Dupa operatia de diastazis din 2012, au fost luni de zile cand nu mi-am putut folosi complet muschii abdominali. In prima saptamana de dupa interventie, ma trezeam dimineata cu dorinta arzatoare de a ma…intinde. O astfel de actiune insa ar fi pus in pericol cusaturile inca proaspate. Asa ca ma abtineam. Corpul meu intra atunci intr-un fel de spasme. Incepeam sa tremur la propriu, atat de greu ii era organismului meu sa nu poata sa faca ceva atat de firesc, de natural si de instinctiv: sa se intinda dimineata, dupa ce toata noaptea incercasem sa dorm cat mai nemiscata, ca sa nu se desprinda pungile de drenaj.

Ulterior, miscari simple, pe care pana atunci nici nu le constientizam, cum ar fi datul cu aspiratorul sau apasatul pedalei de ambreiaj, erau o provocare. Nu mai spun de exercitiile fizice. Cred ca abia dupa vreun an si jumatate de la operatie a disparut complet orice disconfort al muschilor abdominali.

Atunci cand dintr-o data nu mai poti face ceva ce anterior era usor sa faci, ajungi sa apreciezi foarte tare cand, in sfarsit, dupa multa vreme nu mai ai dureri si recapeti posibilitatea de a te misca firesc. Articolul de mai jos, preluat de pe un site pe care eu il citesc de multa vreme si la care revin constant, vorbeste despre motivatia de a face sport, un subiect pe care eu il tot aud. Oamenii nu gasesc motivatie sa se apuce ori sa continue sa faca constant miscare fizica. Tindem sa complicam totul atat de mult! Desi nu vei citi despre asta in articolul tradus mai jos, cred ca lucrurile sunt muuuuult mai simple!

Asadar, ce spui de aceasta motivatie? Misca-te pentru ca poti! Nu stiai? Sa te misti fara dureri chiar poate fi un privilegiu! Nu poti decat sa mergi pe jos? E in regula, mersul pe jos e tot exercitiu fizic; cel mai firesc si cel mai important tip de miscare, de fapt!

Deci, care e motivatia ta de a (nu) te misca?

---

Am cunoscut candva un  bărbat care facea sport în fiecare zi. Rutina lui zilnica de miscare fizica era câteodată de trei ore si niciodată nu “pierdea” o zi. L-am întrebat odata pentru ce se antrena, de ce isi doreste sa fie mereu într-o formă atât de bună. El a răspuns: “Vreau sa fiu în formă toata viață.” Apoi l-am întrebat cum reuseste să facă asta, cum poate să facă față unui antrenament atat de dur zi de zi, fără pauza. El a spus pur și simplu: “Îmi place să fac asta. Aștept cu nerăbdare antrenamentul meu de zi cu zi. “

Asta suna logic, dar încă aveam impresia că acest barbat avea niște puteri neobișnuite de auto-disciplină și auto-motivatie. Nu mulți oameni din lume ar putea face ceea ce făcea. Acest om nu parea să aibă aceeași problemă de motivație pe care majoritatea dintre noi o au.

Motivatia este într-adevăr o problemă serioasă pentru toți, cu excepția câtorva “selectați”. Dar cum depășim această problemă? Cum putem deveni mai coerenti cu programul de miscare fizica, zilnic? Există un program ideal de exerciții, care ne va ajuta să facem acest lucru?

În ultimii patru ani, am realizat un studiu privind exercițiile fizice. Am vrut să aflu de ce este atât de greu ca oamenii să se motiveze sa faca sport. Studiul a aratat ca toti cei intervievati erau de acord cu faptul ca sportul este important, dar e greu…de facut. Rareori am găsit pe cineva care era mulțumit de gradul său de consecvență. Am auzit multe scuze. Acestea au variat de la program supra-aglomerat, probleme personale, până la boli fizice, stres mental sau pur si simplu, lene. Dar, în realitate, toate acestea nu sunt decât o problemă de motivatie, deghizata in altceva.

Rădăcina lipsei de motivatie este în mintea noastra. Suntem în esență creaturi leneșe, predispuse să facă doar ceea ce este convenabil și plăcut. Pur și simplu avem nevoie de motive distractive pentru a face lucruri. Cheia in a face sport este de a găsi o modalitate de a realiza antrenamentul cât mai convenabil și mai plăcut posibil si adaptat fiecarei persoane.

Sursa traducere articol: https://www.rawfoodexplained.com/exercise/staying-in-shape-for-life.html