Daca crezi ca te cunosti bine, eu cred ca e cineva care te stie si mai bine: Mama. MA-MA. Poate doar cuvantul DOR rivalizeaza cu frumusetea cuvantului Ma-ma. Daca il silabisesc, parca il cuprind, il simt mai profund. Ma-ma. Mama inseamna pentru mine copilarie, hrana, dor, caldura, dojana, sacrificiu, par buclat, maini calde si multe amintiri; unele neclare, dar cele mai multe inca vii.
Am sapte ani. Cu mama de mana, in plina vara, urc pe strada Spitalului. Vantul adie bland, iar eu plutesc de bucurie. Mergem la o croitoreasa, unde urmeaza sa probez rochita mea de nasa mica. Parintii mei cununa niste colegi de serviciu, iar eu voi purta ceva deosebit. Inca imi amintesc mirosul din apartamentul croitoresei, bucatile de material colorat, imprastiate pe masa, pe fotoliu, peste tot. Iata si rochita mea. O simt aievea si acum: rosie ca focul, closata si fosnitoare. O senzatie! Sunt printesa! Iar mama mea e cea mai buna din lume! 🙂
Sunt ceva mai mare. E iarna si eu am gatul umflat si dureros. Mama imi pune cartofi cu spirt, la gat. Ii simt mainile bune si stiu ca voi fi bine.
Sunt clasa a II-a. Bunicul a venit din satul lui, Iazurile, sa-mi cumpere vioara. Stie cat imi doresc sa cant. Mergem impreuna la magazinul Diana, de unde eu aleg de pe raft o vioara nici mica, nici mare, de culoarea apusului. O luna mai tarziu, cu mama, din nou mama, si cu vioara trecem pe langa Spitalul Mare, Fabrica de Paine, Penitenciar, Magazinul BIG si iata-ne la Scoala de Muzica din Cartierul 23 August, unde urmeaza sa dau examen de admitere cu tovarasul profesor Gutu. Mama e mai emotionata decat mine. Ma impinge cu blandete in clasa de examen si eu stiu ca voi fi admisa. 🙂
Serbarea de sfarsit de clasa a patra. Forfota, copii costumati pentru sceneta “Catalog Imparat”, nerabdatori sa arate parintilor ce actori buni sunt. Dar eu sunt trista. Mama si tata nu pot veni. Sunt la serviciu. Nu e vina lor. Dar ma simt singura. Mai ales fara mama.
Sfarsit de an intai de facultate. Cu restanta la Drept Roman. E greu: toata ziua sunt la munca, seara invat. La noapte, iau trenul spre Bucuresti, pentru a sustine examenul din nou. Sunt obosita si ma doare tampla. Mama coase ceva. Ma duc langa ea, mi-asez capul incet in poala ei. Lasa acul de-o parte si imi aseaza mana pe cap, zicand: “La noapte merg cu tine. Sa-ti tin de urat”. Primul drum al mamei la Bucuresti. Stiu ca va fi bine. 🙂
Ianuarie 2005. Mama se muta cu noi, fiindca eu ma intorc la serviciu si pe Gia nu ne induram sa o dam la cresa. Au trecut noua ani de-atunci. Noua ani in care am primit ajutor pretios, noua ani in care s-au mai aprins spiritele noii si vechii generatii, dar au fost noua ani IMPREUNA.
Later edit : 5 octombrie 2025. Acum exact 7 ani, pe 5 octombrie 2018, intr-o dimineata friguroasa de toamna, cand noaptea inca nu se dadea dusa, in fata casei din Corbeanca, imi luam la revedere de la mama. Eu si fetele zburam spre o noua viata in Anglia, unde Catalin ne astepta, lasand in urma 44 de ani de Romania si pe mama, care implinea in acea zi 67 de ani.
5 octombrie 2018 e si acum ziua de care mi-e greu sa imi amintesc. E ziua in care, fizic, m-am rupt de mama. Amortita si presata de repeziuciunea cu care se intamplasera lucrurile si de calatoria care ne astepta, nu mi-am ingaduit sa simt cu totul ce insemna ca eu plecam si mama ramanea.
Si astazi, ca si acum fix 7 ani, inca nu imi ingadui cu totul sa simt ce a insemnat ca eu am plecat si mama a ramas. Doare.
***
Mama. Te simte si cand doarme profund. Si te va simti intotdeauna. O mama stie. Puterea ei e de la Dumnezeu. Altfel, cum ar putea sa stea treaza, veghindu-te pe tine, cand nu a dormit de multa vreme? Cum ar putea sa tina o casa intreaga, copii si barbat, cand are serviciu si calca, spala, deretica, gateste? Cum ar putea sa zambeasca, cand nimeni nu i-a zis o vorba buna? Cum ar putea sa nu fie perfecta, dar sa devina perfecta prin faptul ca se lasa la urma?
Ma-ma. Harnica, buna, critica, puternica, fricoasa, iertatoare, controlata, sensibila. Ma-ma.
Cred ca iubirea de mama e iubirea perfecta. Pentru ca e o iubire pe viata si dincolo de ea. MA-MA. La multi ani!
Liorisme 