“Calmul este singura atitudine care ne permite sa privim formele de manifestare fara sa le evaluam, fara sa implicam un pasional DA sau NU, fara identificari. Acest calm nu trebuie confundat cu acea atitudine care se numeste in general indiferenta, ca amestec intre lipsa de participare si dezinteres, si pe care o are Iisus in vedere atunci cand vorbeste despre cei <<caldicei>>”. (Puterea vindecatoare a bolii. Importanta si semnificatia bolii. Thorwald Dethlefsen, Ruediger Dahlke. Editura Adevar Divin)
Intrerup putin sirul evenimentelor, pentru ca vreau sa impartasesc cu tine ganduri noi si vechi, legate de constient, subconstient si importanta armoniei interioare in mentinerea sanatatii fizice si psihice.
De multi ani tot citesc despre forta gandurilor si a cuvintelor, despre tiparele si credintele, de multe ori false, dupa care oamenii isi traiesc viata si despre cat de important este sa iesi din aceste tipare; despre necesitatea de a ramane treaz, lucid, constient cu tot ce gandesti, vorbesti si faci, pentru pastrarea echilibrului interior si pentru a ramane mereu conectat la CINE ESTI CU ADEVARAT. Astfel, ai sanse mari sa nu te imbolnavesti si sa nu te tulburi la cea mai mica adiere de vant.
“Conform invataturilor crestine, starea colectiva normala a umanitatii este cea de „pacat originar”. Cuvantul “pacat” a fost foarte gresit inteles şi interpretat; in traducere literala din greaca veche, in care a fost scris Noul Testament, a pacatui inseamna a rata esentialul existentei umane, inseamna a trai fara pricepere, orbeste si, din aceasta cauza, a suferi şi a provoca suferinta. Si de data aceasta termenul, eliberat de bagajul cultural si de interpretari gresite, trimite inspre disfunctia inerenta conditiei umane”. (Ekhart Tolle. Un pamant nou”. Editura Curtea Veche)
Au fost perioade, mai lungi sau mai scurte, cand am incercat sa raman atenta la semnalele si vocea din interiorul meu, sa imi conduc gandurile, fara a le lasa sa puna stapanire pe mine si a ma identifica cu ele. Dar viata zilnica, cu tot ce inseamna ea, ma smulge iar si iar din astfel de preocupari, aruncandu-ma din nou in exterior si tinandu-ma acolo prizoniera, fortandu-ma sa vietuiesc in afara mea.
Ei bine, de la o vreme, ajung din nou la mine tot felul de informatii, auzite fie la radio, in drumul zilnic spre si de la munca, citite pe internet sau aflate intr-o convorbire “intamplatoare” cu cineva, informatii legate de faptul ca omul si ceea ce il inconjoara este ceea ce gandeste si, mai ales, ca devine ceea ce CREDE el ca este. Sigur, nimic nou pana aici, caci toata lumea a auzit si stie ca un psihic puternic te scoate din multe belele, ca trebuie sa iti invingi fricile de orice fel, caci “de ce ti-e frica, de-aia nu scapi”, ca atragi ceea ce gandesti, ca creierul uman, folosit la adevarata lui capacitate, muta muntii din loc si altele asemenea. Insa, informatiile de care vorbesc, dincolo de faptul ca nu sunt noi, au venit pe fondul unor intrebari mai vechi, a preocuparii mele legate de sanatate si echilbru interior si a credintei ca suntem, in mare parte, ceea ce mancam; ce am tot auzit, ce am citit si recitit in ultima vreme, nu a contrazis nimic din ce stiam si ce credeam, dar cumva a reasezat totul; POATE altceva cantareste mai mult decat alimentele si tot ce inseamna ele. Alcalinitatea, conditie esentiala pentru ca un “teren” sa ramana sanatos, se obtine din exterior, hranind corpul cu hrana adevarata, dar si (sau mai ales) din interior, pentru ca intreg echilibrul se strica precum un joc de carti atunci cand ne suparam, gandim, vorbim si simtim “acid”. Boala incepe atunci când tesuturile noastre alcaline devin acide, iar stresul, grijile si temerile intoxica la fel, sau poate mai rau decat cea mai “stricata” alimentatie. As vrea sa pot raspunde la intrebarea: cat de mult cantareste psihicul, modul cum gandim si felul cum ne raportam la evenimentele exterioare in mentinerea acestui echilbru interior, atat de fragil?
Noua Medicina Germanica, caci despre ea este vorba, ridica la nivel de rang superior si considera drept cauza a tuturor lucrurilor bune sau rele din viata omului interactiunea dintre psihic, creier si organele interne, creierul avand rol de calculator al tuturor functiilor comportamentale, ariilor de conflict si organelor corespunzatoare acestora. Conform principiilor Medicinei Germanice, boala evolueaza pe baza unor programe ale naturii, proiectate in scopul de a ajuta individul să coopereze cu evenimentele sale de viata si de a elimina individul care nu se conformeaza anumitor principii de viata, pe baza mecanismelor de selectie necesare evolutiei speciei. Astfel, in functie de reactiile unui individ la o anumita situatie in care este pus, un anume program se va declansa. In cazul unui eveniment fizic urmat de un soc psihic, daca sunt indeplinite anumite conditii, acesta se va transforma in soc conflictual biologic, care se va manifesta prin transformari vizibile ale creierului, putand conduce la schimbari masurabile ale parametrilor sistemului nervos. La randul lor, schimbarile pot produce cresterea unor tumori canceroase, ulceraţii, necroze si alte perturbari functionale ale organelor specifice fiecarui tip de conflict biologic. INSA: daca respectivul conflict declansator este constientizat si rezolvat, se trece la faza de vindecare, in care procesele canceroase sau necrotice sunt inversate, pentru a se repara tesuturile. Altfel spus, cand boala s-a declansat. vindecarea reprezinta tot un program initiat de individ, prin constientizarea si rezolvarea conflictului interior, eliberarea de teama şi panica ce apar odata cu manifestarea simptomelor si diagnosticarii. In conceptia Noii Medicine Germanice, manifestarea simptomelor ne arata ca suntem in faza de vindecare, adica a doua faza a bolii, prima fiind faza activa, precedata de un stres emotional foarte puternic.
Asadar, la baza oricarei boli sta un soc emotional puternic, care surprinde individul total nepregatit. Socul influentează o zonă craniana specifica, determinând leziuni vizibile pe tomografie, spune Noua Medicina Germanica. Celulele cerebrale transmit unda socului catre organul fizic corespondent zonei craniene afectate, si acesta, la randul sau, manifesta reactii de raspuns sub forma unor modificari biochimice specific. Psihicul defineste deci locul unde se va manifesta boala.
In mod clar, emotiile, trairile puternice declanseaza un raspuns fizic, de multe ori imediat. Imi vine acum in minte o intamplare de anul trecut. Gia se afla cu cativa vecini pe malul lacului si a vazut cum unul dintre baietii vecinilor a cazut in apa aproape inghetata. Baietelul a fost scos imediat de parintii prezenti acolo; se udase pana la brau, dar parea ca nu se speriase prea tare. In schimb, Gia a avut o reactie foarte ciudata pe piele: i-au aparut aproape instantaneu niste pete foarte rosii pe mana stanga, in apropierea degetelor si pe obrazul stang. In urmatoarele doua zile, petele s-au extins, aratand ca semnele din nastere, de un rosu violent. Initial, am vrut sa mergem la dermatolog, dar apoi am facut legatura cu intamplarea baietelului din vecini si ne-am dat seama ca aparitia petelor se leaga de acest eveniment, care a impactat-o foarte tare. Am tot vorbit cu ea in urmatoarele zile despre asta, am pus-o sa povesteasca ce simtise si cat de tare se speriase. Incet, incet, petele s-au retras si pielea a revenit la culoarea normala.
Inca o data aflu ca, cauzele bolilor nu trebuie cautate in exterior si ca raspunderea pentru propria sanatate e la noi; ca rezolvarea, in cele mai multe cazuri, nu sta in teste de laborator si in tratamente invazive, ci in noi insine. Noua Medicina Germanica ne invata ca a fi sanatos nu inseamna a avea analize de laborator perfecte, ci a fi curat psihic, detasat de influentele perturbatoare din exterior. Daca in interior nu ne lipseste nimic, nu exista motiv sa ne imbolnavim, fiindca suntem un intreg, aflat in armonie deplina cu sine si cu exteriorul. Intotdeauna, simptomul ne arata ca exista o destabilizare energetica interioara si boala ne ajuta in restabilirea echilibrului natural, fiind o chestiune strict personala. Ei bine, probabil de aceea, in orice “epidemie”, vor fi oameni pe care nu ii va atinge nicio boala “contagioasa”, acestia fiind indivizii care raman martori la mediul inconjurator, mereu constienti ca modul cum percep ce e in exterior poate deveni interiorul lor.
“Subconstientul nu este interesat daca gandurile noastre sunt bune sau rele, ci pur si simplu raspunde in deplina conformitate cu natura acestor ganduri. El nu ne va contrazice niciodata, ci va accepta mereu ceea ce afirmam in mod constient. Prin urmare, trebuie sa fim decisi sa alegem viata, sanatatea si iubirea. Renuntand la vechile tipare inradacinate in subconstient, vom castiga o viata sanatoasa.” (Valeriu Popa )
Liorisme 