Toata viata mea pot spune ca am avut dureri in gat. Pentru gatuirile astea m-am cautat si pe la doctori, fara sa aflu insa de ce “omuletul” din gat era atat de des in flacari, inca din copilarie. Am facut multa penicilina cand eram mica; injectiile alea m-au marcat si nu am uitat nici acum noptile in care mergeam la Spitalul Mare din Tulcea si seringile uriase. Am crescut, dar durerea m-a insotit mai mereu, pe drumul vietii. Mi-amintesc foarte clar cum, in momentele mele de mama ingrijorata, imi simteam gatul prins intr-o menghina sau cand ma certam cu fetele, cum ramaneam fara saliva si gatul mi se usca instantaneu, intr-o incercare dureroasa sa ma faca, poate, sa tac. Si stiu ca, de multe ori, cand ma suparam, inima imi urca in gat, gata, gata sa ma sufoce cu ticaitul ei asurzitor…
Liorisme 