Mie imi plac toate anotimpurile. Iubesc tristetea Toamnei, dar si infrigurarea Iernii. Fara dogoarea Verii, viata ar fi mai rece, dar parca bucuria pentru tot ce e viu o simt cel mai tare Primavara, amintindu-mi cum sa redevin, dupa lunga hibernare, a human fish bird….

Anotimpul asta imi pare asa, ca o mireasa, ce-si scutura delicat valul peste Pamant. In vazduh, mireasa diafana imprastie parfum de viata, noi inceputuri si melancolie impletita cu speranta.

Primavara, copiilor li se reaprind obrajii si stelutele din privire, parul le straluceste mai tare, zambetul le infloreste mai usor si chiar daca vreo ploicica mai spala aerul, umbrele norilor pe Pamant nu mai dor. Se simte ca viata mocneste peste tot si maine va izbucni la suprafata.

Primavara inteleg mai bine ca peste tot si toate vegheaza Cineva, fiindca atunci cand soarele incalzeste inimi, case, pietre, strazi, pomi si ape…te simti ocrotit, ranile prind coaja si stii ca TOTUL VA FI BINE. Fiindca si tu, fiinta umana, esti o farama mica din ceea ce a creat Cineva.

Cu bucurie si recunostinta pentru viata si tot ce-ncape in ea, MULTUMESC!

ALB DE PRIMAVARA

Campul e imens in nemiscarea lui.

Miei dalbi pasc zapada ierbii (abia incoltita), cu miscari lenese, somnambule.

Greieri albi canta spart,

Cu ecouri inghetate in aer.

Dar la tine, ciresii deja au inflorit…

(Liorisme din 1992 🙂 )