Banchet clasa a VIII-a, Sc. Generala 12, Tulcea (tunsa “calota”, a patra domnisoara din stanga, randul de sus)
Privesc poza de mai sus si incerc sa imi amintesc ziua banchetului de la final de Generala. Cam vaga aceasta amintire. Stiu ca rochita o aveam de la Mama Aurelia. La fel si sandalele. Doamne, chiar nu se gasea nimic prin magazinele tulcene, daca a fost nevoie sa ma imbrac eu, un tar de fata de 15 ani, cu hainele matusii mele! Dar rochita era frumusica tare; avea culoarea lavandei, era din matase fina, ce fosnea usor cand ma miscam si avea maneci bufante. Erau anii ’80, de ce zambesti? 🙂
Imi mai amintesc ca ne-am ingramadit cu totii in sala de sport a scolii, stingheri in hainele “de ocazie”. S-a pus muzica, am gustat din sucul galben si prajiturelele de pe mese, privind la tovarasii profesori, prezenti acolo (doar nu credeai ca eram de capul nostru, singuri?!). Cred ca am si dansat, dar amintirea e prea indepartata. 🙂 Ah, da! Si nu am uitat nici azi rochita Dianei, cumparata de la Fondul Plastic, cu croiala aia, pe care o vedeam doar in filme! Si rochita Lacramioarei, tot din panza topita, alba. Fusta din catifea a Nicoletei, ori cravata din piele alba a lui Banica, sau rochia “animal print” a Mihaelei. In mintea mea, totusi, Narcisa Z. era cea mai sexy, in rochia scurta si mulata, din saten. 🙂
Cu mici exceptii, pe cei mai multi dintre colegii mei, nu i-am vazut de-atunci. Dar ce bine imi amintesc vocile lor, gesturile si rasul fiecaruia! Ce mi-ar placea sa ne revedem candva, inainte de a fi prea batrani ca sa ne putem recunoaste…
1989. La 14 ani, in tabara la Piatra Neamt, cu par negru si sarmos
La finalul clasei a VIII-a, am plecat intr-o tabara la Piatra Neamt. Cred ca ai mei voiau sa ma consoleze, dupa ce picasem, din cauza matematicii, la examenul de treapta I. Chiar am suferit ca un caine ranit atunci. Era primul meu “esec”; dar, slava Domnului ca picasem! M-as fi chinuit departe de casa patru ani, tocmai cand ma apropiam de adolescenta, as fi tocit mult, dupa care as fi muncit in invatamant, ceea ce nu ar fi fost treaba usoara. Si nu, nu sunt vulpea care nu ajunge la struguri. 🙂 Chiar cred ca tot “raul” a fost spre bine. Legat de exemenul de treapta, pe care l-am sustinut la Liceul Pedagogic din Constanta (si unde, pentru judetul Tulcea, erau disponibile doar 10 locuri si sute de candidati!), mai am o amintire, de asta data, placuta: intre probele eliminatorii, sustinute la sport, desen si interpretarea unui text literar, tata m-a dus in oras, la un spectacol de-al lui Daniel Iordachioaie. Ca fan inrait al lui Elvis Presley, eram innebunita dupa Iordachioaie si piesele lui! Am plecat de la spectacol atat de fericita si, in plus, posesoare a unei poze cu cantaretul roman preferat. 🙂
Cu ceva vreme in urma, am povestit despre experienta familiei mele, legata de vaccinuri. Astazi, dr. Sorina Soescu prezinta, intr-un nou capitol din SANATATE 5 D, experienta sa personala legata de acest subiect controversat, mai ales in ultima vreme.
De-a lungul anilor, dr. Soescu, in urma vaccinurilor primite de ea insasi in copilarie, urmate de angine purulente, raceli repetate, sinuzita frontala, dar si a celor facute fetitei ei, a observat reactii nedorite de boala si a inceput sa isi puna semne de intrebare, cand si-a dat seama ca exista legatura intre aceste reactii si vaccinuri. Astfel, a inceput sa depuna eforturi pentru a intelege cum ar putea “repara” “toate stricaciunile provocate de vaccinuri”.
Iata cateva cazuri, cu care dna dr. s-a confruntat in activitatea sa medicala, la inceputul carierei, si care au convins-o de raul pe care vaccinurile il produc asupra fiintei umane:
-fetita de 3 ani, cu malformatie hepatica, cu stare generala de acidoza si careia medicina alopata nu ii mai dadea sanse de supravietuire; dupa tratament homeopat, fetita incepe sa isi revina, ficatul micsorandu-se evident; dupa vaccinul anti-polio, pentru care dr. Soescu isi da acordul la acel moment, ficatul se mareste din nou, “la dimensiuni gigante, copilul incepe sa se simta din ce in ce mai rau”; fetita a decedat dupa 2 luni de la vaccin; un soc si o lovitura traumatizanta pentru tanara doctorita Soescu; o “coincidenta” pentru colegii doamnei doctor;
-tanar de 17 ani, cu cancer testicular, aparut brusc in clasa a XI-a, si care, in ciuda operatiei chirurgicale, care indepartase giganta tumoara testiculara, dezvolta metastaze pulmonare si hepatice. Din discutiile avute cu tanarul bolnav, dr. Soescu afla ca dupa vaccinari (facute in urma campaniilor scolare din clasa a VIII-a si a IX-a) aparusera reactii locale (dureri locale, febra, stare proasta), dar nimeni, inclusiv dr. Soescu, nu a facut legatura intre acestea si aparitia bolii; inca un caz pierdut pentru tanara doctorita Soescu, care insa se intreba din ce in ce mai des “de ce mor copiii si tinerii, cu afectiuni ciudate si aparent incurabile si care este legatura acestor decese cu vaccinurie”?
-fetita de 1 an si jumatate, care, in urma vaccinului anti-rujeolic, se imblonaveste de encefalita.
Alte cateva cazuri clinice, care, din fericire, au raspuns la schemele de detoxifiere, aplicate de dr. Soescu, si s-au vindecat complet:
-fetita de 4 ani, cu tulburari de comportament (timiditate, frica, refuzul socializarii), cu imunitate precara si dificultati de vorbire (copil caruia ii fusesera administrate toate vaccinurile “obligatorii”; mamei, de asemenea, pe perioada sarcinii, ii fusesera administrate 2 doze de vaccin anti-tetanic);
-tanara de 35 de ani, cu eczema grava pe maini, antebrate, cu piele uscata, crapata, sangeranda si cu probleme de ordin emotional; problemele au aparut dupa administrarea unui vaccin anti-tetanic;
-tanara de 28 de ani, cu eczema pe membrele superioare si pe corp, aparuta tot in urma administrarii unui vaccin anti-tetanic;
-femeie de 40 de ani, cu tumefactia bratului si pareza usoara la nivelul bratului stang, aparute dupa vaccinare anti-gripala;
Iata mai jos concluziile personale ale doctorului Soescu, la care a ajuns in urma exeperientei personale, dar si a celei de medic:
-intreaga practica a vaccinarilor este o metoda eronata, facuta intr-un scop imaginar, caci in AND-ul fiecare celule exista tot cea ce aceasta are nevoie pentru a functiona la infinit, pentru a se reface, regenera si repara, de cate ori are nevoie;
-persistenta acceptarii vaccinarii drept tehnica de “preventie” a bolilor inseamna o continua neasumare a responsabilitatii; ne invatam copiii ca suntem victime, ca avem nevoie de solutii exterioare (medicamente, vaccinuri) pentru a ne mentine sanatosi, in loc sa le aratam ca prin hrana zilnica si prin ganduri si emotii pozitive, organismul se poate apara, intari si vindeca SINGUR;
-conditia necesara pentru ca celulele sa aiba o viata indelungata este ca cele doua fluide (sangele si limfa), cu care celulele noastre vin in contact, sa fie de calitate.
-calitatea sangelului (asigurata de nutrientii cu care ne hranim, de apa, aer si tot ce punem pe piele) si calitatea limfei (asigurata prin functionarea optima a organelor de eliminare ale corpului-rinichi, colon, piele, aparat respirator, menstra si de reactiile noastre emotionale si fizice la mediul extern) depind de modul in care corpul reactioneaza la lumea exterioara, ce patrunde in mediul intern al organismului nostru: ACCEPTARE sau APARARE;
-la nivel energetic, mesajul pe care vaccinurile il transmit este: “tu nu esti in stare sa te aperi, lasa-ma pe mine sa iti arat cum se face!”; raspunsul sistemului imunitar la acest mesaj este: “Bine, arata-mi tu” si se inchide, asteptand protectia data de vaccin;
-la nivel chimic, vaccinurile (care contin, printre altele, sange de cal sau alte mamifere, formaldehida, conservanti pe baza de saruri de mercur sau aluminiu si alte substante toxice) declanseaza reactii complexe la nivelul sistemului limfatic, caci acesta trebuie brusc sa faca fata unor “agresori” , ce ajung direct in sange;
-cele mai intense reactii negative s-au observat in urma vaccinarilor multiple, caci corpul nu poate trai, in acelasi timp, simptomele mai multor tulburari; imunitatea si sistemul limfatic se blocheaza efectiv, incercand sa faca fata la 5,6,7 virusuri ori germeni diferiti; dupa vaccinarea cu vaccinuri “penta” sau “hexa”, au aparut frecvent la copii reactii neurologice: copiii nu mai pot sta in sezut, nu mai merg corect, apare mersul pe varfuri, apar diferite probleme de coordonare a mainilor si picioarelor;
-dupa administrarea vaccinului BCG, facut in primele luni de viata, dar si ale altor vaccinuri, apar racelile, cu nas infundat si secretii nazale, care nu se mai termina la nou-nascuti, eruptii de tip dermatita atopica, alergii, tulburari de somn, cu plans nocturn si nevoia de a manca noaptea la bebelusi, tulburari de tranzit (mai ales constipatie), tulburari dermatologice, imunitare, metabolice (dentitie lenta, rahitism, par rar etc), stagnare limfatica (rosu in gat, bronsita, scaune moi, diaree, eruptii cutanate);
-vaccinurile dupa administrarea carora au aparut in mod clar tulburari de comportament la copii, tulburari de vorbire si chiar de tip “spectru autist” sunt (in aceasta ordine):
1/ vaccinul rujeola-oreion-rubeola
2/ vaccinul anti-tetanos
3/ vaccinul anti-polio
“Eu am gasit o serie de raspunsuri si sunt in cautarea altora, mai cuprinzatoare. Poate ca multe dintre ele nu sunt pe placul sau pe intelesul multora dintre colegii mei sau a multor pacienti. Dar pe masura ce creierul meu iese de sub influenta energiilor blocate, ale atator substante folosite in copilaria mea, legaturile pe care incep sa le fac, folosirea intuitiei, alaturi de cunoasterea medicala de peste 20 de ani, ma ajuta sa inteleg si sa integrez multe detalii intr-o imagine de ansamblu, care capata sens”. “Nu va pot raspunde la intrebarea directa: DA sau NU, cu privire la vaccinare. Este un raspuns pe care trebuie sa si-l dea fiecare persoana, in cadrul strategiei generale de asumare a responsabilitatii pentru propria sanatate. Decizia va apartine, puterea deciziilor noastre fiind cea care asigura dinamica procesului nostru de vindecare. V-am pus la dispozitie multe informatii, asa ca intregul process al deciziei va fi sprijinit de o cunoastere detaliata”. (dr. Sorina Soescu)
Iarna aduce cu ea linistea alba a zapezii, cernita peste grijile tale de muritor. Privesti pe fereastra si goliciunea copacilor te infioara, ca si cum ti-ai vedea efemeritatea, ascunsa in frigul serii.
Iar si iar, natura se transforma: acum e cruda, mocnind in verdele primaverii, putin mai tarziu lasandu-se arsa de soarele verii fierbinti. Mai trece un timp si frunzele copacilor se desprind, se leagana cateva clipe in aer, ca mai apoi sa se culce calme pe pamantul reavan, de toamna. Si iata, intr-o zi, pe neasteptate, fulgi de nea se alearga vesel si fara de griji, in timp ce tu, om drag, inchizi ochii pentru o clipa si-ti lasi sufletul sa se dezghete in gerul iernii. Te privesti adanc inauntru. Ce rar iti simti interiorul si ce des uiti sa te intorci catre tine! E vremea sa iti amintesti ca esti precum anotimpurile: un ciclu perpetuu, ce se repeta in mod perfect. E vremea sa iti amintesti ca esti viu, ca esti vesnic. Ca tot ce te-nconjoara…:-)
Winter, visiting our backyard. Ian. 2016Gia and the snowman. Febr. 2014Verde si alb. Dec. 2013In cautarea primaverii. Febr. 2014
Vesmant alb. Dec. 2014 Drumul spre munca. Mereu acelasi si totusi, altfel. Dec. 2013
Am gatit aceste briose dupa Craciun, tot cu gandul la musafiri, dar recunosc ca am avut emotii, fiindca nu au avut consistenta brioselor “obisnuite”. Mi-a fost teama ca acest lucru s-ar putea sa nu fie pe placul mesenilor. Dar m-am inselat; s-au mancat absolut toate, cu mare incantare, la aceeasi masa, ceea ce m-a bucurat peste masura, mai ales ca am folosit ingrediente “normale”. 🙂
Hai sa vezi cu ce s-au ocupat Gia si Eva de Sarbatori, dupa ce prietenii nostri, Mircea & Cristina, ne-au facut cadou o carte plina de idei. 🙂
Din 175 de idei, cate prezinta cartea, noi am facut 3. Dar viata-i lunga. 🙂 Nu am respectat 100% “retetele” propuse in carte, insa asta-i si frumusetea, nu-i asa? 🙂
Prima idee: teatru de papusi. Am cumparat si asamblat cateva bucati de lemn, le-am lacuit, iar Gia a cusut draperiile (din cateva prosopele de microfibra) si a venit cu o adevarata recuzita (mini veioze, proiectoare de lumina, cu focus pe personaje…cand se stingea lumina in camera, scena prindea viata!). Restul a fost…SPECTACOL! Au fost puse in scena numere magice, executate cu ajutorul unui set de magie (un alt cadou special de la Mircea&Cristina 🙂 ), ori povesti clasice sau inventate pe loc. 🙂 Actritele noastre-papusar au primit aplauze la scena deschisa. 🙂
A doua idee: balsam natural de buze, pe care Gia si Catalin l-au incropit din ceara de albine (randul viitor, folosim ulei de nuca de cocos:-) ) , putin ulei de masline si esenta naturala de vanilie. Rezultatul l-am pus intr-un vechi suport de ruj, in forma de inima, pe care Gia il pastreaza de multa vreme. Chiar ma intrebam la ce i-o folosi! 🙂 Ce n-a incaput in inimioara, am folosit toti pe pielea mainilor, destul de crapate de la gatit si spalat vase ori de la frigul de pe-afara. 🙂 Fiindca balsamul a avut succes in familie, Gia s-a hotarat sa-l produca in serie. Doritorii ni se pot adresa cu incredere. 🙂
A treia idee: animalute din sfoara plusata. Aici, copiii nu au avut deloc nevoie de ajutor. Au “plamadit” rapid cameleoni, maimute cu banane si tigri fiorosi. 🙂
Sper ca te-am inspirat cu acest articol, asa cum a facut-o cartea CRAFTS FOR KIDS, pentru noi. 🙂