Mi-a fost greu sa ma adaptez statutului de pensionar, dar am reusit sa inving tristetile determinate de inactivitate. Golul lasat de indeletnicirile profesionale a fost umplut de alti factori care mi-au completat existenta: repetatele calatorii in Israel, pe care le voi detalia in alt capitol, prieteniile, muzica, lectura, lucrul de mana si indeletnicirile casnice.
Moartea lui Mutter, mama lui Millian, a fost un soc pentru mine, am suferit si psihic si fizic,astfel ca nevroza s-a agravat. Fiind toata ziua singura, Millian la serviciu, iar Rodica la facultate, ma lasam coplesita de pierderea suferita. Mutter, repet, a fost fiinta care m-a iubit, poate, mai mult decat mama biologica. Fac o paranteza: cand am intrat in viata lui Millian, Mutter era ingrozita de perspectiva unei nurori rasfatate, cum ma credea ea. Viata i-a dezmintit temerile incat, odata mi-a marturisit ca”‘parca ma iubeste mai mult decat pe copilul ei” . Mutter a fost un om deosebit. In cei 40 de ani, cat am convietuit, mi-a daruit bunatatea si intelepciunea ei.
Eu nu sunt o credincioasa fanatica, dar cred intr-o forta divina care-ti dirijeaza viata. In situatia de descumpanire in care ma aflam a aparut in viata mea Mihaela.
Mihaela era colega de scoala a Pusicai, fiica vecinei si prietenei mele, Aurelia Popescu (tanti Pope, cum ii spuneau nepotii mei, pentru care a fost ca o a treia bunica). La insistentele Aureliei, am luat-o in gazda pe Mihaela.
Mihaela
Prezenta unei tinere, care se gasea in ultima clasa de liceu, necesita o ingrijire atenta, atat din punct de vedere fizic, cat si psihic. Ma simteam obligata sa-i asigur Mihaelei un climat de viata normal, corespunzator cerintelor materiale si spirituale. Nu incerc sa cosmetizez comportarea mea fata de Mihaela, dar am socotit-o ca pe fiica mea. Datorita acestui fapt, Mihaela, astazi, ma numeste a doua sa mama. Eu simt aceasta afectiune din comportamentul ei. Am sa amintesc aici onoarea pe care mi-a facut-o la nunta lui Dragos, baiatul ei, cand mama sa nu a putut veni si m-a invitat sa stau la masa alaturi de ea si de parintii miresei.
Convietuirea cu Mihaela m-a fortat sa imi reiau obligatiile casnice, printre care gatitul; astfel, am reinceput sa mananc regulat, dar ceea ce a fost mai important, convietuirea cu aceasta tanara m-a constrans sa imi reiau si postura de consumator de frumos, de arta.
Cu Mihaela am inceput sa merg la concerte, la teatru, la simpozioane literare, ceea ce a avut ca rezultat satisfacerea setei mele de hrana spirituala, precum si completarea educatiei estetice a Mihaelei.
Tratamentul uman oferit de prezenta Mihaelei a dat rezultate mai bune decat cel medicamentos. 🙂
Liorisme: Legat de detoxifiere, dupa parerea ta, clismele sunt benefice? Am citit tot felul de opinii, unele de-a dreptul contradictorii, altele chiar inspaimantatoare. Tu ce poti sa imi spui despre acest subiect, din experienta ta?
Calin: Clismele nu sunt un procedeu natural si ar trebui sa fie evitate. O alimentatie bogata in fibre si o hidratare adecvata va curata in timp colonul. Oamenii trebuie sa aiba rabdare. Nu e nici normal, nici placut sa ne introducem diverse lichide pe partea cealalta. Fireste, daca situatia e disperata, si e nevoie de o detoxificare rapida, orice procedeu poate fi folosit, iar clisma e unul dintre ele.
Liorisme: Care e cea mai extrema chestie pe care ai incercat-o pana acum, din punct de vedere alimentar? Dar sportiv?
Calin: Pentru oamenii care maninca standard, regimul meu este extrem. Pentru mine este doar… natural. Sportiv, au fost trei incercari pe care le-as numi extreme. Am alergat un maraton in plina vara, pe o pista de atletism de doar 400 m. A fost o provocare mentala extrema sa ma invart de mai mult de 100 de ori in cerc. Nici nu eram in vreo cursa oficiala. Ma puteam opri oricand doream, dar nu am facut-o.
Marathon in cerc. August 2014
Celalalt eveniment extrem a fost o cursa din Bucegi: 7500. Cursa trebuia sa fie de 90 de kilometri, cu 7500 metri diferenta pozitiva de nivel. A fost o vreme caineasca, aproape de iarna, desi eram în iulie. Cursa a trebuit sa fie oprită din aceste motive, dar tot am apucat sa fac 53 de kilometri si sa urc 3600 de metri. A treia incercare extrema a fost drumul dus intors de la Bucuresti la Brasov cu bicicleta. Ma apucasem de curand de sport, deci nu eram foarte antrenat, asa ca drumul a fost foarte dificil. A durat cate 10 ore in ambele sensuri.
Bucegi. Iulie 2014
Liorisme: M-am intrebat multa vreme ce cantareste mai mult: o alimentatie cat mai corecta, sport, aer curat sau un psihic echilibrat, alaturi de constientizarea ca raspunsul la toate se afla in modul cum gandim, cum simtim si cum privim tot ce ne inconjoara. Care este parerea ta?
Calin: Un psihic echilibrat. De aceea sunt oameni ce functioneaza foarte bine pe diete mai putin naturale, sau chiar junk de-a dreptul. Atunci cand “seful” (mintea) este in ordine, totul este in ordine, inclusiv corpul. Acesta are o capacitate foarte buna de a contracara efectele unei diete nesanatoase. Insa, cu putina atentie, se pot face schimbari simple in alimentatie, ajutand astfel organismul sa functioneze optim, fara a-l „lovi” la aproape fiecare masa.
No Religion, by Buddhadasa Bhikkhu (“…those who have penetrated to the highest understanding will feel that the thing called ‘religion’ doesn’t exist after all. There is no Buddhism; there is no Christianity; there is no Islam. How can they be the same or in conflict when they don’t even exist?”)
Liorisme: Am citit ca, din punct de vedere spiritual, te-ai regasit cel mai bine in invataturile buddhiste. De ce?
Calin: Poate m-a atras simplitatea practicii, poate m-a atras factorul autodidact. Desi sunt mii de pagini de scrieri buddhiste, conceptul se poate explica in cateva propoziții. Chiar daca exista calugari, in buddhism se pune accent pe practica personala a fiecaruia. Esti indemnat sa nu accepti si sa nu crezi ce ti se spune, sau ce ai citit, ci sa cercetezi singur, sa experimentezi cu propria ta minte realitatea.
Liorisme: Ce presupune, in opinia ta, a fi o persoana spirituala?
Calin: Presupune capacitatea de a experimenta universul la nivel holistic; constientizarea existentei mentalului, intelegerea felului in care mintea actioneaza si reactioneaza; trecerea peste conceptul de „eu”, „al meu” si identificarea cu notiunea de „tot”.
Liorisme: Am vazut ca ai vizitat si chiar locuit in diferite colturi ale lumii. Unde ti-a placut cel mai mult si unde ti-ar placea sa te stabilesti? De ce?
Calin: Mi-ar placea sa ma stabilesc la tropice. Pentru ca vremea acolo este perfecta pentru specia noastra. Mi-ar placea sa stau intr-o tara plina de fructe (nu toate tarile tropicale pun accent pe productia de fructe), ospitaliera cu strainii (sa nu aiba prea multe piedici, sub forma de taxe si vize) si rata criminalitatii sa fie mica. Pana acum, Thailanda a fost cea mai aproape de ceea ce caut, dar din pacate, acum au un regim de vize destul de restrictiv. Se gasesc cu greu metode de a locui acolo mai mult de 3 luni. Eu am stat doua luni. Acum sunt intr-un turneu prin mai multe tari tropicale si probabil voi avea noi idei despre o tara potrivita pentru mine. Voi vizita Mauritius, Reunion, Seychelles, Sri Lanka, apoi poate Myanmar, Vietnam si Filipine.
Franta. Oct 2014Hey, you! Leave the coconuts there and nobody gets hurt! 🙂 Mauritius. Martie 2015
Liorisme: Stiu ca ai un fiu. El ce tip de alimentatie are? Iti urmeaza exemplul? Si daca nu, nu e frustrant pentru tine, stiind unde poate duce alimentatia “normala”?
Calin: Din pacate, nu-mi urmeaza exemplul. Odata ce a descoperit mancarea gatita, e foarte greu pentru un copil sa renunte la mancarurile pe care le iubeste. Mancarurile standard sunt facute special pentru oameni, de aceea dau adictie. Fiul meu constientizeaza ca anumite mancaruri nu-l ajuta, sunt nocive si il ingrasa, iar acesta e un prim pas. Sper ca pe viitor va urma pasul doi, in care va decide sa inlocuiasca anumite mancaruri nocive, cu variante raw vegane sanatoase. Ii plac unele salate picante pe care le fac, si cateodata mai mananca fructe, in special banane.
Cu Vlad. 2013
Liorisme: De ce crezi ca pentru cei mai multi dintre noi, desi suntem constienti de importanta miscarii si alimentatiei in viata noastra, schimbarea e atat de greu de aplicat? Ce ne opreste sa actionam?
Calin: Confortul. Ne-am creat in timpul vietii un anumit grad de confort, iar acesta depinde de un ritual zilnic. Schimbarea acestui ritual presupune un disconfort temporar, iar asta ne impiedica sa actionam, desi stim ca ne vom simti mai bine pe termen lung. In cazul alimentatiei, ne-am obisnuit cu confortul anumitor mese. Acestea ne calmeaza, ne linistesc, ne anesteziaza dupa o zi grea. Putine mancaruri naturale neprocesate pot concura cu asa ceva. Alimentatia proasta secatuieste insa organismul de resurse. Asa ca trebuie sa ai o motivatie mare sa faci sport in aceste conditii.
Liorisme: Care au fost lucrurile pe care a trebuit sa le reconsideri de-a lungul drumului, legat de regimul tau alimentar? Dar in activitatea sportiva?
Calin: O, sunt foarte multe. Sunt intr-un continuu proces de invatare, pentru ca absolut totul este nou pentru mine. Acest regim alimentar, desi ancestral, necesita atentie pentru a fi pus in aplicare in timpurile noastre moderne. Am avut tot felul de simptome de detoxificare, momente in care nu m-am simtit prea bine, momente in care am crezut ca regimul nu merge, momente in care am schimbat regimul temporar, pentru a reveni apoi. E greu, pentru ca suntem foarte putini in lume care practicam asa ceva. In sport e mai simplu, pentru ca alergatul de lunga distanta este un sport popular si se pot gasi destule resurse dupa care poti invata. Acolo insa e mai dificil, avand in vedere ca ma apuc de sport la 37 de ani si nu la 12.
Liorisme: Care crezi ca au fost cele mai mari beneficii pe care le-ai castigat ca si frugivor?
Calin: Am castigat corpul pe care mi l-am dorit intotdeauna, mentinut fara niciun fel de efort sau grija. Am castigat o sanatate de fier. Nu am mai avut probleme medicale, in 4 ani de cand am schimbat regimul. Am castigat un surplus de energie, gata de investit în activitati utile si placute.
Liorisme: Daca ar fi sa recomanzi niste titluri de lectura ori de filme revelatoare, ca sprijin pentru cei ce doresc o schimbare, care ar fi acestea?
Calin: „801010 Diet” Douglas Graham, „Left in The Dark” Tony Wright, „Zen Mind, Beginner’s Mind” Shunryu Suzuki, „The Detox Miracle” Robert Morse, „The Sunfood Diet” David Wolfe, „Handbook for Mankind” Buddhadasa Bhikkhu.
Liorisme: Povesteste-mi un pic despre muzica ta.
Calin: Mi-e greu sa vorbesc despre muzica, mai ales despre a mea. Prefer sa cant. Cine doreste sa ma asculte cantand, o poate face pe site-ul meu (www.cyfer.ro), sau cautand „Călin Cyfer” pe youtube.
Liorisme: Ne impartasesti cateva din visele si planurile tale de viitor?
Calin: Anul acesta doresc sa fac marele pas catre exterior, adica sa fac in plan international ceea ce fac cu proiectul „Haplea Fructaliu” la nivel local. Proiectul nou se numeste Frugivore Nomad (frugivorenomad.info). Doresc sa promovez un regim de viata ce mi se pare mult mai potrivit pentru noi, oamenii, ca specie. Sunt mai multe capitole pe care as vrea sa le abordez:
Cultivarea mintii si a atentiei prin diverse metode, in special meditatie, pentru ca fara constienta, suntem doar niste fiinte adormite, intr-o stare de suspensie.
Promovarea alimentatiei sanatoase; cu cateva schimbari simple, se pot obtine rezultate miraculoase, asa cum am observat la cativa prieteni pe care i-am ajutat in acest demers.
Promovarea miscării, mai ales sub forma practica sau de joc. Atunci cand miscarea este incorporata in ritualul nostru zilnic si e practica (de exemplu, mers cu bicicleta la serviciu), ne e mult mai usor sa o practicam. Cand miscarea este sub forma de joc: basket, fotbal, alergare dupa copii mici, dans, este atractiva si nici nu simtim ca depunem un efort.
Dezvoltarea unei libertati si a unui spirit aventuros, nomad. Calatoriile in alte zone ale lumii ne vor ajuta sa intelegem mai bine lumea in care traim. Cred ca este total artificial traiul pentru multi ani intr-un singur loc. Oamenii au fost obligati la acest regim, din cauza civilizatiei, iar civilizatia serveste interesele celor mari, nu ale oamenilor de rand.
Pe Calin il citesc de ceva vreme si pot spune ca mi-a captat atentia din prima: nu doar ca se pricepe la scris, dar are cateva calitati, pe care nu le gasesti des pe net: e un autodidact temerar, e un tip pozitiv, fara pic de aroganta sau dorinta de a-si impune propriile teorii si, cel mai important in opinia mea, scrie din experienta proprie. Si nu povesteste doar despre experientele placute, dar si despre cele negative sau mai putin placute, cu care se confrunta pe calea pe care merge. Si asta nu e tot: Calin este si muzician cu experienta (gasesti aici o mostra din muzica lui Cyfer: un amestec de blues, rock si…dar mai bine asculta! :-)). Chiar daca esti sau nu raw vegan ori sportiv, iti recomand cu caldura cele doua bloguri, unde Calin impartaseste din ce il preocupa, din ce experimenteaza si din tot ce citeste (Cyfer si Haplea Fructaliu). Cu siguranta ai sa vrei sa revii, sa afli mai multe. Caci asta fac oamenii precum Calin: INSPIRA. 🙂
Liorisme: Calin, ai avut preocupari “altfel” inca din copilarie, nu-i asa? De ce ai fugit de-acasa? 🙂
Calin: Imi doream sa fac muzica rock, dar în Romania anilor ’90 nu exista o cale clara, batatorita catre aceasta meserie. Ajunsesem in ultimul an de liceu, trebuia sa aleg o facultate, deci o meserie viabila. N-aveam nicio idee ce sa aleg. Presiunea familiei atinsese cote maxime. N-am mai suportat si am fugit de acasa. N-a durat mult. M-am intors, mi-am terminat liceul si am intrat la Facultatea de Informatica. Am dat examen acolo, pentru ca matematica era singura materie la care ma pricepeam.
Liorisme: Ai mers tu catre muzica sau muzica a venit la tine?
Calin: Am fost fascinat de muzica inca de la 5 ani, de la primele amintiri. Ceva se misca in interiorul meu cand auzeam rugaciunile din moscheele din Istanbul, rock and roll-ul Beatles-ilor sau al lui Elvis Presley, hard rock-ul celor de la Led Zeppelin sau metalul celor de la Obituary. Muzica mi s-a parut tot timpul ceva magic, ceva departe de posibilitatile mele. Cand am intrat la liceu, am luat contact cu o chitara si mi-am dat seama ca nu e chiar asa greu sa inveti. Asa ca incet, ardeleneste si autodidact, m-am apucat sa studiez.
Impartasind muzica pentru…fructe
Liorisme: Am citit pe blogul tau ca schimbarea ta a plecat de la o carte. Cartea avea legatura cu nutritia sau mai mult cu spiritualitatea? Tot de la acea carte a venit si dorinta de a face sport?
Calin: Cartea se numeste „Maiestrie fara efort” de Kenny Werner. Nu are nicio legatura cu dieta. Kenny explica acolo ce deosebeste un muzician obisnuit de un maestru. Este vorba de capacitatea celui din urma de a canta dintr-un spatiu sacru, spiritual, reusind astfel sa ofere o bucatica de sublim celui care il asculta. Pentru a explica felul in care acel „spatiu” poate fi accesat, Kenny face apel la diverse religii: Buddhism, Crestinism, Sufism. Dupa ce am citit cartea, viata mea s-a schimbat total. Am devenit din nou interesat de spiritualitate si am luat calea Buddhism-ului. Schimbarile de dieta si apoi reinceperea unei vieti sportive, au survenit ulterior, ca urmare a schimbarii mental-spirituale.
Liorisme: Ai simtit ca social ai de pierdut, renuntand la orice fel de proteina animala, la alcool, mancare gatita, nicotina?
Calin: Sunt un tip destul de retras, activ social mai mult virtual. Din aceasta cauza, schimbarile mele alimentare nu au produs vreo schimbare semnificativa in ceea ce priveste socializarea. Mentionez ca nu am fumat niciodata, dar am fost fumator pasiv. Toate concertele mele se desfăsurau intr-un fum gros de tigara. In 2011, am renuntat sa mai cant in locurile in care se fumeaza.
Liorisme: Stiu ca rar faci exceptii culinare. In ce consta acestea? Stiu oameni care se abtin de la orice mica alunecare, de teama ca nu vor fi apoi capabili sa tina “drumul drept”. La tine cum e?
Calin: Este greu de mentinut un echilibru din punct de vedere mental. Un regim foarte strict mentinut artificial poate creea un dezechilibru din care vor rezulta zile de exceptii in care se pot face abuzuri alimentare. Gustatul ocazional poate duce la cresterea treptata a alimentelor exceptionale, pentru ca mancarea gatita da dependenta. Constientizarea poftelor e cea mai importanta in aceste cazuri. De ce avem nevoie de un anumit aliment din afara dietei pe care o consideram sanatoasa? Ce ofera acesta in plus? Exista in dieta raw vegana ceva ce poate inlocui acel element? Slabiciunea mea sunt produsele din faina alba. Am crescut cu ele. Covrigi, pateuri, paine proaspata, sunt alimente pe care le-am avut an fiecare zi, pana sa schimb dieta. Faina alba e un drog. Daca te uiti atent la ea, seamana foarte bine cu cocaina. Este un produs artificial, procesat, fibra este înlaturata, iar prin preparare devine foarte usor accesibil prin digestie. Produsele de panificatie au o incarcatura glicemica uriasa, din aceasta cauza pot fi considerate stimulente. Cand le consumam, corpul este stimulat sa lucreze la un regim ridicat, fiind invadat cu o cantitate mare de glucoza. Am trait în fiecare zi cu această stimulare, iar corpul s-a obisnuit cu ea. Renuntarea la faina alba e aproape similara cu renuntarea la orice drog. Important e sa o luam incet, sa nu fim dezamagiti atunci cand calcam gresit. Sa cautam alimente care ne hranesc si nu alimente ce ne stimuleaza.
Liorisme: Care au fost schimbarile suferite la nivel fizic, produse de noul mod de a te alimenta? Dar pe plan mental?
Calin: Pe plan fizic, am slabit 20 kg. Am ajuns la un aspect fizic pe care mi l-am dorit intotdeauna si pe care puteam sa-l pastrez fara nicio problema, fara sa fiu atent la volumul alimentatiei. Am beneficiat de o energie debordanta, iar aceasta m-a transformat dintr-un „cartof de canapea” intr-un maratonist, fara sa am o intentie clara in acest sens. Pe plan mental, schimbarile au survenit inainte de schimbarea dietei, dar cred ca o dieta sanatoasa mentine creierul alert si nu il „anesteziaza” artificial, prin mancaruri grele, ce induc o stare de satietate somnolenta.
Liorisme: Daca mancarea cruda este cea mai potrivita pentru organismul uman, crezi ca existenta pe Pamant a alimentelor, care pentru a fi comestibile, au nevoie de pregatire termica (leguminoasele, spre exemplu), este intamplatoare?
Calin: Pe acest pamant exista niste legi, dupa care viata, respectiv animalele si plantele se dezvolta. Un animal inteligent, cum este omul, a reusit sa securizeze resurse de hrana in zone straine de mediul natural in care s-a dezvoltat ca specie. Asta l-a ajutat sa supravietuiasca in afara padurilor tropicale, mediul sau nativ. Acum, in timpurile moderne, odata cu dezvoltarea comertului si a transportului, oamenii pot avea acces la fructe pe tot parcursul anului. Se pune problema: ar fi indicat sa alegem un aliment ce trebuie procesat pentru a fi consumat, deci nu este un aliment natural pentru om, sau fructe si legume aduse din import, de o calitate mai proasta din cauza transportului, dar naturale, consumabile in stare neprocesata?. Eu mi-am facut alegerea.
Liorisme: Performantele tale sportive sunt remarcabile. O buna organizare, ambitie si perseverenta sunt clar elemente importante in atingerea obiectivelor propuse. Ce loc ocupa nutritia si mentalul, atunci cand ai de parcurs zeci de km? Cum faci sa continui, atunci cand esti la limita?
Calin: Performantele mele nu sunt remarcabile, dar sunt foarte multumit de ele, avand in vedere ca m-am apucat de sport la 37 de ani, dupa aproape 20 de ani de pauza. Nutritia joaca rolul cel mai important. Mi se pare perfecta. Am un nivel de energie foarte mare, muschii mei se refac foarte repede, n-am avut febra musculara. Dupa cum am mentionat mai sus, alimentatia frugivora m-a impins, fara sa vreau, catre sport, prin surplusul de energie creat. Mentalul este un subiect separat. In timpul alergarilor foarte lungi, ai nevoie de motivare pentru a merge mai departe. Studii recente au aratat ca nu corpul este cel care cedeaza in timpul efortului fizic. El ar mai rezista fara probleme. Motivatia este cea care te poate face sa incetinesti sau sa te opresti. Pentru mine, alergarile sunt o meditatie. Sunt eu singur, cu corpul si cu respiratia mea. Sunt atent la fiecare parametru al corpului si incerc sa fiu in momentul prezent. Kilometrii parcursi sau viteza sunt parametri secundari.
Liorisme: In conditiile in care alergi atat de multi km, cum ramane cu ideea ca miscarea fizica excesiva cauzeaza, pe de alta parte, acidoza de tip lactic, la nivelul muschilor si deci mai multa aciditate in corp?
Calin: Secretul este nivelul de efort in care se desfasoara exercitiile. 90% din alergarile pe care le fac sunt in zona aerobica, ceea ce inseamna „cu oxigen”. Alerg la o intensitate ce mi-ar putea permite sa vorbesc lejer in acelasi timp, fara prea mare efort. Asta inseamna ca organismul functioneaza in regim aerobic. La acest nivel de efort, majoritatea proceselor din organism se desfasoara normal, iar acidul lactic este procesat fara probleme. Recuperarea este rapida, iar acidoza e mentinuta la un nivel mic, usor de balansat de alimentatia mea preponderent alcalina. Doar 10% din antrenamente se desfasoara intr-un regim de efort ridicat, pentru imbunatatirea modului in care organismul meu proceseaza acidul lactic si pentru cresterea capacitatii de efort. Foarte multi oameni, care se apuca de sport, se antreneaza taman invers. 90% din efort e la nivel anaerob. Coroborat cu diete inadecvate, acest regim poate duce in timp la accidentari si pauze cauzate de suprasolicitare, deci un progres mult mai lent.
Liorisme: Legat de suplimentele pe care un sportiv de anduranta trebuie sa le consume, pentru a putea face fata efortului fizic si pentru a micsora riscul de accidentari, ce parere ai despre ele? Tu consumi asa ceva si daca da, sub ce forma?
Calin: Ca vegan, vietuitor intr-un mediu foarte salubru, trebuie sa consum B12. Cei care traiesc in zonele temperate au nevoie de Vitamina D, din lunile noiembrie, pana in martie, pentru ca pielea nu poate produce atunci Vitamina D. Eu acum stau la tropice, deci desi este iarna, nu am nevoie din fericire de Vitamina D. In afara de aceste doua suplimente, nu cred ca mai este vreunul necesar pentru un vegan. Poate doar sarea. Eu nu consum sare in mod obisnuit, dar in timpul curselor lungi, in soare puternic, cand intervine deshidratarea, este nevoie de un surplus de sodiu. Am experimentat cu cateva grame si m-am simtit mult mai bine. Am o regulă. Eu in timpul curselor consum stafide sau curmale. Presar sare peste ele. Daca mi se pare ca au un gust bun, inseamna ca aveam nevoie de sodiu, daca mi se par dezgustatoare, inseamna ca sunt ok la acest aspect.
Tata si nepotii (Rodica, fiica mea si Cornel, fiul fratelui meu)Ploiesti, 1951 (cu fetita mea, Rodica, Leny si Toby, cumnata si cumnatul meu, a doua zi de Paste)
Reiau filmul vietii mele pentru a va relata cele traite in perioada cea mai bogata in bucurii si tristeti din existenta mea.
Despre Casa Regionala a Creatiei Populare putina lume stia cu ce se ocupa si care era scopul pentru care a fost creata. Pornind pe drumul descoperirii, cercetarii si promovarii valorilor inestimabile ale tezaurului creatiei populare, eu si colegii mei ne-am angajat sa nu facem nici un compromis ilustrarii frumosului autentic. Pentru cei ce nu stiu sau celor ce stiu, dar au uitat, vreau sa le reamintesc ce greutati se intampinau in acea perioada in lupta cu cenzura, cu prostul gust, cu impostura, cu nestiinta, necunoasterea adevaratelor valori. Deviza colectivului nostru era sa depunem dragoste si toate eforturile si cunostintele noastre, repet, pentru a promova frumosul autentic.
Febr. 1958
Nu aveam atunci cunostinta despre psihologia maselor, dar simteam ca aveam datoria sa contribuim prin ceea ce prezentam, prin cuvant, prin joc, cantec sau port, la educarea maselor.
Mi se va reprosa poate, ca in spectacolele pe care le indrumau membrii colectivului nostru, au fost cazuri dedicate partidului, potrivit indicatiilor. Nu neg acest fapt, dar vreau sa reamintesc ca unii compozitori, pentru a-si promova creatiile muzicale, permiteau ca acestea sa fie insotite de texte dictate momentului politic din acele vremuri.
Din activitatea de peste 10 ani, cat am condus Casa de Creatie, voi aminti cateva actiuni pe care le consider reprezentative: prima parada a portului si jocului popular s-a desfasurat la Ploiesti, la initiativa colectivului nostru; am alcatuit o orchestra din toate instrumentele populare, de la frunza la cimpoi; un indragostit al flautului din Catina (imi scapa numele lui) a redat prin sunete tragedia din Baltagul lui Sadoveanu; traditia jocului popular transmis din generatie in generatie a fost prezentata de formatia alcatuita din trei generatii de la Gura Teghii.
Intr-o perioada cand corurile patriotice au fost inlocuite cu cantece dedicate partidului si “iubitului Conducator”, noi am publicat un album cu minunatele creatii ale profesorului si compozitorului Ioan Cristu Danielescu. Am avut curajul sa prezentam in “Dialog la distanta” imnul Vointa Neamului (I Cr.Danielescu, I.Nenitescu). In acelasi context, am promovat versurile poetilor autentici, un exemplu fiind montajul literar pe versurile lui Miron Radu Paraschivescu.
Ma bucur ca trei nume care au ajuns celebre in cultura tarii noastre au fost cunoscute prin intermediul institutiei pe care am pastorit-o. Este vorba de Passionaria Stoicescu, scriitoare, Eugenia Moldoveanu, soprana, Ion Dolanescu, cantaret de muzica populara. Desigur ca celebritatea lor nu ni se datoreaza noua, ci talentului lor.
Daca activitatea mea a fost dirijata de “indicatii pretioase”’ si cenzura, as recomanda celor ce lucreaza azi in cultura sa fie indrumati de un singur crez, si anume cel al bunului simt.
Inchei capitolul dedicat activitatii mele la Casa de Creatie, cu concluzia ca, personal, am realizat putine lucruri importante, fata de ceea ce mi-a daruit institutia mie. Viata mea s-a imbogatit cu cunoasterea frumusetilor regiunii in care traiesc, a tarii si a minunatilor ei oameni. Deasemeni, am avut ocazia sa cunosc si sa fiu ajutata de personalitati importante din bogata paleta culturala a tarii.
Nu in ultimul rand, am avut norocul sa am sefi deosebiti, pe care i-am stimat si admirat: Traian Comanici, Gheorghe Bosovei, Alexandru Badulescu.
A existat si un revers al medaliei. La varsta de 49 de ani m-am imbolnavit de nevroza si am fost nevoita sa ma pensionez. Astfel, am pus punct vietii active in societate.
“Caci nu poti trai, fiindu-ti frica. Poti ori sa traiesti, ori sa-ti fie frica. Nu depinde decat de tine.” (Osho)
Zilele trecute am auzit la radio ca FRICA ne este necesara, caci datorita ei specia umana a supravietuit. Tot zilele astea, inca o data, realitatea mi-a aratat altceva: FRICA este cea care pune in pericol specia umana. Timp de mai bine de o saptamana, Gia mi-a tot povestit ca jumatate din colegii ei de clasa sunt acasa, bolnavi. Imi zice la un moment dat: “Sigur ma imbolnavesc si eu, caci toata lumea are febra, dureri de cap…ce mai! Sigur asta ma asteapta si pe mine”! Pentru ca am si uitat cum e sa aiba Gia o problema de sanatate, m-am mirat de ea si i-am zis povestea cu Pasteur, care se spune ca, pe patul de moarte, ar fi recunoscut ca: “Le microbe n’est rien, le terrain e tout”! S-a uitat la mine neincrezatoare si ghici ce? De a doua zi, a zis ca o doare un pic capul, ca e ametita, ca o arde in gat…Dupa inca doua zile a facut febra. Imi spune, pe un ton aproape triumfator: “Vezi, ti-am spus eu ca am sa ma imbolnavesc”!
Acum vreo 2 zile, imi povesteste cea mica, ca, fiind in curtea gradinitei, a mangaiat o pisicuta “dragutaaaaaa foc”. Educatoarea, vazand-o, i-a zis Evei sa alunge pisica, ca e purtatoare de boli. Zic: “Si tu ce ai facut”? “Pai, raspunde Eva, eu i-am zis doamnei ca nu exista asa ceva! Nu exista boala”! Dupa care a adaugat, pe un ton soptit, de parca ma facea partasa la un mare secret: “Nu stie nimic, doamna mea”! 🙂
Cu intuitia ei de copil inca inaripat, Eva stie ca, convingerile noastre se materializeaza in…fricile noastre, caci frica este o emotie, o forma de energie extrem de puternica, si atunci cand o emitem, ea atrage energii similare, de aceeasi frecventa. Adevarul este ca ne imbuibam copiii cu atatea tipare mentale, cu credinte care mai de care mai apocaliptice, incat nu e de mirare ca ei ajung sa creada ca daca stau cateva minute dezbracati (in camera, nu in zapada si ger), racesc; ca daca stau langa un geam deschis, ii trage curentul; ca daca nu au 3 perechi de sosete in casa, se imbolnavesc; ca daca se urca pe gard, isi rup gatul; ca daca nu-si asculta partinii, ii vede Dumnezeu si ii pedepseste; ca daca nu invata bine la scoala, vor ajunge maturatori; ca daca surioara e bolnava, e bine sa se tina departe de ea, ca altfel sigur capata acelsi microb/virus/bacterie. Astfel, ii invatam pe copiii nostri ca suntem victime permanente, ca suntem expusi hazardului. Cat sunt inca bebelusi, celor mici nu prea le pasa de temerile noastre. Atunci cand invata mersul in picioare, de oricate ori ar cadea, tot de atatea ori se vor ridica si vor incerca iar, si iar sa retraiasca minunea de a se desprinde de pamant. Pentru ei, probabil ca mersul in picioare este ca un zbor, dupa ce, vreme de saptamani bune, s-au tarat pe jos. Daca le-ar fi teama, cum s-ar mai desprinde de hainele parintilor, de mobila sau de orice alt punct de sprijin care le iese in cale? Ce ii ajuta oare sa incerce iar si iar? Instinctul, cu care ne nastem toti si care inca nu a fost anihilat de informatii pline de teama.
Alex, in ascensiune, fara frica. Babele & Sfinxul. August, 2014
Frica este o forma de energie foarte puternica. La fel ca Iubirea. In timp ce una creaza stagnare, chiar regres, cealalata aduce evolutie, lumina, bucurie, incredere. Energia pe care frica o emite blocheaza, prin contractie, fluxul energiei noastre vitale, facandu-ne mult mai expusi la “rele”. Iata de ce toti marii maestri spirituali vobesc despre Iubire, ca forma de vindecare pe toate planurile.
Hand in hand. Gia&Eva. August 2014
Cand Gia a inceput sa se simta rau, am mai suspectat ca si-a si dorit sa fie si ea un pic bolnava, caci cui ii strica o pauza de la scoala, intr-o zi de luni? 🙂 In fine, i-am spus sa nu isi faca griji; daca a racit, inseamna ca avea nevoie de asta, ca ea o sa treaca in 2 zile peste orice simptom, fiindca organismul ei stie sa faca fata la o mica viroza. Nimic nu se compara cu increderea pe care parintele o citeste in ochii copilului lui! Am vazut ca ma crede si am stiut atunci ca nu va boli prea mult. 🙂 Aliati ne-au fost uleiul de cimbru, diluat in ulei de masline, pe care i l-am dat vreo 3 zile, tantum verde in gat si spalaturi nazale cu lampa fermecata a lui Aladin, pe care o recomand cu toata inima. Te scapa si de sinuzita, nu doar de un nas infundat! Vorbesc din experienta proprie.
Stiu ca pe diferentele de temperatura si pe virozele care circula, mai ales in perioada asta din an, se da vina si ca, poate, au importanta lor, dar eu te indemn sa nu iti fie frica daca vreo viroza poposeste la copilul tau: o curatire interna de primavara nu strica nimanui. Odihna, hidratare, la nevoie remedii blande si INCREDERE. Drept pentru care, la inceput de primavara, propun sa inlocuim celebra vorba romaneasca “De ce ti-e frica, nu scapi”, cu…”Don’t worry, be happy”! 🙂
Don’t worry! Be HAAAPYYY! Gia, Eva&Alex. August 2014
Liorisme 