La coada la proteine si la calciu

Acum cativa ani, am avut ocazia sa iau parte, ca fotograf neprofesionist, la cateva evenimente organizate de o prietena. Unul dintre evenimente avea ca tematica Osteoporoza. Doctorul, care era si “maestrul de ceremonii”, a deschis evenimentul, povestind cum la inceptul discutiei cu pacientii sai (nu toti de varsta inaintata), incerca sa afle daca acestia practica miscarea fizica; in cazul in care (de cele mai multe ori), raspunsul primit era negativ, atunci doctorul le explica persoanelor care erau diagnosticate cu osteoporoza cat de important este sa isi mentina oasele si muschii activi, astfel incat acestia sa nu isi piarda densitatea si functionalitatea. Daca nu ne folosim muschii si oasele, le pierdem, sublinia doctorul, explicand ca, atunci cand orice mica dezechilibrare produce fracturi, e pentru ca oasele au devenit rigide si au pierdut calciul, mai ales din cauza lipsei de exercitiu fizic.

Sa spun drept, nu ma asteptam sa aud asta din gura unui doctor, mai ales ca evenimentul avea in vedere comunicarea catre medicii si farmacistii prezenti la eveniment, a unui medicament pentru…osteoporoza. Am urmarit cu mare atentie discursul doctorului. Acesta a continuat sa povesteasca cum, cam toate discutiile cu pacientii sai, indiferent de varsta acestora si de cat de avansata era boala, se incheia invariabil cu intrebarea adresata de pacienti: ok, domnule doctor, da’ un medicamnet, o pastiluta, ceva, imi recomandati si mie?


Sambata trecuta, am fost in Piata Obor. Am urcat intai la etaj, ca sa scoatem ceva bani de la bancomat. Magazinele cu vitrine in care se lefaiau carnuri, mezeluri, produse de panificatie si branzeturi erau asaltate la propriu de zeci de oameni, care asteptau la coada, aproape ca pe vremea Dictatorului. Cozi luuuungi, cu oameni rabdatori, intesau tot etajul, invadat de mirosuri puternice, mai ales de afumatura.

La parter, alta poveste; desi si aici zeci de oameni se vanzoleau printre tarabe pline de  fructe, legume si verdeturi, nu exista vreo coada nicaieri…Olfactiv, nu te invada absolut niciun miros; dar vizual…he, he…un adevarat curcubeu! Nu stiai unde sa te opresti si iti venea sa gusti din absolut toate.

Printre altele, am cumparat capsuni. Catalin m-a lasat cateva minute cu sacosele pline intr-un colt de piata, cat s-a dus sa mai ia cate ceva. Am scos din sacosa o capsuna rosie ca focul, mare si mirosind a dulce. Am inchis ochii, incercand sa o percep cu toate simturile, inainte de a ma bucura de gustul ei. Muscand cu mare placere din fruct, am deschis ochii. O femeie de vreo 50 si ceva de ani, se holba la bine, la cativa centimetri de nasul meu. Zice: “E buna, doamna?” I-am raspuns afirmativ, putin surprinsa de apropierea ei. M-am oferit sa ii dau sa guste. S-a indepartat insa, zambind incurcata, refuzandu-ma. Am urmarit-o cu privirea, curioasa sa vad ce face. S-a asezat la coada dintre cele 2 hale de la parter, singura coada de acolo. Surpriza mare: peste 20 de batranei, unii chiar in baston, stateau la coada la un dozator de…lapte.

20180512_134844


Zilele trecute, in trei discutii cu trei oameni diferiti, am primit acelasi mesaj: suntem convinsi ca a avea grija de noi si de familia noastra, inseamna sa mergem la doctor regulat, sa primim eventual un diagnostic si neaparat un tratament sau, cel putin, sa fim cu analizele la sange, la zi. Pentru cei mai multi dintre noi, a trata echivaleaza cu a vindeca. Pentru cei mai multi dintre noi, a imputernici pe altcineva cu starea santatii noastre, este ceva normal, firesc. Pentru cei mai multi dintre noi, a renunta la alimentele cu care suntem obisnuiti de o viata, este de neconceput, desi este evident ca acestea ne fac rau.

Chiar si cand doctorul ne spune ca deciziile pe care le luam pentru noi si pentru cei dragi zi de zi fac diferenta intre a ne simti bine sau nu, tot solutii rapide ne dorim. Pentru ca, nu-i asa?, e prea simplu sa fie adevarat: si anume, e prea simplist sa crezi ca ceea ce introduci in corpul tau, ceea ce mananci de cateva ori pe zi, construieste la propriu boala ori sanatatea; continuam sa credem cu putere in mituri alimentare, desi, exact aceste obiceiuri de care ramanem agatati intraga viata, ne aduc suferinta.

Apoi, nu vrem sa auzim ca la noi e Puterea. Ca la noi e Decizia. Ca la noi e Schimbarea. De ce? Pentru ca ar trebui sa facem ceva. Inclusiv sa renuntam la statul la…coada.

“Man blames EVERYBODY but himself!” (“Omul da vina pe ORICINE, numai pe sine, nu!)” (dr. Robert Morse)

 

 

 

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.