Daca in Cap. I al cartii “Sanatate 5 D“, dr. Sorina Soescu ne vorbeste despre Dieta, al doilea D se refera la Detoxifiere, subiect tratat in Cap. II.
Iata cateva idei principale despre acest proces, atat de important in refacerea sanatatii:
-pentru organism, eliminarea este mai importanta decat nutritia celulelor, caci in lipsa bunei functionari a acesteia, corpul se intoxica cu propriile deseuri;
-majoritatea problemelor de sanatate ale oamenilor moderni sunt determinate de acidoza generalizata a organismului, si anume de ACIDOZA DIN SISTEMUL LIMFATIC;
Liorisme: Care au fost cele mai pregnante schimbari suferite la nivel fizic, produse de noul mod de a te alimenta? Dar pe plan mental?
Before & After
Corina: Cel mai vizibil efect a fost pierderea kilogramelor acumulate. Am slabit de la 75, la 50 kilograme, in mai putin de un an. Straluceam pe zi ce trecea, iar toti oamenii din jur au remarcat acest lucru. Fiind multumita de aspectul meu exterior, am prins incredere in mine, am inceput sa ma simt foarte bine in pielea mea. Am devenit Zen si fericita de tot ce am in jurul meu! Si foarte recunoscatoare!
Sportul, o componenta esentiala in pastrarea tonusului fizic si mental
Liorisme: M-am intrebat multa vreme ce cantareste mai mult, o alimentatie cat mai corecta sau un psihic echilibrat, alaturi de constientizarea ca raspunsul la toate se afla in modul cum gandim, cum simtim si cum privim tot ce ne inconjoara. Care este parerea ta?
Corina: O alimentatie corecta, o minte echilibrata si un suflet bun si recunoscator. Eu cred ca Iubirea este cheia. De fapt, asta inseamna hrana vie: iubirea pentru tine, pentru animale, pentru cei din jur, pentru natura, pentru viata.
Liorisme: Ce ii face pe oameni sa isi transforme viata, din punct de vedere alimentar, dar si mental? Dar ce ii impiedica?
Corina: Transformarea apare cand ne simtim in primejdie sau ne aflam “la marginea” prapastiei, la modul figurativ, evident. Cand suntem pusi in fata bolilor, atunci incepem sa luam masuri si decizii ce ne pot salva viata. Este instinctul de supravieturie. Pentru ca atunci ne dam seama ca putem pierde tot, daca nu facem o schimbare. Nu cred ca exista o piedica pentru a alege sa ai un stil de viata mai sanatos; doar nestiinta, neinformare si nepasare.
Liorisme: Povesteste-mi te rog despre experienta cu restaurantul raw vegan, pe care l-ai avut in Brasov.
Corina: A fost o experienta frumoasa si ma bucur ca am trecut prin ea. Am cunoscut oameni minunati, cu care am pastrat o relatie extraordinar de buna. Am putut sa arat oamenilor ca hrana vie este delicioasa, frumoasa si diversificata. Si chiar daca restaurantul nu mai este, a ramas un bistro, Ma Cocotte, in aceiasi locatie, care are o pagina intreaga in meniu cu produse raw vegan, dupa retetele mele. Este, de fapt, singurul loc in Brasov, unde poti consuma o gama atat de diversificata de hrana vie. Il recomand cu drag!
Rawstaurantul Simplicity, 2012. O experienta de neuitat!
Liorisme: Cum arata meniul tau zilnic?
Corina: Este foarte simplu: dimineata, limonada cu spirulina si chlorella. Apoi, un smoothie cu fructe si frunze. Urmeaza o salata de sezon cu hummus/orez/piure. Alteori, o mana de caju cu migdale, niste fructe uscate mai pe la pranz, fructe. De obicei mancaruri simple, usoare si gustoase.
Liorisme: Am citit ca si parintii tai si-au schimbat modul de a se hrani. Ce a insemnat asta pentru ei? Dar pentru tine?
Corina: Ai mei parinti s-au mutat la tara. Si-au facut acolo gospodaria ce si-au dorit-o dintotdeauna. Au gaini, pisici, catei, caprite si multe legume, copaci fructiferi. Si au liniste si multa verdeata in jur. Sunt mult mai atenti la ceea ce consuma si prefera sa o faca cat mai mult din gospodaria lor: legume, verdeturi, oua, lapte. Mai mananca si carnita, dar tot crescuta de ei si alergata prin curte, la aer curat. Contrar asteptarilor mele, mama nu a reusit sa renunte deloc la carne, in timp ce tata a facut o lunga pauza. Acum mai gusta din cand in cand, atunci cand ii prepara mama. Posturile, in schimb, sunt sfinte si le tin pe toate. Se simt bine, au energie multa si sunt mereu veseli. Eu ii ajut, ii inteleg si ii sustin. Ii iau asa cum sunt ei. Ii iubesc de ma topesc toata cand sunt in preajma lor!
Liorisme: Sotul tau impartaseste acelasi mod de alimentatie?
Corina: Sotul meu a renuntat la consumul de carne. Consuma ocazional peste, dar mananca produse derivate din oua si lapte. O face insa destul de rar, comparativ cu alimentatia ce o avea inainte ca eu sa devin crudivora, cand nu exista masa fara carnita. Se simte si el foarte bine si nu ii este dor de fripturica. Sau cel putin nu o spune 🙂
Liorisme: Ai avut momente de indoiala, ca ceea ce mananci sar putea sa nu fie 100% benefic? Adica, te intrebi, aoleo!, daca nu mananc destule proteine sau daca ma anemiez?
Corina: Niciodata! Sunt convinsa ca primesc tot ceea ce am nevoie cu o alimentatie echilibrata. Modul de gandire insa da… poate fi nesanatos, daca tinde catre negativism iar starea interioara merge catre o nemultimire nesfarsita. De aici pleaca adevaratele probleme de sanatate si nu de la dieta.
Liorisme: Care sunt cele mai importante beneficii pe care tie ti le-a adus felul in care mananci? Exista si o parte neplacuta a faptului ca manaci “altfel”?
Corina:Beneficii? Toate! 🙂 Singura parte neplacuta este ca, atunci cand decizi sa iesi in oras cu prietenii, oferta restaurantelor este foarte limitata. Si exista riscul sa nu doresti sa mai iesi in astfel de locatii si, prin urmare, viata sociala sa aiba putin de suferit. Eu personal nu am avut probleme in acest sens, fiind o persoana mai solitara.
Hrana vie si urmarile ei: transformare la interior si exterior
Liorisme: Crezi ca modul acesta de a te hrani te-a schimbat interior, la nivel sufletesc? Daca da, in ce fel?
Corina: Schimbarea este inevitabila. Chiar de nu apare de la inceput, chiar daca nu e foarte evidenta, ea se face incet, in timp. Cand vezi cum sunt tratate animalele in ferme, acest lucru te marcheaza. Nu mai vrei sa produci suferinta si incepi sa le iubesti mai mult. Si incerci sa le protejezi.
Liorisme: Am observat ca in ultima vreme scrii mai rar pe blogul tau. E vreun motiv anume?
Corina: Cred ca principiile mele s-au mai schimbat putin, in timp. Am ramas un sustinator infocat al hranei vii, dar acum am si alte prioritati. Timpul nu mai este atat de generos cu mine, ca atunci cand am pornit la drum cu blogul. Simt ca am asternut acolo cam tot ce aveam de spus in acest domeniu, dar asta nu inseamna ca nu voi mai scrie. Astept momentul in care voi fi din nou inspirata si voi avea ceva nou si interesant de impartasit. Voi mai publica in schimb retete, deoarece am multe stranse si nu vreau sa le tin doar pentru mine.
Liorisme: Ne impartasesti cateva din visele si planurile tale de viitor? 🙂
Corina: Vreau sa calatoresc. As putea sa o fac fara sa ma opresc vreodata. Dar, din pacate, nu se poate. Pe termen scurt, imi doresc sa evoluez mai mult in ceea ce fac acum: tatuaje. Pe viitor? Sa fiu sanatoasa! Restul nu mai conteaza!
Pe Corina nu o cunosc personal (dar se poate ca ziua aia sa fie aproape:-) ), insa e ca si cum o stiu bine. Daca ii citesti blogul (http://corinabacalu.blogspot.co.uk/), vei avea si tu acelasi sentiment:, atat de deschisa, sincera si plina de vibratii pozitive este Corina! Genul acesta de om, care se deschide precum o floare, cred ca este pe cale de disparitie. Si pot sa inteleg de ce: asa vremuri tulburi traim, atat din punct de vedere material, existential, dar si emotional si relational, incat ne este extrem de frica sa ne mai deschidem unii fata de ceilalti; ne-am pierdut dorinta de a ne apropia si de a ne face prieteni noi, caci parca peste tot si toate planeaza invidia, interese de tot felul, grijile, lipsa de timp, egoismul. Ei, Corina este din alt film: ea a ales sa povesteasca in vazul tuturor, despre viata ei si experientele prin care trece, atat cele alimentare, dar si cele fizice si emotionale. Te invit deci sa ii cunosti povestea si sa te insipiri din ea! 🙂
Liorisme: Corina, povesteste-mi te rog un pic despre copilaria ta, despre ce visai ca vei fi atunci cand vei creste…
Corina: Am avut o copilarie fericita. Am crescut la bunici, la curte, alaturi de gaini, pisici, catei si alte animale domestice. Am alergat pe coclauri, am mancat cirese direct de la sursa, m-am jucat cu prietenii, ascunzandu-ne dupa garduri, prin mormane de fan si ciucaleti de porumb. Mergeam in caruta cu bunica la vie sau la prasit porumbul. Ma jucam impreuna cu fratiorul meu mai mic, ne alergam si abia asteptam sa fim strigati la masa, cand o paturica se asternea pe jos la umbra, iar bunica ne dadea cu toata dragostea o bucata de mamaliga cu un ou fiert moale, sau o bucatica de branza, o tocanita de cartofi. Ne lingeam degetele si apoi iar ne fugaream in joaca noastra. Beam apa proaspata de la izvor si eram cei mai mandri cand ne intorceam seara spre casa, cocotati in varful carutei, pe care bunicul o umplea uneori cu fan pentru animalele de acasa.
Prin 1984, la aproximativ 4 ani, cu fratele meu
Mama a fost casnica pana am inceput scoala si ne-a oferit tot ce a putut ea: atentie, dragoste si hrana, chiar daca pe atunci totul se gasea la ratie si la cartela. Dragostea ei ne umplea sufletul si nu simteam nevoia de alte “atentii” materiale. Craciunul mirosea a portocale pentru ca doar atunci se gaseau de cumparat si desenele animate de pe televizorul nostru alb negru, “Diamant”, totul din preajma Sarbatorilor ma facea sa ma simt peste masura de incantata. Copilaria mea a fost simpla, dar fericita. Nu am simtit lipsa la nimic, chiar de erau foarte multe lipsuri in jur. Nu tin minte sa imi fi dorit sa profesez intr-un mediu anume, cand eram mica, asa ca am sunat-o pe mama sa imi spuna. Se pare ca doream sa fiu educatoare/invatatoare/profesoara. Si inainte de asta doream, ca orice fetita, sa fiu printesa. Se pare ca asta mi-a reusit! Pentru ca sunt o printesa! 🙂
Candva, prin 1981, spre toamna, pe ultia copilariei, in bratele ocrotitoare ale mamei, insarcinata in cateva luni, cu fratele meuDecembrie 1983: cu Mos Craciun si fratele meu ( plangeam; mama s-a dat cativa pasi inapoi sa facem poza si eu am crezut ca ma lasa acolo si pleaca; o tragedie!)
Liorisme: Ai fost mereu preocupata de sanatate in general si de nutritie, in special?
Corina: Am fost o gurmanda. Mi-a placut mereu mancarea si mancam cu drag tot ce imi pregatea mama. Nu am invatat sa gatesc deoarece ea era (si inca este) vesnic printre blide si farfurii, iar bucataria este domeniul ei. Nu am fost preocupata de sanatate sau nutritie pentru ca eram tanara, energica, frumoasa si imi era bine. Dar, o data cu varsta, lucrurile s-au schimbat: am inceput sa ma ingras, sa duc o viata sedentara si sa incep sa realizez abia atunci importanta alimentatiei noastre. A urmat transformarea si adoptarea unui stil de viata si a unui mod de gandire total diferit.
2009
Liorisme: Cum s-a produs SCHIMBAREA pentru tine? Ce a fost cel mai greu, atunci cand ai ales sa schimbi modul de alimentatie?
Corina: La intalnirea de 10 ani de la sfarsitul liceului, un coleg mi-a facut o fotografie. Cand am vazut-o, nu m-am recunoscut. Atunci a fost momentul in care am decis sa pun punct, sa o iau de la zero si sa incep sa am grija de corpul meu, de persoana mea. Am renuntat treptat la orice fel de mancare de origine animala, iar schimbarile au inceput sa apara foarte repede. Cel mai greu lucru a fost perceptia celorlalti asupra deciziei mele de a fi vegana. Toti au devenit nutritionisti peste noapte si s-au ingrijorat peste masura de aportul de proteine pe care nu il mai aduc organismului, prin renuntarea la carne. Dar tot ei s-au convins ca sunt bine, sanatoasa, cumpatata si grijulie. Majoritatea mi-au urmat sfaturile si au renuntat si ei la consumul de carne.
Liorisme: Ai simtit ca social ai de pierdut, renuntand la orice fel de proteina animala si la mancare gatita?
Corina: Am ajuns intr-un moment in care sincer, nu imi pasa de ceea ce crede societatea in privinta consumului de carne. Mie mi-a fost de ajuns sa simt efectele dietei vegane pe pielea mea si sa stiu ca nu voi mai consuma niciodata fiinte lasate pe Pamant cu aceleasi drepturi ca si noi. Mitul proteinelor este exagerat. Proteine gasim in vegetale din belsug. Si mai gasim vitamine, antioxidanti, enzime, fibre, grasimi sanatoase; ceea ce nu gasim in produsele de origine animala. Sau daca sunt, cantitatile sunt infime si vin la pachet cu multe alte rele : conservanti, coloranti, chimicale, antibiotice, etc… Si aici trec si teroarea animalului pe care o simte acesta inainte sa fie sacrificat, printr-o revarsare de adrenalina, ce ramane in aliment si pe care noi o asimilam. E o energie negativa ce, acumulata, duce la furie, frustrari, ura, frica. Prefer sa consum hrana vie fara sa stau pe ganduri. Natura este perfecta si, prin alimentele vii, ne furnizeaza tot pachetul de care avem nevoie pentru a fi sanatosi.
Liorisme: Tu faci si exceptii culinare? Daca da, de ce le faci si in ce consta acestea? Ulterior, reusesti sa depasesti sentimentul de vinovatie ca… “ai calcat stramb”? 🙂
Corina: La inceput, eram foarte restrictiva si extremista in ceea ce priveste hrana mea. Consumam numai crud, fara nimic gatit. Mai apoi, lucrurile s-au schimbat si am inceput sa fiu mai permisiva. Mi-am dat seama ca pot consuma si mancare gatita, daca o fac cu grija si nu renunt la cruditati. Am mai consumat si cate o pizza in oras cu prietenii (fara carne si, la cat de procesate sunt alimentele in ziua de azi, cred ca nici branza nu avea, desi era cu mozarella). Mancare gatita mananc mai des in ultima vreme, dar preparata de mine sau de mama. Am grija insa si compensez cu sucuri naturale, alge marine, polen crud, ca sa imi asigur in acest fel nutrientii care se pierd prin procesarea terminca a alimentelor. Iar salatele raman foarte importante in meniul meu zilnic: gust bun, fibre si enzime. Sentimentul de vinovatie exista la inceput, cand am inceput sa fac tranzitia catre mancarea vegana gatita. Dar acum, a disparut. Mananc ceea ce imi cere corpul si sufletul, fara niciun regret. Stiu sa am grija de mine.
“REALITATEA ESTE ASA CUM O PERCEPEM IN INTERIORUL NOSTRU. NU EXISTA ”O SINGURA REALITATE”, CI SUNT MILIARDE DE PERCEPTII. PUNETI-VA ”OCHELARII” PENTRU FRUMOS SI IUBIRE – IN ACEASTA PRIMAVARA – SI PRIVITI TOTUL PRIN LENTILELE LOR DE LUMINA SI CALDURA!” (Dr. Dorina Soescu)
Al cincilea D vine de la DESCHIDERE, desi nu acesta e subiectul articolului de astazi. Azi iti vorbesc despre “STIL DE VIATA ALCALIN“. Dar toate se leaga, caci dieta e doar o componenta a intregului numit SANATATE, iar in ultimii doi ani am simtit pe piele mea ca rigiditatea si absolutizarea unor principii nu duc intotdeauna la ceva bun.
De curand, m-am inscris pe cateva grupuri, care impartasesc interesele mele: cele legate de nutritie, sport, dezvoltare personala (ah, ce pretentios suna!)… Am avut surpriza sa observ, inca o data, cat de rigizi suntem in gandire si cat de tare ne place sa etichetam totul, catalogand cu mare usurinta oamenii, alimentele, opiniile, trairile in “bune”, “rele”, “vegane”, “nevegane”, “corecte”, “gresite” si tot asa. E ca si cum abia asteptam sa ne simtim ofensati, ca sa simtim ca traim cu adevarat! Punem imediat la punct persoana care a incalcat codul intern al grupul si apostrofam administratorii acestuia, ca nu-si fac treaba si ca accepta astfel de postari! Eu inteleg necesitatea unui cadru de reguli intr-un grup, insa de cateva ori mi s-a intamplat sa simt ca parca m-as fi inscris intr-o secta, unde trebuie sa fiu obedienta politicilor interne, sau voi fi exclusa! Eu doar mi-am dorit sa fiu intr-un loc unde impartasesc cu ceilalti si de la care primesc informatii pe subiecte care sa ne imbogateasca pe toti. Fiecare cred ca e capabil sa decida daca i se potriveste sau nu ceva ce citeste pe internet, fara sa se simta atacat, jignit in mod direct. Exista atatea teorii, mai mult sau mai putin verificate, cand vine vorba de nutritie, spiritualitate, sport si altele, incat cred ca, de multe ori, ne luam prea in serios! “Viata nu este atat de serioasa, precum o face mintea sa para”, spune Ekhart Tolle. 🙂 Sanatate fara deschidere nu se poate. Si nu vorbesc din carti, ci din experienta. Nu poti fi alcalin, cand emiti atat de usor judecati, sloganuri si discursuri rigide, intr-un context cu totul nepotrivit: acela al internetului, unde fiecare crede ca le stie pe toate si e specialist in toate. Da, credem ca doar noi detinem adevarul absolut! Ei bine, nu exista asa ceva, caci totul e relativ…mai putin Dragostea si Bunatatea. 🙂
“Deschiderea interioara este esentiala pentru drumul nostru catre sanatate. Reconsiderareaa tuturor miturilor si legendelor despre alimentatie, despre stilul de viata, despre succesul in viata si destinul fiintei umane, sunt procese individuale esentiale pentru orice om care deoreste sa redevina si sa ramana sanatos.” (Dr. Sorina Soescu)
Ce inseamna sa ai un “stil de viata alcalin”, pentru ca organismul nostru sa faca fata provocarilor lumii moderne, cu presiunile si ritmul nebunesc, pe care, de multe ori, nici nu le mai sesizam? Iata cateva sfaturi de bun-simt, din cartea doamnei doctor Soescu, care ne aduc mai aproape de o Sanatate 5 D:
-alternanta intre perioadele de activitate si cele de repaus fizic sau de repaus intelectual, alternativ cu perioade de activitate si creatie. “Creati-va un stil de viata relaxant, fara a ceda presiunilor sociale de a introduce prea multe in vietile dumneavoastra, mai multe decat aveti nevoie si decat puteti gestiona fara epuizare,” ne indeamna doctorul Sorina Soescu.
Gata de actiune. Vara 2013
-respectarea ciclului zilnic (8 ore activitate creatoare, 8 ore de relaxare si impartasire cu ceilalti, 8 ore de som), ciclului saptamanal (5-6 zile active si mai dinamice si 1-2 zile de odihna si retragere, meditatie), ciclului anual (9 luni de activitate mai dinaminca si mai prelungita-de la Echinoctiul de primavara din martie, pana la Solstitiul de iarna, din decembrie si apoi 3 luni de “hibernare” a corpului, mintii si sufletului, cand activitatea componentelor corpului fizic este redusa la minim; nu este vorba de o stopare a activitatii, ci de o micsorare a ritmului de solicitare); cand nu respectam aceste cicluri naturale, are grija cate o “boala” sa ne dea pauza de care corpul are nevoie, in anumite perioade, mai ales iarna;
In hiberbare. Dec. 2014
-intelegerea naturii ciclice a evolutiei umane, ceea ce duce la usurarea fricilor si anxietatilor de care sufera multi oameni si mai ales la intelegerea mortii, cea mai mare teama pe care omul o incearca pe intreaga perioada a vietii; dar moartea este doar o trecere catre o alta parte a existentei;
-somnul, odihna, relaxarea, activitatile creative, care fac placere, rasul, muzica, toate duc la alcalinizarea corpului, in timp ce acidoza este creata de supra-stimulare si supra-solicitare exterioara (activitati multiple) si interioara (emotionala); sa ne intoarcem spre SIMPLITATE, ACCEPTARE, minimizand consumul energetic al organismului pentru procesarea prea multor actiuni, activitati; energia salvata astfel va fi folosita pentru vindecare, refacere, regenerare.
-renuntarea la o dieta complicata si complexa, de o diversitate uriasa, la aceeasi masa; organismul are nevoie de HRANA SIMPLA, cat mai putin sau deloc preparata; astfel, organismul va folosi minimul de energie pentru digestie, asimilare, folosire a nutrientilor si eliminare; frica de carente este o teama indusa si intretinuta de paradigma LIPSURILOR din medicina si viata sociala; paradoxul societatii moderne sta in “lipsuri” induse, de fapt, de prea multe reziduuri, omul zilelor noastre fiind flamand si, in acelasi timp, supra-alimentat; corpul este flamnd, in ciudata abundentei si varietatii alimentelor, fiindca CELULELE NU PRIMESC SUBSTANTELE DE CARE AU NEVOIE PENTRU A FUNCTIONA OPTIM;
Natura…vie…invie! Byala. Sept. 2014
-inlocuirea paradoxului lumii civilizate (EXCESE care determina CARENTE) cu un alt paradox, insa unul aparent: SIMPLIFICARE, care determina ABUNDENTA.
“Schimbarile dietei, stilului de viata, a modului in care intelegem realitatea din jur, determina o mare DESCHIDERE mentala si sufleteasca, in a privi lucrurile si din alte puncte de vedere, decat ne-au fost noua preazentate; in a sti ca exista si alte posibilitati decat cele existente. In aceasta consta UNICITATEA si MAGIA fiintei umane: in abilitatea lui de deschidere catre nou si catre necunoscut.”
In istoria umanitatii, poate nu surprinzator, minti luminate au propovaduit si experimentat vegetarianismul. In vremuri in care acest “curent” nu era nicicum la moda, au existat oameni care au vorbit si sustinut acest mod de viata extrem (pentru multi dintre noi).
Believe it or not, Platon, marele filozof grec, a fost vegetarian, alimentele sale preferate fiind maslinele si…ceapa. Spunea ca, cu cat societatea va consuma mai multa carne, cu atat va fi nevoie de mai multi doctori. “Zeii au creat un anumit tip de fiinte pentru a completa nevoile corpului nostru…acestea sunt copacii, plantele si semintele”.
“Chiar simt ca progresul spiritual cere, intr-o anumita etapa, ca noi sa incetam sa ne omoaram prietenii-creaturi, pentru a ne satisface poftele corporale”, declara Gandhi. In copilarie, fiind curios din fire, Gandhi a experimentat si mancatul carnii, desi traditia hindusa si, drept urmare, familia sa, imbratisau vegetarianismul. Odata cu maturizarea, Gandhi a devenit un vegetarian strict, sustinand vegetarianismul si ideea ca o dieta vegetariana nu numai ca ar satisface cerintele corpului, dar ar servi si unui scop economic, deoarece carnea era si inca este mai scumpa decat cerealele, legumele si fructele.
Voltaire a fost o alta personalitate care, pe langa faptul ca a luptat pentru drepturile civice si pentru libertate, avea incredere deplina in virtutile vegetarianismului. Iata ce declara: “Oamenii care se hranesc cu carne si care consuma bauturi tari au sangele otravit, ceea ce ii innebuneste in multe feluri”. Altfel zis: esti ceea ce mananci.
Vegetarianismul lui Lev Tolstoi, cunsocutul romancier rus, a dus la o stransa legatura de prietenie cu Mohandas Gandhi. Tolstoi considera consumul de carne profund imoral si de neinteles pentru un om si era practicant al resrtictiei calorice si al postului negru, declarand ca “nu poti sa doresti ca pe pamant sa fie pace si prosperitate, in timp ce corpurile noastre sunt niste morminte, in care sunt ingropate animale moarte”.
Franz Kafka, una dintre cele mai influente personalitati ale secoulului 20, a fost un mare sustinator al consumului de mancare vegetala si cruda. Se spune ca, odata, privind un peste in acvariu, i-a declarant acestuia: “Acum te pot privi linistit; nu trebuie sa te mai mananc”.
Talking to a creature just like me. Eva, 2012
La varsta de 25 de ani, George Bernard Shaw, celebrul scriitor irlandez, devenea vegetarian. Iata ce declara: “Am fost vreme de 25 de ani canibal. Dupa aceea, am devenit vegetarian”. „Animalele sunt prietenii mei, iar eu nu obisnuiesc sa-mi mananc prietenii”
Se crede ca genialul Albert Einstein a consumat carne cam toata viata lui, dar a devenit vegetarian spre sfarsitul vietii, afirmand: “Am mancat mereu carne de animal, avand constiinta incarcata.” Credea ca evolutia omului catre o dieta bazata pe plante va fi cel mai mare beneficiu pentru sanatatea umana.
Marele inventator Tesla, nu a fost doar inginer, dar si un vizionar adevarat. Gradual, Tesla a renuntat intai la carne, continuand sa consume peste, apoi a renuntat si la acesta.
Englezul Charles Darwin, celebru pentru teoria lui privind evolutia umana, dar cunoscut si pentru cercetari in domenii precum biologie, geologie, anatomie si geografie, avea o teama viscerala de sange. Se crede ca acesta frica l-a impins catre vegetarianism, in vremuri in care consumul de carne era considerat a fi un “must”.
Ultimul, dar nicidecum cel din urma, Leonardo Da Vinici, mare iubitor de animale si vegetarian convins, cumpara pasari in colivie, pe care ulterior le elibera, spunand: ”Daca omul doreste libertate, de ce sa tinem pasarile si animalele in custi si colivii? Cu adevarat, omul este rege peste alte vietuitoare, caci brutalitatea umana o depaseste pe cea a animalelor. Noi, oamenii, traim, omorand alte fiinte”.
Desi se mananca rar carne ori lactate la noi, nu toti membrii familiei noastre au renuntat cu totul la proteina animala; insa cumva, cu totii tindem spre asta, fiecare in ritmul lui. Dar cea mai mare surpriza a venit de la tata, care a mancat toata viata “traditional”. De curand, a facut “schimb de tura” cu mama pentru o perioada si sta cu noi. L-am intrebat zilele trecute daca nu-i lipseste carnea. Raspunsul a venit prompt: “Absolut deloc!” Nu doar ca ii place ce mancam, dar, pentru prima data in viata lui, Capitanul Gheorghe, “lasat la vatra” de curand, s-a apucat de bucatarit zilnic, pentru toti cei cinci membri ai familiei. Recunosc ca m-a luat cu totul prin surpindere implicarea lui totala in a gati zilnic si cat de gustoasa e mancarea facuta de el! Inca o data, mi se confirma ca raspunsul e in inima. 🙂 Cand faci ceva cu drag, chiar daca pentru prima data, minuni se intampla! Si cat de important este sa ramai deschis si altor optiuni!
Mie nu imi plac etichetele si, cand sunt intrebata, ma feresc sa zic ca sunt vegetarian ori vegan. In primul rand, pentru ca nu sunt (spre exemplu, uneori se intampla sa consum miere si, in opinia unora, mierea nu e produs vegan; in schimb, zaharul este; la fel margarina! 🙂 ) Apoi, acestea sunt notiuni care implica tot felul de interpretari si reguli rigide, iar eu nu rezonez cu toate. In plus, am mai spus ca nu cred ca exista retete 100% valabile pentru sanatate si fericire. Mai ales daca, cautarea lor se indreapta doar catre exterior. Dar cred ca avem datoria ca fiecare dintre noi sa le afle si sa le traiasca: si sanatatea, si fericirea. Si pentru asta, cred ca merita sa luam aminte si la predecesorii nostri faimosi si sa ramanem deschisi intreaga viata catre nou si schimbare. 🙂
Liorisme 