Dupa operatia de diastazis din 2012, au fost luni de zile cand nu mi-am putut folosi complet muschii abdominali. In prima saptamana de dupa interventie, ma trezeam dimineata cu dorinta arzatoare de a ma…intinde. O astfel de actiune insa ar fi pus in pericol cusaturile inca proaspate. Asa ca ma abtineam. Corpul meu intra atunci intr-un fel de spasme. Incepeam sa tremur la propriu, atat de greu ii era organismului meu sa nu poata sa faca ceva atat de firesc, de natural si de instinctiv: sa se intinda dimineata, dupa ce toata noaptea incercasem sa dorm cat mai nemiscata, ca sa nu se desprinda pungile de drenaj.
Continue reading “Sportul ca filozofie (IV). A fi “in forma” toata viata”




