Dupa ce am publicat lista cu “Ce imi place cel mai mult in Anglia”, mi-am dat seama de cate alte experiente “pozitive” nu am scris, dar probabil ca ar trebui sa ma intind pe prea multe alte pagini ori nu as mai finaliza ninicand articolul. Asa ca nu mai intind vorba si iti povestesc repede si despre ce nu ma prea incanta aici, Asadar:

Ce imi place cel mai putin in Anglia:

Neglijenta: intr-o tara in care natura este apreciata si pastrata, este dezamagitor sa mai vezi si gunoaie; daca in orasele mari pot sa “inghit” si sa accept faptul ca este aproape imposibil sa nu existe mizerie, in locurile mai mici si unde natura impune respect, prezenta gunoaielor ma face sa sufar fizic. Si pe-aici mai sunt stapani care nu strang mizeria dupa cainii lor (rar, adevarat), ori tineri care arunca ambalajele produselor pe care le consuma, in iarba ori in parc.

Cate bordee, atatea obicee: pana sa ne mutam aici, credeam despre mine ca ma descurc binisor cu limba engleza; ei bine, m-am inselat amarnic; am realizat ca una este sa te uiti la BBC, unde engleza e sofisticata, dar sarmanta si clara, si alta e sa te descurci cu electricianul, care vine acasa sa iti remedieze o problema ori sa intelegi glumele si sarcasmul britanic; sunt atat de multe feluri de a vorbi, incat incep sa accept faptul ca poate in vreo 20 de ani (desi cine stie unde ne mai poarta viata), o sa ajung sa inteleg si pe englezul din Bristol ori din Manchaster, si pe cel din Wales, si pe englezoaica posh, crescuta in Londra. Pentru mine, asta va fi o munca de o viata.

Mancarea si aparenta indiferenta a englezilor fata de hrana: din punctul meu de vedere, englezii mananca tare prost. Daca te duci in vacanta intr-un loc mai retras si mai departe de un oras, ai sanse mari sa nu gasesti un castravete la market. Nu mai zic de o salata verde. Poate cateva banane verzi, atat. Fish and chips e mancarea nationala englezeasca, iar clasicul Brithish Breakfast ma ingrozeste de-a dreptul; nu ca nu ar fi bune! Adica,gustoase. Oh,sunt foarte bune! Dar preocuparea pentru nutritie si ideea de mancat sanatos aici are cu totul alta semnificatie decat ce stiu eu. In plus, englezii sunt cunoscuti ca mari consumatori de alcool, iar in lock down am vazut cu ochii mei cata bautura (si nu ma refer la ceai ori la apa) consuma o familie, dupa sticlele din fata portii, puse in cutiile pe care le ridica la fiecare 2 saptamani lucratorii de la Salubritate. Si. nu, nu avusese loc o petrecere, pentru ca aici chiar s-a respectat ideea de lock down.

Anglia nu e o tara ieftina: desigur, nici salariile nu sunt cele mai mici, dar tot ma ia ameteala cand ma uit la preturile caselor, a unei vacante aici sau la o calatorie folosind public transport. Nu mai zic de cat costa servciile in general, ca ma apuca nervii.

Drumurile ingusteeeeeeee: un sofer care a condus pe dreapta drumului, cu volan pe stanga multi ani de zile, e in de-ajuns de provocat de condusul invers, dar cand mai are de parcurs si drumuri late cat un trotuar, pe care parca incape doar o pisica si stapanul, e de-a dreptul…too much! E drept ca cele mai inguste drumuri sunt si cele mai frumoase, incarcate de natura si de o frumusete rapitoare!

Nu avem piata: in Newbury, unde traim, nu avem piata decat sambata, un fel de targ de tot felul de produse, dar nu prea sunt legume ori fructe, iar preturile sunt prea piperate, ca sa te bucuri ca e zi de targ in oras. Piata taraneasca, asa cum o stiu eu inca de copil, imi lipseste foarte mult; toate cumparaturile alimentare le facem la super market.

Totul se inchide mult prea devreme (nu si job-ul meu!): pentru romanul obisnuit sa gaseasca ceva deschis la orice ora, Anglia e o mare provocare. Daca uiti sa cumperi ceva, aia e. A doua zi. Ca nu e sfarsitul lumii doar.

Ferestrele: sunt imposibil de sters. Cred ca sunt gandite ca sa ai nevoie de o firma specializata, care sa te ajuta cu stersul lor. O mana pe alta se spala in Anglia.

Vremea: stiu ca am spus in lista cu “chestii bune” ca imi place vremea de aici, dar ma cam enervez ca e greu sa usuc rufe afara. Pentru ca sunt dependenta de uscat rufe la aer, vara sau iarna, aici e o loterie vremea, dar am reusit sa ma descurc, chiar si in aceste conditii vitrege. Exista un uscator fix, in curte, gen umbrela, si unul mobil, pe care in lunile reci, il tot fatai, pana obtin ce vreau.

Anglia nu e Bucuresti. Desi zborul cu avionul pana la Mihail Kogalniceanu si apoi drumul cu masina pana la Tulcea nu e cu mult mai lung decat un drum cu masina Bucuresti-Tulcea, totusi, sa ajungem in Romania in vremurile astea, nu e usor. Pandemia a pus stapanire pe pamant si pe oameni si nimic din normalul de alta data nu mai e la indemana, nici macar sa iti imbratisezi parintii macar o data pe an. Asta e lucrul care imi umbreste cel mai mult starea interioara, mai cu seama ca nu se vede inca o luminita la finalul tunelului, desi inima mea incearca din rasputeri sa ramana sus si sa nu se lase infricosata de nebunia si orbirea cu care se actioneaza acum.

Nu vreau sa inchei intr-o nota gri, ca destul ne inegureaza existenta ceea ce ne incojoara; asa ca te intreb. Ce zici, impartasesti cu mine lucruri bune si mai putin bune din tara in care traiesti? Inclusiv din Romania, desigur.