Daca azi as implini 20 de ani, mi-ar fi de mare folos sa stiu ca:

*cel mai important, dar si cel mai greu lucru din lume, va fi sa ma cunosc, sa ma accept si sa fiu eu insami (astfel, voi putea sa faca fata opiniilor altora despre mine si voi reusi sa nu iau prea multe personal);

*a nu implora atentia si iubirea altora sunt vitale pentru sanatatea mea mentala si sufleteasca (si sa stiu ca persoana potrivita nu o sa ma faca niciodata sa cersesc ceva);

*e bine sa nu fac niciodata greseala de a fi atat de intelegatoare si de iertatoare, incat sa pierd din vedere faptul ca, in realitate, nu sunt respectata (caci vai!, ceilalți te respecta cam tot atat cat te respecti tu insati!);

*nu trebuie sa stau langa oameni in care investesc, dar care, in mod de neinteles, imi resproseaza constant ca nu le ofer nimic;

*viata nu e floare la ureche (e nevoie de munca pe toate planurile; si, ah!, cateodata, in ciuda eforturilor, viata nu e nici macar corecta);

*toate cer timp;

*sunt de inlocuit (si nu doar la munca; de aceea, trebuie sa gasesesc o cale sa fiu bine cu mine insami “no matter what“);

*cele mai insignifiante decizii pot avea consecinte neasteptate, care imi vor schimba viata (uneori, nu doar pe a mea);

*prieteniile si iubirile nu se pot forta;

*nu exista garantii (nici macar atunci cand depun efort serios si am cele mai bune intentii din lume);

*da, e adevarat ca din “esecuri” inveti si te intaresti cel mai mult;

*totul e temporar (inclusiv zilele nasoale);

*am nevoie de mine insami mult mai mult decat am nevoie de oricine altcineva;

*banii nu se fac usor;

*libertatea nu e chiar ce credeam (e atat de multa responsabiliate in “a fi liber”, incat voi ajunge sa imi fie dor de vremurile cand nu eram pe cont propriu);

*cel mai probabil, filozofia de viata la 20 de ani are serioase lipsuri;

*desi toti oamenii cauta, isi doresc si se ingrijoreaza pentru aceleasi lucruri, suntem foarte diferiti;

*oamenii carora chiar le pasa sunt putini (de aceea, nu e cazul sa imi fac atatea griji mari despre ce cred altii);

*timpul si spatiul personal sunt sfinte (de aceea, a iubi, a fi fericit sau nefericit, a da gres sau a reusi, sunt chestiuni care trebuie sa se intample intotdeauna in privat);

*a accepta ca parintii au facut ce au putut si a-i ierta pentru toate cate poate nu au stiut si nu au putut e parte din reteta unei vieti linistite; a mea si a lor;

*e posibil ca nici la 50 de ani sa nu fi reusit sa fiu, cu adevarat, adult (caci chiar si la jumatatea vietii, sub “scutul” de adult experimentat inca se ascunde o fetita care invata despre viata si incearca zi de zi sa ii faca fata).

*and yet, Life is truly wonderful! ❤️

*** with love, for my young self and for my little, shiny star ⭐️ ***