CHEMARE LA ACŢIUNE
Este momentul ca oamenii să renunţe la consumul toxic de produse de provenienţă animală, care, în prezent, au concentraţii atât de mari de hormoni toxici, antibiotice, compuşi chimici industriali şi altele, încât au devenit adevărate bombe cu ceas, pe punctul să explodeze în interiorul organismului.
„Proteina” este un termen al cărui sens este acela de „structură”. Asemenea unei case, proteina este deja construită. Ea dispune de o formă specifică, precum ţesutul muscular. Cu toate acestea, asemenea oricărei case, proteina este construită din diverse materiale de construcţie. Structurile proteinei sunt făcute din materiale de construcţie numite aminoacizi. Prin urmare, aminoacizii sunt materialele de construcţie de care are nevoie organismul şi pe care le foloseşte pentru a se construi (creştere), întreţine şi reface. El mai foloseşte proteine (aminoacizi) ca factori de imunitate, agenţi de transport şi factori de catabolism. “Proteina” este şi un termen general, utilizat pentru a desemna totalitatea substanţelor azotoase din materia animală sau vegetală, categorie care nu include aşa-numitele grăsimi azotoase.
Organismul uman are nevoie de o serie de aminoacizi, care se împart în două grupe. Prima clasă este cea a aminoacizilor esenţiali, care sunt în număr de unsprezece. Despre aceştia se spune că sunt obligatorii pentru creşterea şi regenerarea corespunzătoare. În ceea ce mă priveşte, nu sunt de acord cu această teorie, deoarece am avut pacienţi suferind de stări extreme de epuizare neurologică, refăcându-se şi regenerându-se prin intermediul unei diete constând exclusiv din fructe.
Mi-am propus un serial pe subiectul “proteina”. Desi, din cate stiu, nu se cunosc cazuri de carenta a acestui macronutrient, proteina pare a fi preocuparea principala a celor care, chiar daca nu se gandesc sa renunte la carne, isi fac griji pentru mine. 🙂 Nici faptul ca fac sport zilnic de ani buni, nu ii convinge pe cei din jur ca nu am nevoie de proteina, in “forma obisnuita”, ca sa pot fi activa si sa am muschi functionali.
La multi ani, draga Cititor, cu sanatate si cu mese…sarace!
Desertul asta l-am facut in vreo 3 variante, prin primavara, dar abia acum i-a venit randul la publicat. Prima data, a iesit destul de moale, cam ca o budinca mai ferma. Nu ca n-ar fi fost foarte gustos desertul, dar era cam greu de portionat. A treia oara l-am reinventat si m-am declarat satisfacuta si de fermitatea compozitiei, nu doar de gust. Sper sa te inspire si sa iti bucure papilele gustative.
Anul trecut, pe vremea asta, Eva stia ca nu exista Mos Craciun. Colegii o convinsesera ca parintii sunt cei care pun in Ajun de Craciun cadourile, sub brad. “In plus, zicea ea, stiu ca nu exista pentru ca uite cati oameni se prefac ca sunt Mosi Craciun!” Tin minte ca am intrebat-o: “Dar Dumnezeu exista?” “Daaaaa, a raspuns ea repede”. “De unde stii”? zic eu. ” Pai pe El nimeni nu-l poate imita”!
Liorisme 