De ceva ani, lumea e invadata de biohakeri, care ne promit tinerete fara batranete daca le urmam sfaturile; de la suplimente alimentare si super foods si pana la tot felul de terapii (“cold therapy”, “light terapy”, “infrared saunas“) ori posturi negre, nimic nu e prea extravagant, pentru a atinge performante sportive, energie debordanta si vitalitate.

Pe cateva din aceste biohacks le-am incercat pe pielea mea; unele au functionat, altele nu. Recent, am realizat ca din lista ingredintelor minune lipsesc hormonii sexuali (pe care ar fi corect sa ii numim “hormonii vietii)”, si anume estrogenul si progesteronul, care atunci cand sunt in declin afecteaza organismul femeii la un nivel pe care eu nu l-am apreciat cu adevarat si recunosc ca am ales sa ignor ani buni subiectul, in primul rand in necunostinta de cauza, apoi pentru ca imi era frica de efectul hormonilor de la farmacie si, nu in ultimul rand, pentru ca mergeam pe ideea ca menopauza e un proces “natural”, prin care toate femeile trec de cand lumea si pamantul si ca simptomele care insotesc procesul catre menopauza trebuie acceptate si atat.

De vreo 20 de ani ma incearca, on and off, tot felul de simptome pe care, in mare parte, le-am pus pe seama anemiei cronice, careia de ani de zile nu ii gasesc cauza, si a insomniilor (pe care le-am considerat o urmare a proastei oxigenari a organismului, data de anemia cronica). Abia de curand, citind si ascultand ore si ore pe tema HRT (Hormone Replacement Therapy), am inteles cat de puternic este taxat organismul de insuficienta si, mai tarziu, deficienta hormonala (chiar daca resimtim sau nu asta) si ca o parte din simptomele mele erau legate (de multi ani) si de un dezechilibru hormonal.

Pe de alta parte, ignoranta si preconceptiile mele legate de subiect nu sunt ceva special; cred ca un procent covarsitor de femei sunt in aceeasi situatie (si m-as bucura sa imi spui cum e pentru tine). Dar asta nu e de mirare: terapia de substituție hormonală (HRT), terapie folosita pe scara larga si cu succes in anii ’60 si ’70, a fost si este un subiect care a generat multe discuții și controverse de-a lungul anilor, in special din 2002 incoace, cand rezultatele studiului Women’s Health Initiative (WHI) au fost facute publice.

Acest studiu, care a implicat peste 16.000 de femei aflate la postmenopauză si care concluziona ca terapia hormonala, în special combinația de estrogen și progestin, are un risc crescut de boli cardiovasculare, accident vascular cerebral și cancer mamar, a generat in 2002 o adevărată panică în rândul femeilor și a medicilor, determinând o scădere semnificativă a utilizării HRT, dupa ce fusese vreme de cateva decenii una dintre cele mai prescrise terapii pentru femeile aflate la menopauză, cel putin in tările cu sisteme medicale dezvoltate, precum Statele Unite, Marea Britanie și țările din Europa de Vest.

In ultimii ani, au apărut numeroase critici la adresa studiului WHI, punând sub semnul întrebării validitatea concluziilor sale, din mai multe considerente, dintre care specialistii in domeniu enumera:

Vârsta participanților: Majoritatea femeilor din studiu erau peste 60 de ani, la câțiva ani după menopauză; ori este bine cunoscut că beneficiile HRT sunt mai mari atunci când tratamentul este început în primii ani după menopauză sau chiar in perimenopauza. Combinația de estrogen și progestin: Studiul a utilizat o combinație continuă de estrogen conjugat (mai exact, o combinatie de estrogeni obtinuti de la o iapa) și acetat de medroxiprogesteron (un hormon sintetic, care molecular e diferit de progesteronul feminin si care acționeaza mai degraba ca un blocant de progesteron), în timp ce există alte opțiuni si tipuri de administrare, cum ar fi hormonii bioidentici și administrarea transdermică, care pot avea profiluri de risc diferite. Lipsa diferențierii: Studiul nu a luat în considerare diferențele individuale dintre femei, cum ar fi istoricul medical, varsta sau factorii genetici. Comorbilități: Studiul nu a avut in vedere în mod suficient interacțiunea dintre HRT și alte afecțiuni medicale, cum ar fi diabetul sau hipertensiunea arterială. Efectul de panică: Publicarea rezultatelor studiului a creat o adevărată panică în rândul femeilor, determinându-le să întrerupă tratamentele care le îmbunătățeau semnificativ calitatea vieții. Analiza datelor: Unii cercetători au criticat modul în care au fost analizate datele, sugerând că anumite subgrupuri de femei ar fi putut beneficia de HRT. Puterea statistică: S-a pus sub semnul întrebării dacă studiul a avut puterea statistică suficientă pentru a detecta diferențe mici, dar semnificative clinic. Selectarea rezultatelor: Există suspiciuni că unele rezultate favorabile HRT ar fi putut fi subraportate sau ignorate. Contextul socio-cultural: Este posibil ca unele dintre efectele adverse atribuite HRT să fi fost, de fapt, consecințele unor schimbări în stilul de viață. De exemplu, in perioada în care s-a desfășurat studiul WHI (1993 – 2004), s-a observat o creștere semnificativă a ratei de obezitate la nivel global, inclusiv în Statele Unite; creșterea riscului de boli cardiovasculare ar fi putut fi, cel putin parțial, cauzată de obezitate și sedentarism, factori de risc independenți de HRT.

“Deci, concluzia este că rezultatele studiului WHI sunt un non sens, desi impactul acestora nu va dispărea prea curând, pentru că întreaga negativitate față de terapia hormonală este încă destul de puternică. Nu există nicio societate medicală care până în prezent să fi adoptat hormonii ca strategie de sănătate. Aceasta este partea care este atât de frustrantă! Femeilor li se spune ca pot folosi hormoni pe termen scurt, dacă au transpirații nocturne foarte urâte sau bufeuri, dar ca HRT nu este o strategie de sănătate pe termen lung!”

“Menopauza nu creează sănătate. Trebuie să muncești mult pentru a fi sănătoasă și a fi la menopauză. Si trebuie să recunoaștem ce este menopauza. Este o stare de deficiență hormonală și trebuie să administrăm hormoni, dar trebuie să facem și toate celelalte lucruri, care tin de un stil de viata echilibrat. Fiecare trebuie să-și stabilească propriile priorități. Dacă scopul tău suprem este să te bucuri de viață și să devii un super-ager (o persoană care îmbătrânește excepțional de bine), atunci cred că trebuie să accepți că va fi nevoie de mai multă muncă decât a cumpara si consuma alimente procesate, a administra o injecție sau a lua o pastila ori a te uita ore in sir la televizor. Pur și simplu e nevoie de mai multă muncă ca să fii un super-ager, deoarece nu am evoluat pentru a fi super-ageri.

“Acum 3000 – 5000 de ani, dacă o femeie supraviețuia copilăriei, ceea ce evident nu reușea toată lumea, speranța medie de viață era de 35 de ani. Menopauza nu exista ca fenomen. Pe la 1200, daca supraviețuiai copilăriei, speranța ta de viață era in jur de 50 de ani. Abia de vreo 100, poate 200 de ani, a existat câte o persoană care trăia până la 90 de ani. Au fost întotdeauna excepții, dar, în general, dacă ne uităm la tendința generală, femeile, de-a lungul celei mai mari părți a istoriei Pământului, nici măcar nu ajungeau la menopauză! Iar cele care ajungeau la menopauză, acela era cam sfârșitul drumului. Această realitate istorică a influențat stabilirea vârstei de eligibilitate pentru programele sociale, cum ar fi Asigurările Sociale și Medicare, la 65 de ani, deoarece se anticipa o perioadă scurtă de viață după această vârstă”.

“Eu gandesc foarte simplu: dacă pierzi un hormon, ar trebui să il înlocuiești, pentru ca ai o deficiență hormonală. Dacă ți-ai pierdut glanda tiroidă…ori ai diabet de tip 1..nimeni nu spune: „Ei, lasa, nu ai insulina, ce mare lucru!?”…Dacă ești copil și ai nevoie de hormoni de creștere, vei fi tratat cu hormoni de creștere. Dacă ai insuficiență hipofizară, vei fi tratat ca atare. Dacă ai probleme cu suprarenalele, precum boala Addison și nu produci cortizol, ti se va prescrie cortizol. Dacă ai o deficiență endocrină, la fel. Acesta este miracolul medicinei moderne. De aceea, nu sunt antimedicament. Sunt pro-medicina. Dar vreau să tratăm simptomele menopauzei la fel, si anume ca fiind o deficienta hormonala. Si vreau ca femeile să înțeleagă ce fac hormonii, ce se întâmplă atunci când nu îi au, cum îi pot înlocui într-un mod sigur și fiziologic, astfel încât să poată face propriile alegeri cu privire la ceea ce vor să facă”.

Citatul de mai sus ii apartine medicului Felice Gersh, medic multi-premiat, cu certificări duble în obstetrica, ginecologie și medicină integrativă. Dr. Gersh este fondatoarea și directorul Integrative Medical Group din Irvine, SUA, care oferă îngrijiri medicale femeilor, combinând cele mai bune terapii bazate pe dovezi din medicina convențională, naturistă și holistică. Timp de 12 ani, dr. Gersh a predat obstetrică și ginecologie la Keck USC School of Medicine în calitate de profesor clinic asistent, iar acum servește ca membru al facultății afiliate la Fellowship in Integrative Medicine prin intermediul Școlii de Medicină a Universității din Arizona. De asemenea, Felice este un prolific scriitor și lector, care vorbește la nivel global despre sănătatea femeilor și publică în mod regulat în reviste medicale evaluate de colegi. In plus, este autoarea de bestseller-uri a seriei PCOS SOS și a celei mai recente cărți a ei, “Menopause: 50 Things You Need to Know”.

To be continued…