Category: Spending my time

De Liviu Duma auzisem si eu, ca multa lume, de pe vremea cand Dumarex era o firma cunoscuta in Romania. Ani de zile dupa ce povestea Dumarex s-a incheiat, l-am cunoscut si in persoana, intr-un mod cel putin surprinzator. Spun asta pentru ca prima imagine pe care am avut-o cu dl Duma a fost aceea a unui barbat subtirel, cu parul sur si cu o melancolie greu de ascuns in ochi si care, intr-o seara ploioasa de mai, in fata unui pick-up vechi, se bucura de o muzica, care la decenii dupa ce fusese inregistrata, isi imprastia sunetele in aerul racoros al serii, intr-un mod magic si tulburator. Continue reading “Dumarex, cu D de la Dragoste. Povestea familiei Duma (I)” →

Cam intotdeauna, cred ca e vorba de un cumul de factori, care duce la decizia de a ne schimba locul, de a ne schimba radical viata. De aceea, e greu sa explici, de exemplu, cum lasi un serviciu “sigur”, la o multinatioanala de renume, si pleci intr-o tara unde nu ai nimic…asigurat.

Continue reading “Life in UK (III)” →

Cred ca oricarui om ii place sa dea sfaturi, mai ales atunci cand i se cer. 🙂 Nu doar ca sfatuitorului i se gadila usor egoul, dar poate arata ca ar avea oarecare expertiza pe tema pe care i se cere opinia. La fel de bine stiu ca nu e usor sa urmezi sfatul altora, oricat de competent ar fi acesta, pentru ca, in primul rand, nimanui nu ii place sa i se spuna ce are de facut si, in al doilea rand, oricat de bine intentionat si de folositor ar fi acel sfat, persoana care-l ofera nu e in locul celui care cere sfatul. Doi oameni, pusi fix in acelasi context, pot reactiona, simti, gandi cu totul diferit, legat de situatia respectiva.

Continue reading “Zbaterea ta de azi este intelepciunea de maine (Vironika Tugaleva)” →

Draga Cititor,

S-a mai incheiat un an. Mie mi se pare ca trecerea timpului e un miraj. Apuci sa clipesti de cateva ori, sa te vaiti des, sa te bucuri rar, sa suferi cam mult sau sa fii doar uneori fericit…nu conteaza, timpul trece. Desi se spune ca, de fapt, timpul nici nu exista, ca el e doar o explicatie pentru procesul trecerii prin viata, a imbatranirii si a inevitabilei morti, in final, ca fiinte trecatoare, pentru noi, oamenii, timpul trece.

Continue reading “Dupa o anumita varsta, fiecare om este responsabil pentru chipul pe care-l are (Albert Camus)” →

Faptul ca plecam fara mari framantari legate de casa din Corbeanca (desi primii chiriasi pe care i-am avut cateva luni s-au comportat atat de mitocaneste, incat, vazand ce au lasat in urma lor, mi s-a facut frig instantaneu) mi-a dovedit ca ma pregatisem temeinic, inconstient, atunci cand ani buni, invatasem din carti despre atasamente si despre detasare.

Continue reading “Life in UK (II)” →