De cand ma stiu, imi plac fotografiile. Ale mele, ale altora, cu oameni, despre oameni, cu natura, motociclete, drumuri, orice. Imi plac mai cu seama pozele vechi si foarte vechi, care exprima si surprind viata de alta data, in care se simte emotie, stare. De mica obisnuiam sa ma holbez indelung la cate o fotografie veche a bunicilor sau a parintilor, incercand sa ghicesc ce ascund ochii, chipurile celor din imagine. Incercam sa gasesc amanunte ascunse in spatele personajelor principale si cred ca de fiecare data gaseam cate ceva interesant de studiat.
Nu am reusit sa aprofundez nimic tehnic insa, pentru ca nici nu mi-am propus. Nu schimb mereu obiective, filtre, nici macar nu exploatez la maxim ce poate aparatul foto; ma limitez la a imortaliza ceea ce surprinde ochiul meu; nu am timp si poate nici rabdare sa aplic tehnologia avansata a aparatelor de fotografiat de azi. Eventual, ma mai joc ulterior, imbunatatind un pic imaginea cu ajutorul programului Picasa. Cert e ca imi place sa fac fotografii si sa le privesc apoi in detaliu, retraind clipa surprinsa. Din cand in cand, fac o selectie a celor mai reusite poze si le tiparesc pe hartie. Asa cum nu imi place sa citesc carti pe calculator, pentru ca nu simt paginile, mi se pare obositor si parca nu retin nimic, tot asa cred ca fotografiile pe hartie sunt ca o carte ce trebuie rasfoita, pipaita, mirosita. Sunt mandra deci de colectia noastra de albume cu fotografiile familiei, stranse cu migala si bucurie de-a lungul anilor.
Tot ce tine de fotografie ma incarca pozitiv, ma relaxeaza si imi da o stare de bine. De aceea, cand ne-am mutat in casa noua acum cativa ani, avand atatia pereti goi si albi, ne-am gandit sa ii imbogatim cu imagini frumoase, surprinse chiar de noi. Si unde afli cele mai relaxante si pline de natura momente, daca nu in vacante? 🙂 Asadar, am selectat cateva fotografii care ne-au placut, toate avand ca tema principala apa (de, ne tragem de pe malul Dunarii) si, cu ajutorul unei firme specializate, acestea au fost printate pe canvas. Am fost extrem de incantati de rezultat! Insa, dupa niciun an, culorile de pe panza au inceput sa se “piarda”, vreo 3 dintre tablouri, mai ales cel din living (care e si cel mai mare), pierzandu-si aproape complet culorile si contrastul. Dupa inca vreo 6 luni, cum peretii casei sunt albi, tablourile aproape ca nu se mai vedeau. Era clar ca nu mai era nimic de facut cu ele si asta ma intrista rau. Intr-o seara insa, mi-a venit o idee: ce ar fi sa pictez panza, peste imaginea fotografica? Am zis ca si-asa ar fi ajuns la gunoi, nu aveam nimic de pierdut daca incercam. Asa ca, cu prima ocazie, am cumparat vopsele acrylice, un set de pensule si m-am pus pe treaba.
Am mai adaugat 2-3 nori, am estompat sau accentuat, dupa cum am crezut de cuviinta…Incet-incet, tablourile s-au insufletit, prinzand culoare si lumina si ce pot sa zic? Cred ca imaginile pictate de mine vor imbatrani odata cu noi, caci nu cred ca mai e vreun motiv sa le dam jos de pe perete. Inca mai am de lucru cu vreo doua: peisaj cu salcie, de la Murighiol si podul de lemn de la Vadu. Le va veni si lor randul, la un moment dat. De obicei, ma apuc de pictat iarna, cand nu e de facut nimic pe-afara si cam toate se intampla in casa, din cauza frigului.
De fapt, in orice anotimp sau moment al zilei, desfasurarea unei activitati care sa-ti faca placere, in special activitatile creative, alcalinizeaza puternic organismul, pentru ca nu exista un scop imediat, practic si un rezultat material, activitatea in sine fiind cea care conteaza. Daca la asta adaugi si o muzica placuta si te inconjuri de zambete, nivelul tau energetic nu poate fi decat unul ridicat. 🙂
Up-date, 01 ianuarie 2015: in plina vacanta de iarna, Gia, Eva & Co. au readus la viata Nava Republica, ancorata pe faleza Dunarii. Pacat ca nu se vede si Capitanul. 🙂
Up-date 01 Iunie 2015: la inceput de vara, cu miros de vacanta in nari, impreuna cu Bunicu’, am readus la viata tabloul cu podul de la Vadu. O zi plina de soare si activitati artisitice, alturi de fete! 🙂
Up-date ianuarie 2017: o imagine cu Dunarea tulceana, surprinsa de noi in 2009 si pusa in dormitorul bunicilor, a fost adusa la viata.
Liorisme 