Pana nu demult, nu puteam fi convinsa SUB NICIO FORMA ca eu as avea nevoie de substitutie hormonala. Gandita mea, desi nu era neaparat bazata pe informatie sau pe logica, ci mai degraba pe teama si pe un soi de aroganta, functiona atunci. Imi spuneam ca 1/eu nu sunt la menopauza (si se pare ca mai dureaza nitel pana ajung acolo) si 2/ma convinsesem (si, speram eu, dovedisem) ca sunt o femeie puternica, care de peste 15 ani se pregatea pentru perioada asta prin sport, nutritie, meditatii si alte masuri, care ar fi trebuit sa nu ma lase sa simt ca si eu imbatranesc, sau macar sa ma ajute sa traiesc procesul apropierii de menopauza intru-un ritm mai lent si (din nou, speram eu) mult mai putin dureros.

Imi mai ziceam si faptul ca, cu simptomele care (eventual) ar fi putut fi inrautatite de peri menopauza (insomnie, aritmie, astenie si altele asemenea) ma obisnuisem deja si mai bine traiam cu ele, decat sa imi asum riscuri mai mari, cu care, zice-se, ar fi venit substitutia hormonala; caci, cand auzeam de hormoni, auzeam clar: “cancer”! Cine ar fi vrut sa isi asume asemenea risc? Nu eu.

Nu in ultimul rand, urasc orice forma de medicatie, chiar si pe cea care mi-ar fi putut fi de folos la un moment dat; si, sincer, nu puteam sa cred ca trebuie sa combat menopauza si efectele ei in vreun fel, acesta fiind un proces perfect natural, cu care femeile traiau dintotdeauna, nu-i asa?

Oricat de greu mi-a fost insa, m-am razgandit. A trebuit sa o fac, mai ales atunci cand timpul pus in a intelege procesul menopauzei m-a ajutat sa fac legatura cu ce vedeam la femeile din viata mea (mai ales la mama, dar nu numai) si cand mi-am dat seama ca nu era nicio garantie ca pentru mine va fi cu mult mai diferit. Plus ca semnele erau sub ochii mei: ceva era altfel, ma schimbam. In and out. Si nu in bine.

M-a surprins foarte tare sa aflu ca menopauza nu insemna doar insomnie, variatii in greutate, osteoporoza, bufeuri, ceata mentala si schimbari ale starilor emotionale. Desi un mic procent de femei nu va experimenta neaparat unul sau mai multe simptome, acestea pot varia de la cele mai comune, pana la unele pe care nu le-as fi legat NI-CIO-DA-TA de peri sau post menopauza:

• Senzații de șoc electric: Unele femei descriu senzații bruște de “șocuri electrice” care trec prin corp, adesea înainte sau în timpul unui bufeu. Se crede că aceste senzații sunt legate de fluctuațiile hormonale care afectează sistemul nervos.
• Sindromul gurii arzătoare: Această afecțiune se manifestă printr-o senzație de arsură la nivelul limbii, buzelor sau altor zone ale gurii. Deși cauzele exacte nu sunt pe deplin înțelese, se crede că scăderea estrogenului poate juca un rol.
• Modificări ale gustului și mirosului: Unele femei pot experimenta o schimbare în percepția gustului sau a mirosului, devenind mai sensibile la anumite arome sau dezvoltând o senzație de gust metalic în gură.
• Dureri articulare și musculare: Deși durerile articulare sunt frecvente odată cu înaintarea în vârstă, intensificarea lor în perimenopauză poate fi legată de scăderea estrogenului, care influențează sănătatea articulațiilor și a țesuturilor conjunctive.
• Probleme digestive: Balonare, gaze, constipație sau diaree pot apărea sau se pot agrava în această perioadă, din cauza impactului hormonilor asupra sistemului digestiv.
• Palpitații: Senzația de bătăi rapide sau neregulate ale inimii poate fi un simptom neașteptat al perimenopauzei, deși este important să se excludă alte cauze medicale.
• Uscăciune oculară: Scăderea producției de lacrimi poate duce la senzație de uscăciune, arsură sau mâncărime la nivelul ochilor.
• Căderea părului sau subțierea acestuia: Modificările hormonale pot afecta și ciclul de creștere al părului, ducând la căderea excesivă sau la subțierea firului de păr.
• Anxietate și atacuri de panică: Fluctuațiile hormonale pot exacerba stările de anxietate preexistente sau pot declanșa atacuri de panică la femei care nu au avut astfel de experiențe anterior.
• Uscăciunea vaginală: Scăderea estrogenului afectează mucoasa vaginală, care devine mai subțire, mai puțin elastică și mai puțin lubrifiată.
• Pierderea libidoului (scăderea dorinței sexuale): Estrogenul joacă un rol important în reglarea dorinței sexuale. Scăderea nivelului său poate contribui la:
  • Reducerea interesului pentru activitatea sexuală.
  • Dificultăți în atingerea orgasmului.
  • Modificări ale sensibilității clitorisului.
• Incontinență urinară: Slăbirea mușchilor pelvieni poate duce la pierderi involuntare de urină, mai ales la efort, tuse sau strănut.
• Rezistența la insulină si Modificări ale compoziției corporale: Scăderea nivelului de estrogen poate contribui la creșterea rezistenței la insulină. Insulina este un hormon care ajută la transportul glucozei din sânge în celule pentru a fi folosită ca energie. Când apare rezistența la insulină, celulele nu mai răspund eficient la insulină, ceea ce duce la creșterea nivelului de glucoză în sânge (hiperglicemie). Aceasta este o caracteristică principală a diabetului de tip 2. De asemenea, menopauza este adesea asociată cu o redistribuire a grăsimii corporale si cu o tendință de acumulare a grăsimii abdominale. Grăsimea abdominală este un factor de risc important pentru rezistența la insulină și diabetul de tip 2.
• Creșterea riscului de declin cognitiv și demență: Femeile aflate în postmenopauză prezintă un risc mai mare de a dezvolta boala Alzheimer comparativ cu bărbații de aceeași vârstă.
• Boli de inimă: Estrogenul are un efect protector asupra sistemului cardiovascular. Acesta contribuie la menținerea elasticității vaselor de sânge, la controlul nivelului de colesterol și la reducerea inflamației. Odată cu scăderea nivelului de estrogen în menopauză, acest efect protector dispare, ceea ce crește riscul de apariție a bolilor cardiovasculare, cum ar fi:
  • Boala coronariană: Ateroscleroza (îngustarea arterelor coronare), ce poate duce la angină pectorală (dureri în piept) sau infarct miocardic.
  • Accident vascular cerebral (AVC): Un flux sanguin redus către creier, ceea ce poate provoca un AVC.

“Există receptori în toate sistemele de organe pentru acești hormoni ai vetii și ei sunt acolo pentru a se asigura că întregul corp funcționează in perfect sincron, pentru a susține fertilitatea și sarcina și pentru a putea face acest lucru de mai multe ori intr-o viata, ca femeia sa ajunga să crească fiecare copil macar pana la maturitatea sa sexuală. Acesti hormoni susțin cu adevarat viața și funcția fiecărui sistem de organe. Prin urmare, atunci când se pierd acești hormoni vitali, când ovarele încetează să-i producă, fiecare sistem de organe este afectat.” “Efectul pierderii acestor hormoni poate fi resimtit diferit de fiecare femeie, dar cu certitudine procesul se întâmplă în fiecare sistem de organe. La unele femei, spre exemplu, osteoporoza e dovada primordială în efectul pierderii acestor hormoni. La alte femei, este hipertensiune arterială. Poate fi insuficienta cardiaca. La altele, este demența. Alte femei suferă de artrită reumatoidă. Pentru altele, poate fi cancerul de colon, cancerul de sân, din cauza disfuncției imune și a acestei stări cronice de inflamație care se dezvoltă, in lipsa hormonilor”. (dr. Felice Ghesh)

To be continued…