This post is inspired by a day at Eva’s school, when she had for lunch “only” a full box of grapes. Eva told me how, at lunch time, everybody panicked, especially the growing ups. 🙂 She was asked many times if that is all she eats, if that is satiating enough, if she is not hungry etc. They all offered her either bread, fries or…ice cream. She refused and said she is just fine with what she eats, but the third time she has been offered an ice cream, she said yes. She told me she fully enjoyed the desert and that she had fun looking to how everybody was so worried about the fact she had for lunch only fruits.

All that got me thinking on how this world seems upside down and how the most natural things are looked as they are the most strangest things on Earth.

For example: if someone chooses (and that’s ok, as everyone has the write to choose) to eat daily animal products, followed by dessert and alcohol or coffee or stimulating drinks or if someone gives to their kids the same kind of food adults eat (foods full of fats, sugar, salt…) or if someone goes to a party (for kids including), where mainly fast foods and “soft” drinks are offered, then that someone will not receive criticisms or disapproval or questions of any kind, right? So, when we hurt our body by choosing this kind of eating, it’s all fine. How come? Well, although we all know what is good or bad for us, we keep doing it, because it’s easy to do it, because it numbs us from feeling emotional stuff, that are hidden deep inside, because everybody around us does it and because the temptations are too many to resist.

And so, although (in my believe) the most natural food for humans is fruit, we all end up looking at a full fruit meal like it is the strangest and the most stupid thing someone could do! (So, as everyone eats snacks and deserts around her, at school, in order not to frustrate Eva, I had to come to a compromise: she eats what I give her from home, but on her way to home, she gets a biscuit…).

Another example: If you come to think about it, although fasting is known since the human kind, when you say that in some days you don’t eat, most people think that is not only something strange, but also dangerous! But if I seat and eat 3 courses at one meal, people wish me: “Bon appetit!”, “Enjoy!”, as stuffing and confusing our bodies with all kind of complex and hard to digest foods, a few times a day, all our lives, its something good, its something normal. How did we come to believe that putting so much pressure on our bodies will not drain our energy and make us sick? How come we came to believe that letting the body at lest a few hours, once in a while, without food, will make as faint, when, in fact, our digestive system screams for a break?

Or: if people hear that you train to complete a marathon at 40 or at 50 years old,  or that you daily exercise or run weekly at least 2 semi marathons, they won’t understand. The normal modern life is about sitting all day (while driving, while at the job, while watching TV, while enjoying dinner at restaurant etc), and not about rising with the sun or even before, in the morning, to sweat and move the lymph. Paying money to compete at a triathlon, for example, seems stupid and with no meaning for most people. Going early to bed and spending morning weekends for 2 hours in nature, running or doing other psychical activity, instead of enjoying a long sleep or a movie on Netflix, at home, its something hard to understand…Like the human race survived till now by eating all day long, sitting for many hours and by never trying to push mental and physical boundaries…

When the everyday norm has nothing to do with the nature of human being (which is: eating clean and little, taking a break from eating from time to time, moving every day, staying in nature, staying in contact with the Divine), then our mind believes that acting different from the way others act, it’s wrong and strange and even dangerous…it’s so easy to misjudge… That’s why I wish we allow ourselves to see not only with our mind, but with our heart as well, to recognize that we all walk on different paths and we may be at different levels, but we all search for the same thing: well being. For ourselves and for our dear ones.

---

Acest articol este inspirat de o zi la școala Evei, când a avut pentru prânz “doar” o cutie plină de struguri. Eva mi-a povestit cum, la prânz, toată lumea a intrat în panică, mai ales adultii. 🙂 A fost întrebată de multe ori dacă asta este tot ce mănâncă, dacă este suficient de satios pranzul ei, dacă nu ii este foame etc. Toți i-au oferit fie paine, fie cartofi prajiti sau … înghețată. Eva a tot refuzat și a spus că este în regulă cu ceea ce mănâncă, dar cand a treia oară i s-a oferit o înghețată, a acceptat. Mi-a spus că s-a bucurat de desertul primit și că s-a distrat, privind la toată lumea care era atât de îngrijorată de faptul că ea avea doar fructe pentru prânz. 🙂

Tot episodul asta m-a făcut să mă gândesc la faptul că această lume este cu susul în jos și ca am ajuns sa privim cele mai naturale lucruri, ca fiind cele mai ciudate de pe Pământ.

De exemplu: dacă cineva alege să mănânce zilnic produse de origine animala, urmate de desert și alcool sau de cafea ori de băuturi stimulante sau dacă cineva le dă copiilor același tip de hrană, pe care adulții o mănâncă (alimente pline de grăsimi, zahăr, sare …), sau daca cineva merge la o petrecere (inclusiv la una pentru copii), unde sunt oferite alimente “fast food” și “soft drinks”, nu e asa ca acel cineva nu primește critici sau dezaprobări ori tot felul de intrebari de la cei din jurul lui? Deci, atunci când ne rănim trupul prin alegerile alimentare pe care le facem, totul este ok. Cum asa? Ei bine, desi toti stim ce ne face rau si ce ne face bine,  cu toții continuam sa mancam aiurea, pentru că este simplu sa o faci, pentru ca toată lumea din jurul nostru o face, pentru ca asa acoperim goluri emotionale adanc ascunse in noi și pentru că ispitele sunt prea multe pentru a rezista.

Și astfel, deși (în opinia mea) cea mai naturală hrană pentru oameni sunt fructele, noi toți ajungem să privim o masă formata doar din fructe, ca pe cea mai ciudată și cea mai proastă alegere pe care cineva o poate face! (Si cum toti mănâncă gustări și deserturi în jurul Evei, la școală, pentru a nu o frustra, a trebuit să ajung la un compromis: mănâncă ce-i dau de acasă, dar pe drumul spre casă, primeste un…biscuite).

Un alt exemplu: dacă stai sa te gandesti, deși postul negru este cunoscut de cand e lumea, când spui cuiva că în anumite zile nu mananci, majoritatea oamenilor cred că nu este doar ceva ciudat, dar și periculos! Dar, dacă mă așez și mănânc 3 feluri de mancare la o masă, oamenii imi ureaza: “Pofta buna!” Umplând și confuzând corpul nostru cu tot felul de alimente complexe și greu de digerat, de câteva ori pe zi, toată viața noastră, este privit ca ceva bun, ceva normal. Cum am ajuns să credem că punand atât de multă presiune pe corpul noastru nu vom ramane fara energie și nu ne vom face rău? De ce am ajuns să credem că daca lasam corpul, din când în când, fără hrană, ne va lua cu lesin, când, de fapt, sistemul nostru digestiv strigă dupa o pauză?

Sau: daca te antrenezi pentru a finaliza un maraton la vârsta de 40 sau 50 de ani sau daca faci zilnic exerciții fizice sau alergi pe saptamana cel puțin două semimaratoane, oamenii nu vor înțelege. Viața normală modernă inseamna sa stai pe tot parcursul zilei (în timp ce conduci, la job, în timp ce te uiți la televizor, în timp ce te bucuri de cină la restaurant etc.), și nu să te trezesti odata cu soarele sau chiar înainte, dimineața, ca să transpiri și să pui in miscare limfa. Sa dai bani pentru a concura la un triatlon, de exemplu, pare o tampenie ce nu face sens. Mergând devreme seara la culcare și petrecând dimineatile de week-end 2 ore în natură, alergând sau efectuând altă activitate fizica, în loc să te bucuri de un somn lung sau de un film pe Netflix, acasa, e ceva greu de înțeles … Ca și cum rasa umană a supraviețuit până acum măncând toată ziua, stand pentru multe ore jos și fără a încerca să isi împingă limitele mentale și pe cele fizice …

Atunci când normalul zilnic nu are nimic de-a face cu natura ființei umane (adica: mâncând curat și puțin, luând uneori o pauză de la mâncare, mișcare în fiecare zi,  timp petrecut în natură, păstrând contactul cu Divinul), atunci, da, mintea noastră crede că acționând diferit de alții este greșit și ciudat și chiar periculos…este atat de usor sa judeci …De aceea imi doresc sa nu privim in jur doar cu mintea, ci sa o facem si cu inima, pentru a vedea ca toti ne aflam pe drumuri diferite, la etape diferite in viata, dar, in final toti ne dorim acelasi lucru: sa fim bine. Noi si cei dragi noua.