Category: Uncategorized

Viata ca un film…fotografic (VII)

Published on by liorisme4 Comments

Poza de mai jos e de la finalul clasei a VI-a, Scoala Generala 12, Tulcea. Pe mine ma gasesti in randul doi, a doua scolarita din stanga. Cu breton, perciuni si…mentiune. Slaba ca un tantar. Au fost ani grei, anii generalei. Dintr-un copil premiant, m-am trezit in clasa a V-a intr-o clasa formata din cei mai buni copii, alesi pe spranceana din toate clasele a IV-a ale scolii. Nu am inteles aceasta selectie; cert e ca pentru mine a fost o trecere grea. M-am simtit de multe ori depasita de modul de predare, de materii si in perioada aceea mi-a scazut mult increderea in mine. In toti cei patru ani, desi incercam sa ma ridic la nivelul celorlalti, mi-a fost, de cele mai multe ori, dificil.

Sfarsit de clasa a VI-a
1987. Sfarsit de clasa a VI-a, cu tov. diriginta Ivanov si colegii de la Scoala Generala nr. 12 din Tulcea

Acum, privind in urma, imi dau seama ca, de fapt, eram prea putin ingaduitoare cu mine insami; si asta fara motiv, fiindca, pe langa faptul ca nu eram ultimul copil din clasa la invatatura, eram extrem de activa: in primul rand, continuam Scoala de muzica inceputa printr-a II-a si care se gasea in celalalt capat al orasului. Numai eu stiu cat frig faceam iarna, tragand vioara dupa mine si punga cu partituri grele, pana in Cartierul 23 August, cand nu circulau autobuzele! Ajungeam atat de inghetata la ore, incat profesorul de vioara era nevoit intai sa ma incalzeasca, fiindca nici la Scoala de Muzica nu era caldura. Tin minte atat de bine cum imi lua palmele mele mici in palmele lui, frecandu-mi degetele amortite de frig! Tovarasul profesor Mislea…Ce amintiri! La Scoala de Muzica, pe langa cursuri de vioara, pian si teorie, cantam la Orchestra de muzica simfonica; apoi, la Casa Pionierilor si Soimilor Patriei, cantam ceva muzica “usoara” cu alti cativa colegi, iar la Scoala 12 din cartierul unde locuiam si invatam, cantam la taraf, muzica populara. Asta insemna ca participam la o gramada de spectacole, inclusiv la Cantarea Romaniei. 🙂 Dar insemna, mai ales, ca investeam timp si munca la repetitii. In plus, o vreme, am fost la un cerc de biologie (ma intreb cati dintre colegii mei de generala isi amintesc de el :-)), numit “Prietenii adevarului stiintific”; faceam si cursuri de balet si gimnastica…la care am renuntat, caci se suprapuneau cu lectiile de vioara.

Cu toate aceste activitati, mie mi se parea ca nu sunt destul de buna, desi nimeni nu se plangea de mine, nici la scoala, nici acasa. Se vede in poza ca nu eram intr-o perioada grozava. Cresteam si drumul impacarii cu mine insami si cu modul cum aratam, era abia la inceput. Mi se nazarea ba ca am par sarmos, ca am fata prea rotunda si sunt prea bruneta, ba ca am picioare prea subtiri… pana si pentru faptul ca aveam unghii boante ma consumam. 🙂 Admirand degetele si unghiile colegei mele, Lulu Kander, aceasta m-a consolat: “Lasa, tu ai par frumos”! :-))) Multumesc, Lulu! Nu am uitat. 🙂

Au trecut anii. Azi, la cei 41 de ani pe care i-am implinit foarte de dimineata, ma gandesc ca Dumnezeu a fost bun cu mine si continua sa fie, doar ca sufletul meu a cautat mereu raspunsuri, care nu-mi erau la indemana. Si poate de aceea am cerut de la mine prea mult, uneori. Mai mult decat era nevoie si decat se putea. Viata nu e perfecta. Nimeni si nimic nu e. Si totusi, totul e bine asa cum e. 🙂

Desi au trecut atatia amar de ani, imi amintesc cu mare placere aceasta piesa a lui Chesney Hawkes (inca un one hit wonder 🙂 ), care si azi ma umple de energie. Back in the ’90’s, nu prea stiam engleza, caci nu am studiat-o la scoala, si nu intelegeam mare lucru, dar nu am uitat melodia si azi, in plina maturitate, imi dedic versurile acesteia, cu intelegerea faptului ca totul e perfect exact asa cum este. Inclusiv eu. 🙂

“…No one can be myself like I can
For this job, I’m the best man
And while this may be true
You are the one and only you

I am the one and only
Nobody I’d rather be
I am the one and only
You can’t take that away from me…”

(Chesney Hawkes – The One And Only Lyrics)

…si ziua in care voi implini 61 de ani, sper sa mi-o incep la fel ca azi, alaturi de ai mei, facand miscare. 🙂

2015-10-25_08 49 58

Sanatate 5 D (VI). Metode de DETOXIFIERE a sistemului limfatic

Published on by liorismeLeave a comment

10604740_758034000906899_3048257858769392762_oAsadar, consumul de lactate, zahar si faina rafinata intensifica productia de mucus, sistemul limfatic isi incetineste curgerea si apare acumularea de cantittati mari de reziduri, avand drept consecinte marirea amigdalelor si a polipilor, dureri de gat, secretii nazale, expectoratii din faringe, dureri de burta, scaun moale. Microbii, bacteriile si alte microorganisme sunt “oportunistii” care sprijina de fapt organismul in efortul de eliminare a toxinelor, fluidificand secretiile vascoase. Raspunsul imunitar, produs de limfotice la prezenta germenilor (febra), ajuta la o eliminare mai usoara a limfei vascoase si pline de toxine, precum si la folosirea pielii drept organ accesor de eliminare. Asadar, FEBRA ESTE UN MECANISM DE APARARE al organismului, iar orice medicament care opreste febra, care inhiba eliminarile de secretii, care blocheaza tusea si expectoratia, dar mai ales interventiile chirurgicale de indepartare a organelor limfatice, afecteaza grav integritatea sistemului limfatic. Astfel, dupa operatia de amigdale si polipi, tesuturile din jur vor fi treptat impregnate in toxine, mai ales daca se consuma in continuare alimente formatoare de mucus. Asa se deschide drumul catre sinuzita, spondiloza cervicala, probleme ale glandei tiroide etc.

PROCESUL DE DETOXIFIERE AL SISTEMULUI LIMFATIC:

-se realizeaza IN ACELASI TIMP cu celelalte procese; DIETA, DECIZIA, DETASAREA, DESCHIDEREA. Astfel, daca se realizeaza detoxifierea limfatica, fara a se asigura caile de eliminare ale toxinelor dizlocate prin drenaj, corpul se poate ineca in propriile deseuri;

-nu se va face niciodata rapid, “peste noapte”; regenerarea si refacerea organismului se produc lent, in timp, ca toate celelalte procese temeinice din Natura;

-se ajusteaza in permanenta la reactiie care apar: flexibilitatea, adaptabilitatea, ajustarea, acordarea la nevoile existente sunt conditii esentiale pentru drenajul limfatic si pentru procesul de insanatosire;

-fiecare persoana trebuie sa isi gaseasca ritmul propriu, cu care se simte confortabil; autoarea cartii, dr. Soescu, recomanda 6 zile detoxifiere intensa, cu o zi de pauza sau 5 zile de detoxifiere, cu 2 zile de pauza; aceasta deoarece pauzele ritmice sunt mai de dorit, decat opririle “fortate”; procesul poate continua astfel ani de zile, lent si intr-un mod tolerabill, cu beneficii pe masura;

-se poate realiza prin DIETA CU FRUCTE si prin TRATAMENTE NATURALE:

1/ Dieta cu fructe: numai fructele realizeaza drenaj limfatic, legumele asigurand doar buna functionare a intregului organism si, in special, a tractului digestiv, fara a realiza insa o detoxifiere importanta la NIVEL CELULAR. Prezenta zilnica, mai ales la prima masa, a fructelor in dieta unei persoane, este o conditie importanta pentru functionarea procesului de detoxifiere limfatica. Este nevoie, totusi, de o permanenta ajustare la reactiile fiecarei persoane, mai ales cand este vorba de boli grave, iar organismul are nevoie de refacere si de regenerare. Tratamentele cu sucuri proaspat stoarse, din fructe, sunt extrem de utile (ca cele din dieta Gerson sau Breuss, impotriva cancerului), avand efecte puternice, dar au nevoie de o monitorizare atenta din partea unei persoane care intelege procesul de detoxifiere. In procesul de detoxifiere limfatica, se pot folosi orice fructe, atat cele alcaline (dulci si zemoase), in special strugurii si pepenii, dar si fructe semiacide si acide.

11257240_888754187834879_1663668103416129277_n

2/ Tratamente naturale:

a) produse fitoterapice (tincturi din plante, infuzii din plante medicinale, bai din plante, aromaterpia etc.): carmaz, mac canadian cu suc rosu, schinduf, ardeiul iute, scoarta de stejar alb, patlagina mare, turita, trifoiul rosu, stanjenelul, dragavei, crusin american, uleiul esential de oregano, uleiul esential de iasomie, etc.

b) produse gemoterapice: extractul din muguri de Scorus; extractul din muguri de Castan comestibil; Extractul de Castan salbatic; Extractul din muguri de Nuc, extractul din Seva de Mesteacan etc.

c) prodse homeopate; saruri de sulf (Natrium Sulpfuricum, Kali sulphuricum, Calcarea sulphurica, Hepar sulphur, Sulphur iodatum, etc), saruri cu halogeni (Calcarea fluorica, Calcarea iodata, Baryta iodata, Kali iodatum, Calcarea muriatica, Natrium muriaticum, Kali bromatum etc);

d) tratamente fizice: hidroterapia, sauna, cataplasme cu ulei de ricin, periaj uscat al pielii, exercitii de respiratie profunda;

e) miscarea fizica: dans, gimnastica, yoga, inot, taichi, masaj, proceduri kinetoterapice, chiropractica, terapia cranio-sacrala etc.

Aceste proceduri, care determina drenajul limfatic, trebuie individualizate si adaptate fiecarui organism, in functie de energia de care dispune acesta.

“VINDECAREA presupune TRANSFORMARE totala, interioara si exterioara. Este un proces treptat, gradat, cu o viteza adaptata posibilitatilor fiecarei persoane”. “Procesul poate dura o viata intreaga. Dar merita efortul.  Merita asumarea responsabilitatii, luarea puterii in propriile maini si demararea procesului”. (Dr. Sorina Soescu)

Draga Cititorule, sper sa iti fie de folos aceste randuri. Oricat de greu ar parea, de fapt, e greu inceputul si luarea deciziei de SCHIMBARE. Daca facem zilnic cate ceva pentru organismul nostru, chiar daca mai “alunecam”, vom sti ca macar am luat masuri si ca nu ne mai prefacem ca nu stim de unde vine “raul”. Data viitoare, iti povestesc despre DETOXIFIEREA aparatului urinar.

Sanatate 5 D iti doresc! 🙂

11693844_910120472364917_2643396046523444064_n

 

Perla de la Sinaia

Published on by liorismeLeave a comment

natura in miscare

Joi, pe 14 august, cu o zi inainte de Sarbatoarea Sfintei Marii, am plecat in gasca la munte: Buni, fetele, Alexandru (nepotul venit in vacanta de la Tulcea) si noi doi. Pana acum, de cate ori ne-am propus o iesire la munte, nu am gasit cazare si, in plus, nu prea vedeam ce am fi putut manca, in afara de bulz, ciorbe a la grec si papanasi. De data asta, ne-am organizat insa si nu am mai avut nicio scuza sa nu ne bucuram de cateva zile impreuna, petrecute in aerul curat de la munte. Dupa indelungi straduinte, am gasit o vila draguta la intrarea in Sinaia (Vila Traian), care s-a dovedit solutia perfecta pentru noi: cu bucatarie utilata, camere curate, spatioase si o gazda tare primitoare. Am ocupat 2 camere cu pat matrimonial si inca o camera mica, cu un pat pentru doi copii, in care au stat fetele. La acelasi etaj, mai exista o camera (cea mai mare, din cate mi-am dat seama), ocupata de un cuplu tanar, cu o fetita de seama Evei.

Dimineata ne-am putut pregati micul dejun din fructe si seminte, avand tot ce ne trebuie la dispozitie, in bucatarie. Ba am gasit si niste vinete grozave la un aprozar, in apropierea vilei, asa ca, intr-una din seri, le-am copt pe gratarul din curte, impreuna cu ardei si niste ciuperci dalbe. In alta seara, Catalin a cumparat cativa pastravi, pe care i-a facut pe gratar, alaturi de rosii si ardei. I-a impartit cu Buni si Eva. 🙂 In prima seara, dupa o zi in aer liber, plini de energie montana captata la Babele si Sfinxul, dar si flamanzi rau, ne-am oprit la un restaurant din Sinaia, care avea meniu si de post. Bucate variate, ce sa zic. Am cerut vinete, dar mi s-a recomandat discret sa nu le incerc. Am zis apoi sa incercam ciorba de fasole, dar nu aveau ciorbe deloc; nu aveau nici vin. In final, am comandat niste salate si paste pentru copii. A doua zi, pranzul ne-a prins la Hotel Pestera. Preturile astronomice au contrastat puternic cu portiile extrem de mici. Am plecat aproape flamanzi. E clar: salatele, la munte, au pret de carne, fiind un lux pe care nu oricine si-l poate permite. Chelnerii peste tot mi s-au parut distanti si nepasatori. Dar peisajele si aerul tare iti invaluie mintea si privirea, iar nevoile stomacului trec pe loc secund.

pe langa nori
pe langa nori
dragon chinezesc in Bucegi
dragon chinezesc in Bucegi
respirand eternitate
respirand eternitate
Sfinxul sau Burebista?
Sfinxul sau Burebista?
muinte8
la tranta cu muntele
ciuperci babesti
ciuperci babesti

In scurta noastra sedere in Sinaia, am cunoscut un tanar, care suferea de diabet tip I. Din vorba in vorba, am ajuns sa povestim de cauzele bolii, moment in care eu am pomenit de faptul ca boala e doar un mesaj, ca responsabilizarea fiecaruia in procesul de vindecare este ceea ce, in fapt, conteaza. Dar, in timp ce vorbeam, mi s-a intamplat ceva curios: deodata, nu imi mai gaseam deloc cuvintele, ma poticneam si nu reuseam decat cu greu sa leg vorbele. Desi pana atunci discutia fusese agreabila, am pierdut contactul cu interlocutorul meu. Nu a comentat nimic la observatia mea referitoare la faptul ca eu cred ca noi ne putem vindeca singuri, dar a intors capul si am simtit ca s-a incheiat dialogul. Si asta pentru ca fiecare om are intelegerea, nivelul lui de cunoastere si de luciditate, drumul lui. Oricum, acela a fost momentul in care am vazut, a nu stiu cata oara in ultimii ani, ca oamenii nu pot sa creada ca ei sunt responsabili pentru realitatea pe care o traiesc, inclusiv pentru bolile pe care le experimenteaza de-a lungul vietii, dar ca, si mai important, tot ei pot schimba aceasta realitate. Abia mi-a trecut acest gand prin minte, ca am avut din nou o reactie fizica, stranie: mi-a crescut brusc pulsul si am simtit ca ma clatin usor. M-am intrebat atunci de ce discutia declansase acest raspuns al corpului. Si atunci, m-a lovit un alt gand si a fost ca si cum am capatat, pentru cateva fractiuni de secunda, detasare fata de mine insami: am realizat ca, exact asa cum eu vorbesc unui om care nu vrea sa auda ca la el e cheia, ca el decide daca se vindeca, tot asa eu insami nu ma aud, de mai bine de 10 ani. Iata cum se adevareste ceea ce spunea Shakespeare: „Fiecare este o oglinda pentru celalalt, in care se vede pe sine insusi.” Tanarul de care povestesc m-a ajutat sa vad in “surzenia” lui, propria-mi neascultare.Toata teoria legata de puterea de vindecare din interiorul meu, de latura divina a fiecarui om si de liberul arbitru pe care il are oricine in a alege sa fie sanatos si bucuros sau, dimpotriva, de a fi bolnav si nefericit, nu e decat o teorie. Da, o teorie minunata, dar pe care, daca o traiesc doar la nivel mental, la nivel de intelect, ramane…teorie. Analizez mereu si mereu si, de fiecare data, ramane un…”da, dar daca…”. Adun atata informatie de folos, dar pe care nu o traiesc, nu o aplic. Si asa, gandurile ruleaza si ruleaza, fara ca eu sa le pun la treaba, pentru materializarea lui ACUM. Nu-mi las mintea sa creeze ganduri creatoare, fiindca nu am destula incredere ca o pot face. In cazul nutritiei, adunasem destule “dovezi” ca ceea ce mananci conteaza si actioneaza la un nivel profund; deci am putut sa schimb fara probleme modul in care priveam mancarea si in care ma hraneam. In cazul schimbarii la nivel mental, lucrurile sunt insa mai complicate si mai…imateriale. Tiparele si credintele adunate in decursul anilor sunt atat de rigide si de adanc intelenite, incat e nevoie de multa munca si constientizare.

spre Peles
spre Peles
tintind in sus
tintind in sus
de alta data
de alta data

acum si atunci

munte13

Cu doua zile in urma, mai avusesem un moment de luciditate, citind un email de la cineva care imi spunea: “Spune stop”!, dar nu imi dadusem ragaz sa cuprind ce semnifica sa spun: “STOP”! In aceeasi zi am citit ca zona gatului este centrul schimbarilor. Jumatate din viata am avut dureri de gat. Sigur ca am fost la doctor si pentru asta. Daca in copilarie luam antibiotic, in ultimii ani, doctorul mi-a zis ca nu am nimic “vizibil”. He, he! Pai ce, doctorul trebuia sa vada ce era de vazut sau eu? 🙂 Ba, de vreo 2-3 ani, cand ma supar, mi se pune un mare nod in gat, nu mai am aer si simt ca ma sufoc. Cam din toamna trecuta, durerile disparusera si mi-am zis ca acest lucru se datoreaza clar dietei mele alcaline, dar de vreo luna, iar am inceput sa imi simt gatul dureros si sa expectorez. Cum nu am mai putut da vina pe alimentatie, sigur ca mi-a fost la indemana sa acuz aerul conditionat de la birou si din masina. 🙂 Si cand colo, ce sa vezi? Cauza sta in rezistenta mea la schimbare; schimbare despre care citesc zeci de carti pe an, dar pe care o rumeg, o rasucesc pe toate partile, o aprob si o inteleg, insa …o aman! Ghici ce? De-a doua zi, gatul meu a inceput sa se elibereze, pana cand durerea a disparut de tot! Mesajul a fost descifrat, acum sa vedem ce fac cu restul. 🙂

Iesirea asta la munte va fi tinuta minte; din mai multe motive. Primul ar fi ca a prilejuit intalnirea “intamplatoare” dintre Gia si prima ei educatoare, pe care acum doi ani am cautat-o la fosta gradinita, insa nu mai lucra acolo. Gia a fost atunci tare dezamagita, dar uite ca s-au reintalnit la telecabina din Busteni. 🙂 Maaari emotii a avut Gia! 🙂 Apoi, tot in mini-vacanta de Sfanta Maria, nume sfant pe care il poarta si Gia, si Eva, ceva in mine s-a clintit, dezgolind chinul meu mental si frica de a trai si experimenta ceea ce Dumnezeu ne-a dat cu darnicie tuturor: liber arbitru. Am avut intelegerea ca eu aleg, eu decid ca tot ce citesc sa ramana la nivel de informatie si astfel sa nu pot accede la altceva, mult mai inalt si mult mai frumos. Mi-a fost clar ca tot ce mintea gandeste, inima nu apuca sa simta. Ca tot ceea ce este analizat, este pus la indoiala. Ca raspunsurile nu vin din intelect, ci de undeva, din adanc si doar daca asculti atent soapta interioara, scapi de tipatul mintii analitice, “in control.” Ca mintea trebuie pusa in slujba inimii, ca sa poti trai ce gandesti. Si s-a mai intamplat ceva. Sus, la Pestera Ialomitei, doua picaturi de sange si mai multe picaturi de lacrimi au insotit pierderea primului dintisor de lapte al Evei. Mic si alb, ca o mica perla sfioasa, dintisorul vechi a renuntat la lacasul lui, pentru a face loc unui alt dinte. Chiar daca noul dinte nu se vede inca, el este acolo, eliberat si gata sa creasca, mai puternic decat precedentul. De cele mai multe ori, este tare greu sa renunti la ceva ce face parte din tine, chiar de nu iti mai e de folos; e nevoie sa iesi din zona de confort si chiar sa treci prin ceva zbucium si durere, pentru a evolua.

Eva: “Mama, oare ce face Zana Maseluta cu atatia dintisori”? Si tot ea, imediat: “A! Stiu! Face praf magic din ei!” 🙂

IMG_4981-EFFECTS

mnunte16