Ce îmi place cel mai mult la vârsta pe care o trăiesc acum, la 51 de ani, este faptul că realizez acut că am căpătat o scădere a toleranței față de fals; intoleranța la fals se manifestă așa, ca o oboseală, care nu trece cu somn și nu se poate trata decât cu…autenticitate.
Dacă în tinerețe graba de a plăcea lumii ne face să ignorăm disconfortul armurii la care migalim o viata ca sa fim acceptati si iubiti, după 50 de ani, capatam, sper eu, curajul de a alege integritatea în locul validării; nu mai putem negocia cu propriul sistem nervos si simtim ca a venit vremea sa ne recuperam energia vitala— o trecere de la supraviețuirea prin adaptare, la libertatea prin integritate.
Dar integritatea nu este o stare care se obține printr-o simplă declarație de independență; ea este rodul unei unificări interioare dureroase.
Ai putea crede că drumul spre cunoașterea de sine, sau ceea ce în psihologie se numeste “Munca cu Umbra“, este dificil din cauza întunericului în care trebuie să săpăm, a traumelor sau a aspectelor “rele” pe care suntem obligați să le confruntăm. Ne așteptăm ca partea cea mai grea să fie întâlnirea cu demonii noștri interiori; în fapt, cea mai grea parte a muncii interioare nu este cea cu întunericul, ci ceea ce se întâmplă cu identitatea noastră atunci când se aprinde…lumina.
Iisus a încadrat această transformare radicală ca fiind procesul de a-ți pierde viața pentru a o găsi, spunând clar în Evanghelia după Matei: „Căci oricine va vrea să-şi scape viaţa (psyche), o va pierde; dar oricine îşi va pierde viaţa pentru Mine, o va găsi.” În acest context, termenul grecesc psyche, tradus adesea ca suflet sau viață, se referă de fapt la sinele sau identitatea noastră construită. Nu este vorba despre o moarte fizică, ci despre colapsul unui sine fals – acea arhitectură complexă de măști, mecanisme de apărare și strategii de supraviețuire învățate în copilărie pentru a ne simți în siguranță, iubiți sau acceptați. De aceea, rezistența la lumină nu este un defect moral, ci o rezistență la conștientizare. Modul nostru de viață s-a bazat, inconștient, pe menținerea anumitor lucruri nevăzute, iar când evităm adevărul, „lumina”, evităm de fapt să vedem cum întreaga noastră fundație a fost construită pe temelia unor elemente care trebuiau să rămână în umbră, dintr-o necesitate vitală de adaptare, pentru a ne asigura supraviețuirea emoțională.
Deși Iisus nu a folosit terminologia modernă, învățăturile sale ating cu precizie conceptul de Umbră: acele părți din noi pe care le ținem ascunse, dar care ne conduc viața din culise. El a avertizat constant asupra pericolului de a curăța doar “exteriorul paharului” (imaginea socială sau Persona), în timp ce interiorul rămâne plin de lucruri neexaminate. Atunci când spunea: “De ce vezi paiul din ochiul fratelui tău, dar nu observi bârna din ochiul tău?”, Iisus descria fenomenul psihologic al proiecției. Ceea ce refuzăm să recunoaștem în propria Umbră, vom judeca și vom ataca cu vehemență în ceilalți.
Iisus sublinia că integritatea vine din aducerea acestor elemente la suprafață, afirmând că “nimic nu este ascuns care să nu fie descoperit“. Aceasta nu era o amenințare cu judecata, ci o lege a naturii umane: tot ceea ce este lăsat în întuneric va găsi o cale de a se manifesta, adesea în moduri distructive. Lumina despre care vorbea Isus are o funcție dublă: ea expune falsitatea mecanismelor noastre de apărare, dar, în același timp, este singura forță care poate integra Umbra. Adevărata frică este, de fapt, teama de această onestitate brutală care ne cere să recunoaștem că “sfântul” pe care îl afișăm în lume este construit, uneori, tocmai pentru a nega aspectele pe care nu avem curajul să le privim în față.
Psihologul elvețian Carl Jung a descris acest fenomen observând că oamenii vor face aproape orice pentru a evita să privească în propria lor structură psihologică, deoarece acest act destabilizează cine cred ei că sunt. Jung a numit procesul de integrare “Individualizare” – un stadiu în care nu devii cineva nou, ci devii un loc unde conștientul și inconștientul nu mai sunt în război. Munca cu Umbra devine inconfortabilă pentru că începe să conteste versiunea ta care a învățat cum să supraviețuiască. A permite luminii să intre înseamnă a realiza că nu mai ai nevoie de acele mecanisme vechi, dar asta lasă în urmă un gol. Vechea identitate se dizolvă și, deși acesta este un pas spre integritate, senzația imediată este de dezorientare și teamă.
Această temă a dizolvării sinelui pentru a atinge o realitate autentică traversează istoria gândirii umane. Friedrich Nietzsche vorbea despre procesul de a deveni liber ca despre un act care necesită distrugerea vechilor concepte despre sine, avertizând că ceea ce ne ucide este efortul de a ne agăța de vechea imagine despre viață după ce realitatea a devenit nouă. În mod similar, Buddha a centrat învățătura sa pe conceptul de Anatta (non-sine), sugerând că renunțarea la atașamentul față de iluzia unei identități imuabile este exact ceea ce eliberează individul de suferință. Chiar și stoicii, precum Marcus Aurelius, au vorbit despre importanța de a ne detașa de rolurile sociale și măștile adoptate pentru a mulțumi lumea externă.
Rezistența pe care o simțim la lumina este o reacție de auto-protecție disperată a sinelui construit. Iisus spunea ca “oamenii iubesc mai mult întunericul decât lumina” pentru că structura lor psihologică depinde de ceea ce rămâne în Umbră. “Vezi dar ca lumina care este în tine să nu fie întuneric”, suntem averizati. Acest pasaj ne amintește că putem face “bine” sau putem trăi “corect” din motive care țin tot de măști sau de frica de a nu fi acceptați. Aceasta nu este libertate, ci o altă formă de supraviețuire.
În viziunea lui Iisus, a fi tu însuți nu este un act de mândrie, ci unul de maximă responsabilitate față de viața care ți-a fost încredințată. El a descris autenticitatea prin metafora roadelor: un pom bun nu poate face roade rele. A fi „tu însuți” înseamnă a reveni la acea matcă divină, la Sinele care nu a fost încă alterat de fricile lumii. Iisus spunea că „Împărăția lui Dumnezeu este înlăuntrul vostru”, sugerând că adevărul nu trebuie căutat în validarea celorlalți, ci în recunoașterea acelei scântei interioare care rămâne intactă sub straturile de măști. Prin urmare, a păși în Lumină ca Sine autentic înseamnă a înceta să mai fii o „casă dezbinată împotriva ei însăși” pentru a deveni un întreg. Libertatea pe care Isus o promitea („Adevărul vă va face liberi”) este tocmai această prăbușire a efortului de a mai simula viața.
„Lumina” (conștientizarea, adevărul) este forța care dizolvă masca de supraviețuire. Paradoxal, ne temem mai mult de această lumină decât de propriul întuneric, caci întunericul ne este familiar; este mediul controlat în care ne-am perfecționat strategiile de apărare. În timp ce întunericul ne permite să rămânem mici și „în siguranță”, lumina ne expune potențialul real și ne obligă la o libertate terifiantă, care nu mai acceptă nicio scuză pentru a nu fi noi înșine.
Liorisme 
există două împărății. o împărăție în afara noastră și una în noi înșine.
și acum se manifestă fenomenul oglindirii. ..
devenind oglindă împărăția din noi moare iar tot ceea ce facem se supune unei singure rânduieli, împărăția din afara noastră să se vadă frumoasă atunci când se oglindește în noi. însă acesta este momentul când noi nu mai existăm și suntem cotropiți de împărăția care este în afara noastră. astfel încercăm să facem tot ce considerăm posibil pentru a fi pe placul împărăției din afara noastră.
hai să revenim la împărăția din noi. se manifestă ceva interesant aici pentru că dacă stând în împărăția din noi negăm împărăția din afara noastră ce facem e fix pe dos decât ce făceam înainte însă tot o împotrivire este. mai altfel spus încercăm să reorganizăm în împărăția din afara noastră după chipul și asemănarea noastră astfel încât ea să devină frumoasă în ochii noștri.
Calea evident este cea de a treia. facerea de pace.
între împărăția care este noi și împărăția din afara noastră. nefiind într un anumit fel abia așa suntem noi înșine.
eu …sunt cum sunt și cu asta basta. poate că mâine voi fi altfel habar n am cum, însă mâine se va aplica aceeași rânduială, cum că sunt cum sunt și cu asta basta.
unii vor spune că sunt bun alții vor spune că sunt rău pesemne că vor exista și mai alții care vor spune că sunt dracul gol.
pentru mine încă e mai important să fiu așa cum sunt indiferent cum oi fi 🙂
nu e simplă deloc faza însă se pare că…. mă chinuie talentul:)))
în timp ce o lume întreagă tinde să se închine Artificialului, era de așteptat ca pe celălalt taler să se manifeste contra greutatea: (), adică Autenticul
aceasta ar fi în perspectiva e clar că și pe matale te chinuie talentul:))))
LikeLiked by 1 person
n aveam nicio îndoială că pe Vremurile astea oameni se vor desăvârși, pentru că pe Vremurile astea oameni vor deveni Antioameni, renunțând să mai verifice Definiția Omului
aceasta Limpezire e .. Implacabilă
si e nimic altceva decit povestea Judecății de Apoi, … cînd Judecătorul ești … chiar tu, că … abia asta e Judecată Dreaptă 🙂
LikeLiked by 1 person
intoleranta la fals . .. tot intoleranta rămâne :))
fals, intoleranta la fals, … facere de Pace:))
hai că mai ai doar un pas! , …
hai că poți! :))))
LikeLiked by 1 person
Astept sa ne spui cum faci matale “facerea de Pace” 🙂
LikeLiked by 1 person
….să spun
… cum fac
… facerea de Pace
:)))))))
ce tare sună:))
LikeLiked by 1 person
facerea de Pace se face in doua feluri
-pe teritoriul Istoriei Viitorului
-in prezent
in primul caz …deja exista istoric, ca s au preocupat si altii, mai naintea noastra, cu ‘facerea de Pace’. una peste alta povestea o putem numi ‘datini, traditii si obiceiuri’, care ‘pastreaza’ ‘dinamica omului’ legata de ‘dinamica Naturii’, deco ractic in acest caz se face Pace armonizindu te cu ceva care deja se afla in starea de Pace :))
in al doilea caz povestea e mai complicata, pentru ca pe de o parte tine de Istoria Trecutului, pe de alta implica Istoria Viitorului, care si ea isi cere ‘starea de Pace’, deci e …mai mult decit in primul caz. referinta in acest caz e …Acceptarea si Iertarea. doar Acceptarea si Iertarea …’sting’ ‘focul’ care vine …din urma. dezechilibrele de azi, din viata noastra ( avand ca referinta Natura ) sint un efect al Actiunilor noastre de ieri.
noi sintem …’intre’ intre …propria Istorie a Trecutului si …propria Istorie a Viitorului. nu putem deveni altceva decit ne am dorit si nu putem sa scapam de Actiunile pe care noi insine le am generat, care si cer ‘echilbrarea’, asa manifestindu se Reactiunile. Prezentul e complex, pentru ca te misti …intr un magazin cu portelanuri extrem de fine si orice fapta poate face ravagii.
de asta cea mai sanatoasa facere de Pace e cea care e gradinarita pe tarlaua Istoriei Viitorului, de asta se si spune ca Inteleptii lucreaza fara sa si astepte roadele, macar pentr faptul ca ele se arata peste ani, zeci de ani, mii de ani, mii si mii de ani, …de fapt cam cit e aria de acoperire a ‘datinilor, traditiilor si obiceiurilor’ Armonizate cu ‘dinamica Naturii’
deci pina la urma ‘facerea de Pace’ e o Gradinarire a Istoriei Viitorului, pe care o poti scrie intr o cheie pacifista :)), atunci cind Istoria Viitorului va defini Realitatea ea purtind deja Pacea in sine, caz in care ‘facerea de Pace’ devine …un banal Efect,
din incilcirea care defineste Realitatea mai putind Iesi exclusiv, dar exclusiv pe mana Acceptarii si Iertarii
un exemplu de facerede Pace s a manifestat si in cazul lui Isus, care a Acceptat …paharul, insa a invocat si Iertarea ( iarta i, Doamne, ca nu stiu ce fac )
acuma …de la ‘ma chinuie talentu’ la …’maestru’ e …cale lunga, :)), asa ca abia daca razui coaja acestui …ou misterios care e ‘facerea de Pace’, pinala ‘esente’ …e drum lung, cine mai stie cite ‘cicluri ale anotimpurilor’ or fi …suficiente :))
LikeLike
n orice caz cred ca ceva cae poate face lumina in povestea asta e faptul ca ‘oamenii de Actiune’ sint Razboinici prin Definitie, ei insamanteaza Razboi, nu Pace, roadele lor fiind prin Definitie Reactiunile,…nu Nonactiunile 🙂
‘oamenii de Actiune’ au fost …si sint …Esenta ‘felului de a fi ‘ al Civilizatiei, care …astfel!, …a ajuns sa fie o Antinatura
nimic mai distructiv decit ‘omul de Actiune’, …care de altfel …mai ca e ridicat in slavi, in …imparatia numita Civilizatie :))
‘omul de Actiune’ e …facatorul de Pace …al Civilizatiei:)))), care fiind o Antinatura il defineste si pe caesta ca fiind un generator de AntiNonactiuni :)))
LikeLike
de fapt ….ce crezi, ce zici tu, care zici tu a e …Definitia Pacii?! :))
ca …io creca de la asta tre plecat, mai nainte de orice 🙂
sa nu mi spui ca Pacea e lipsa razboiului :))))),
…ca ma astept la mai mult, nu de alta, insa …suni ca si cind fix mai mult poti!:)))),….muuuult mai mult! ( expre ex: varianta …plenara a Facerii de Pace se manifesta in prezenta …celui mai cumplit razboi posibil ( razboi pe care doar Antinatura, deci Antiadevarul …il poate purta 🙂 ) )
LikeLike
nu doar ca ‘facerea de Pace’ e in fapt un Efect, …e mai mult de atat!:)))
chiar si ‘facatorii de Pace’ sint un Efect!:)))))
ei …au fost Gradinariti de a lungul a mii si mii de ani, unii dintre ei manifestindu se ‘pe masura vremurilor’, ba chiar si pe masura Vremurilor, carea fix vremurile …sint!:))
LikeLike
astepti….
pai …io zic sa steptam impreuna, ca si io sint curios! :)))))))))
LikeLike
Salut, Andrei!
Apreciez timpul si energia puse in mesajele la acest articol. Mi-as fi dorit sa fiu la inaltimea scriiturii si intelegerii tale si sa pot “metaboliza” intelegerea ta pe subiect. Sunt insa depasita, ce sa mai! 🙂
LikeLike
io sint florin…
‘Cei care au privilegiul de a sti, au datoria de a actiona -Albert Einstein’
nici eu nu nu pot metaboliza …ce zice omu’,mai sus, insa …n am nimic impotriva zicerilor lui.
in treacat fie spus, ‘a stii’ e un Dar!, vine la pachet cu Duhul Sfant.
restul ‘stiintelor’ fac ceva ….minunat, cizeleaza calea catre Antinatura, catre Artificializare. deci …chiar nu cred ca oamenii ‘au datoria’ de a Artificializa, chiar daca li se pare ca ‘stiu’, asta mai fiind si un soi de ‘privilegiu’ din cite pricep.
lipsa intersectiei …pare a fi evidenta, in ceea ce ne priveste :), prin urmare pesemne ca fiecare ramanem pe ‘hrana’ care ne prieste :))
LikeLike
Florin, zici? Eu asta am gasit: https://gravatar.com/ysashiandrei si am presupus ca te numesti Andrei. Dar nu conteaza deloc…Florin.
Interesant e ca chiar de curand ma gandeam ca dupa 13 ani, e cazul sa ma gandesc la alt tag pentru Lorisme. Demult nu mai e vorba despre “a sti” sau “a actiona”, ca sa fiu sincera. Inca nu am gasit ceva care “sa vorbeasca” si sa cuprinda cum vad acum lucrurile. Dar ma gandesc la asta. 🙂
Nu vad evidenta “lipsa intersectiei”, as fi spus ca, din contra. Dar na, fiecare cum percepe, nu? 🙂
Sa mai vii pe-aici, in ciuda celor de mai sus…
LikeLike
Stiintele Recunoasterii sint proprii Darului!
pe calea Acumularii, inclusiv de cunoastere, ajungi …la Infinit, cel mult. care …doar tinde sa fie Zero, adica Totul SI Nimicul,
Totul Si Nimicul e un taram propriu Duhului Sfant, propriu Inimii, care intotdeauna va fi regasita, ce i drept, la brat cu Mintea 🙂
Mintea …e un ‘perpetuum mobile’, nu se opreste din miscare, n are duminica, n are zi de odihna,…Acumuleaza! 🙂 insa ….nu cunoaste Suficienta. prin Definitie n o cunoaste, or …prin urmare …Stiintele Acumularii se vor dovedi , in final, Insuficiente
LikeLike
intoleranta la fals …tot intoleranta ramane. de fapt …’in final’ fix asa se va masura Toleranta, prin felul in care reactionezi in fata Falsului
de asta am si zis ca …in fata Minciunii, a Antiadevarului …nu te poti manifesta Anti, ca daca faci asta devi ‘adept’ al Anti…Adevarului :))
in fata Antiadevarului, a Minciunii in fapt, mai poti face o singura chestie, sa invoci Dinamica Dorintelor, in fata careia Minciuna ‘nu poate face nimic’. caz in care spui ..Sa fie dupa cum e dorinta oamenilor!, …caz in care devine Capital …felul in care au fost Gradinarite ‘dorintele oamenilor’,….adica …cam cit de potente au fost ‘datinile, traditiile si obiceiurile’,…alea pe care Civilizatia face tot ce poate pentru a le ‘distruge’,…dupa cum limpede se vede:)), ca …stie ea de ce face asta!, pentru a ‘slabi’ putinta de a ‘face Pace’ :))
LikeLike
din păcate una am dictat și cu totul alta s a dovedit că a rămas scris. ..
LikeLiked by 1 person