In capul meu incepuse sa se faca un pic de lumina. Iata de ce, mi-am zis, in caz de boala, contagioasa sau nu, in cadrul aceleiasi familii sau comunitati, unele persoane se imbolnavesc, altele, nu. Tine de gradul de vitalitate al fiecarui organism in parte, daca va putea sa “tina departe” boala, chiar daca intra in contact cu ea, ori sa o contacteze, dar sa “scape” usor de ea sau sa se pricopseasca cu o indelunga suferinta, prelungita de medicamente si alte interventii brutale.
Ajunsa in acest punct, am cautat sa aflu, fiind din ce in ce mai sigura ca aceasta ar putea fi sursa deselor imbolnaviri ale Giei, ce poate intoxica organismul. Concluzia a fost ca, consumul excesiv de alimente acide, care nu lipseau nici din alimentatia noastra, precum produsele de origine animala, mai cu seama lactatele, zaharul, produsele procesate, medicamentele, va duce la intoxicatia organismului, obligandu-l să apeleze des la rezervele alcaline, în scopul de a menține un pH alcalin. De asemenea, stresul puternic, supararile de tot felul, lipsa de somn si de miscare fizica, vor fi tolerate pentru o perioada de timp, dar în cele din urmă, organismul nu va mai fi capabil sa suporte aceasta supraincarcare si se va imbolnavi.
Imi era din ce in ce mai clar ca starea de boala nu este opusul sanatatii, ci este o criza declansata de corpul nostru in scopul de a se purifica si repara. Tot ce trebuie sa facem este sa mentinem nevoile simple ale vietii, care construiesc si sustin sanatatea: sa ne hidratam constant, mai ales in caz de boala, sa consumam fructe coapte, legume, nuci si seminte, sa petrecem timp la aer curat, sa ne lasam mangaiati de soare, sa ne odihnim si, mai ales, sa ne intovarasim cu persoane care ne ridica energetic si spiritual si ne ofera echilibru emotional. Sa invatam sa ne controlam gandurile si sa ne cunoastem bine, fiindca atunci cand nu mai esti in armonie deplina cu tine si cu ce e in jurul tau, organismul va reactiona, imbolnavindu-se.
Dupa aproape doi ani de mancat, hai sa zicem, “controlat”, starea de sanatate a Giei a inceput sa dea semne de imbunatatire. Racea mult mai rar, fara complicatii; si asta cred ca si din cauza ca lactatele erau o raritate in alimentatia ei. Fara aciditatea cauzata de acestea, organismul nu mai producea atata muscus, care trebuia apoi eliminat (cum altfel?), prin raceli. Cu toate astea, cand se intampla de se mai imbolnavea, desi nu mai recurgeam la antibiotic ca in trecut, daca facea febra mai mare de 38 de grade C, ma panicam si ii dadeam negresit antitermice.
Citisem cativa doctori “altfel” (dr. Laza, Sorin Nicola, dr. Christa Todea -Gross) si stiam, cel putin in teorie, ca febra :
– este un simptom si un semn ca sistemul imunitar al organismului lupta cu o infectie;
– este influentata de alimentele si lichidele consumate, medicamente, de activitatea fizica, de somn;
– atunci cand se situeaza intre 37-39 grade C, insoteste de obicei o infectie virala, inflamatii, infectii microbiene nesemnificative;
– atunci cand depaseste 40 de grade C, reflecta de obicei o infectie microbiana cu streptococ ori stafilococ;
– in caz de infectie, uneori poate fi absenta, reflectand inabilitatea bolnavului de a reactiona;
– in cazul varstnicilor, desi mica, nu trebuie neglijata, acestia putand fi purtatori de boli mult mai grave decat o arata febra;
– in cazul copiilor, la infectii chiar minore, aceasta poate prezenta ascensiuni rapide;
– este o reactie de dorit, fiind dovada ca organismul incearca sa respinga invazia substantelor straine sau sa combata o stare toxica;
– ajuta la inhibarea cresterii sau la distrugerea virusurilor, a bacteriilor daunatoare, care au o plaja ingusta de temperatura optima de supravietuire;
– nu trebuie combatuta imediat, urmarindu-se, in primul rand, hidratarea corecta cu apa, sucuri din fructe proaspat stoarse, limonada, suc de rosii sau alte zarzavaturi, in functie de toleranta;
– atunci cand se manifesta, e bine sa se aiba in vedere repaus alimentar total si repaus fizic;
– cand se mentine mai mult de 3-5 zile de la debut sau cand trece de 40 de grade C, trebuie luata in considerare combatarea ei, cu mijloace blande: baie cu apa calaie la picioare; cand extremitatile sunt fierbinti si in incapere nu este prea frig, comprese din bumbac, niciodata din material sintetic, care se inmoaie in apa la temperatura camerei si se storc, aplicandu-se pe ceafa, frunte, subsuori, talpile picioarelor, incheieturile mainilor; bandaje umede la picioare, cu apa si otet de mere, cat sa acopere piciorul de la glezna la genunchi (nu aplica carpe pe ambele picioare odata, pentru ca febra sa nu scada brusc); frectie cu prosop cu apa rece;
– cand nu cedeaza cu mijloace blande, se pot folosi, cu atentie, proceduri mai drastice: cura cu ulei esential de cimbru/lavanda, baia intregului corp in apa neutra si apoi racita treptat, impachetarea corpului in cearsaf sau prosop ud si rece, si apoi intr-o patura calduroasa, clisma cu 1,5 l infuzie de plante;
– nu se combate folosind alcool (spirt), deoarece, mai ales la copii, se pot absorbi cantitati mari de alcool prin piele, producand amorteala, durere de cap, lesin;
– nu se combate cu aspirina sau orice forme de salcilat sau acetaminophen, existand risc crescut, mai ales pentru copii, sa faca sindromul Reye, o tulburate neurologica acuta;
– poate indica probleme mai serioase, mai ales la copii, daca e insotita de:
- dureri puternice de cap, greata, sensibilitate la lumina, somnolenta, rigiditate a cefei, cand barbia este impinsa in piept, sau ridicata in aer (posibil caz de meningita);
- miscari spasmodice sau convulsii (caz posibil de epilepsie);
- eruptie sau puncte rosii pe piele (rubeola, rujeola, varicela);
- deteriorare a auzului;
- tras de ureche (caz de posibila infectie a urechii)
- respiratie anormala (posibila bronsita, pneumonie)
- tumefactie intre urechi si maxilar (oreion)
- lipsa de reactie sau agitatie (posibila pneumonie, meningita)
Eheee…dar cine avea atata incredere ca organismul stie ce are de facut ca sa se curate si sa elimine? Cine sa aiba, in primul rand, atata rabdare? Eu nu aveam. Nu inca.
In 20 august 2009, venea Eva in lumea noastra, aducandu-ne multa, multa bucurie. De la ea aveam sa invat si increderea, si rabdarea. 🙂
Liorisme 