totusi altfel, nu ca iarna; poate am senzatia asta si pentru ca de langa mica sera din sticla, imi zambesc gingas cateva narcise si niste zambile, iar “bolta” de trandafiri e deja plina de frunzulite vesele, verzi. Trilurile de ciripeli din copaci accentueaza senzatia de primavara, chiar daca temperatura de afara e de doar 2 grade.

Continue reading “Fluturi si Ingeri (pentru Haruka)”

Pielea, granita noastra cu lumea si cu noi insine

De un an de zile, tot ce atinge pielea a devenit sursa de stres si motiv de dezinfectare. Gesturi, candva atat de firesti si de umane, precum o strangere de mana, o imbratisare discreta sau una puternica, ori, Doamne-fereste, o pupatura zgomotoasa pe obraz, par acum apucaturi apuse, ce vor disparea in negura vremii si pe care poate nimeni, nicicand nu le va mai face, ca in urma cu doar 12 luni. Oare a nu te atinge de mai nimic si mai de nimeni este prezentul si viitorul in care omenirea trebuie sa isi traiasca viata?

Continue reading “Pielea, granita noastra cu lumea si cu noi insine”