Amidonoasele pot fi împărțite în trei categorii generale: cereale, rădăcini și tuberculi și leguminoase.
• Cereale. Creaturile care mănâncă în mod natural boabe (grane), sunt numite “granivore”. Un termen similar, “graminivore”, se referă la speciile al căror regim alimentar principal constă în ierburi. Multe păsări din natură trăiesc consumand semințele de ierburi și buruieni. Printre mii de cereale, care există în natură, se numără grâul, orezul, ovăzul, secara și de care oamenii au putut beneficia numai în ultimii 10.000 de ani.
Desigur, în natură, noi am respinge granele ca alimente. În primul rând, ele cresc într-o formă pe care nu o putem mesteca și nici digera. Pasarile granivore poseda o “pungă” în gât, unde boabele pe care le înghit întreagi sunt lăsate să germineze, devenind astfel digerabile. Cerealele nu se pot digera crude, dar chiar si cand sunt fierte, carbohidratii complecsi din ele necesita un efort digestiv pentru a se descompune.
Cu un continut crescut de amidon, cerealele, cum ar fi grâul, ar fi imposibil de înghițit (presupunând că le-am putea aduna și folosi cu coaja intacta, așa cum ar trebui să le mâncăm in natura). Mai mult, consumul unei linguri de făină brută, obținută din semințele oricărui cereale, ar forma in gura un fel de calus, fiind atât de uscata.
Astfel, chiar dacă majoritatea rasei umane consumă în prezent grane și amidonoase, le putem respinge, acestea nefiind potrivite pentru consumul uman natural. Faptul că cerealele nu ne atrag și nu ne trezesc interesul în starea lor naturală, ar trebui să ne arăte că inainte de a sti cum sa folosim focul, omul nu a fost granivor.
• Radacini și tuberculi. Animalele care sunt in cautare de rădăcini și tuberculi sunt proiectate anatomic pentru aceasta sarcină: au bot; oamenii, nu. Fără unelte, oamenii nu sunt săpători eficienti. Mai mult, ei nu au nici o motivație să sape, pentru că nu există alimente sub pământ care, în starea lor naturală, sa fie gustoase cu adevarat; de fapt, sunt foarte puține cereale care sa nu provoace probleme sistemului nostru digestiv. Unele rădăcini, în special napii, cartofii dulci, sfecla, morcovii, păstarnacul, telina pot fi consumate crude, deși, în practică, astăzi, mai nimeni nu le mai mananca în acest fel.
Oamenii, în general, urasc murdăria, sunt destul de pretențioși și refuză să mănânce ceva acoperit sau chiar avand urme de murdărie. Porcii insa, nu au astfel de probleme.
În natură, numai cu unelte lucrate manual și fără aparatura de gătit, am fi nevoiti să mâncăm rădăcini crude sau deloc. În habitatul nostru natural, abundent în alimentele noastre preferate, putem fi siguri că rădăcinile pe care omul le-ar putea manca fără sa aiba nevoie de unelte, nu ar fi deloc interesante ca mâncare. Având în vedere aceste considerente, puteți fi siguri ca oamenii nu sunt consumatori naturali de rădăcini, tuberculi.
• Leguminoase. Foarte puține creaturi, altele decât păsările și porcii, consumă ușor leguminoase, deoarece acestea, în stare naturala, sunt nedigerabile și / sau toxice pentru majoritatea mamiferelor. Pentru oameni, leguminoasele crude, mature nu sunt doar neatragatoare, dar sunt foarte toxice. Pur și simplu nu avem capacitatea de a le consuma în starea lor naturală. Porumbeii și alte păsări mănâncă de fapt întreaga plantă de leguminoase, cu mult înainte ca caeasta sa aiba șansa să înflorească. În timp ce legumele tinere sunt comestibile și netoxice, trebuie să ne întrebăm de valoarea lor nutriționala.
Leguminoasele sunt considerate surse excelente de proteine, conținutul lor in proteine fiind, în general, destul de ridicat; dar nivelul ridicat de proteina nu este neapărat un lucru bun, în special pentru oameni, care par să prospere cel mai bine pe o dietă compusă din mai puțin de 10% din calorii obtinute din proteina. Ca si in cazul proteinei din carne, lapte și ouă, proteina din leguminoase este bogată în aminoacidul numit metionină, care conține cantități mari de sulf.
Din cauza nivelului ridicat de proteina din leguminoase, carbohidrații, aflati si ei la un nivel ridicat in acestea, sunt dificil de digerat. Invariabil, atunci când mănâncă leguminoase, oamenii acumuleaza gaze la nivelul intestinului, un indiciu că procesul digestiv a fost compromis. Lipsa vitaminei C, un nutrient esențial pentru oameni, face de asemenea leguminoasele o alegere nefericita.
Din punct de vedere al gustului, nutriției, digestiei și toxicității, leguminoasele pur și simplu nu sunt o opțiune viabilă pentru oameni.
Pentru a digera pe deplin rădăcinile amidonoase și tuberculii, un animal trebuie să producă cantități mari de enzime digestive de amidon (amilaze). Granivorele, mancatorii de rădăcini și de leguminoase secretă suficienta amilază pentru a putea digera cantități mari de amidon. Dacă te uiti la o vacă, care mesteca fân, ai sa vezi ca amilaza salivară se scurge din gura vacii. În schimb, organismul uman produce amilază salivară (denumită și ptyalin) cu o eficienta extrem de limitată și în cantități relativ mici, suficientă numai pentru a descompune mici cantități de amidon, cum ar fi fructele care nu sunt complet coapte. Organismul produce, de asemenea, cantități mici de amilază pancreatică pentru digestia amidonului în intestine, dar pentru cantitati mici de amidon.
Când oamenii vor putea mânca amidonoase, cereale, rădăcini, tuberculi și leguminoase, cum ar fi grâul, cartofii și lintea, în stare brută, pana la satietate și vor proclama aceasta experiența un adevarat festin culinar, atunci și tu și eu am putea să afirmam că suntem construiti sa consumam amidonoase.
Extract tradus din cartea The 80/10/10 Diet, by dr. Douglas Graham
Liorisme 
Total de acord,stiu ca omul e frugivor, puteti sa-mi spuneti va rog cateva feluri de mancare(meniuri) pe care le aveti (consuma) intr-o zi? Am un copil de 4 ani, o sugestie puteti sa-mi oferiti din ce poate fi formate mesele dintr-o zi? Am inteles ca fructe cam 80% restul legume si seminte germinate,m-ar ajuta sa stiu si cum sa le pregatesc ca sa li se para atragatoare. Ovazul am vazut in articol ca este cereala,dar in acelasi timp am vazut ca aveti un articol de tort cu ovaz si fructe, e ok aceasta combinatie?
LikeLike
Buna dimineata! Noi, cel putin in ultimii aprox. 2 ani, ne-am simplificat mult “meniul”. Desi nu mancam mereu la modul ideal (asa cum cred ca ne-ar face bine si cum dr Douglas ne povesteste in cartea lui), ne straduim sa o facem si, in acelasi timp, ne “ingaduim” si exceptii. In general, pe parcursul zilei, consumam doar fructe (cantitatea difera si in functie de activitatea sportiva). Seara, mancam de obicei salata si ceva mancare vegana, gatita simplu (cartofi fierti, ori orez integral sau, mai rar, leguminoase fierte). Dar pot fi zile cand consumam doar cruditati (mai ales dupa ce eu si sotul tinem post negru); mai adaugam, uneori, ceva seminte/nuci/alune…Copiii, in general, au 2 mese de fructe zilnic si una de salata cu mancare gatita alaturi. Fetita cea mare are zile cand consuma doar fructe. Nu f des, dar se poate intampla. Incercam sa nu fim rigizi, mai ales cand vine vorba de copii. Nu pentru ca nu am fi convinsi ca fructele sunt alegerea optima, ci pentru ca incercam sa tinem cont si de circumstante, dar si de alegerile lor personale. De aceea, se intampla se le mai dam si cate o bucatica de ciocolata sau cate un biscuite din comert, o pizza vegetariana… chiar si noi mai consumam. Acesta este si motivul pentru care pe blog gasiti retete, care par sa contrazica genul de articole, cum e cel de fata. Eu am ales sa impartasesc cu voi ceea ce citesc si ce experimentez, astfel incat fiecare sa aleaga pentru sine si pentru familia lui. Nu suntem desavarsiti in alegerile alimentare, dar e important sa cunoastem ce se intampla la nivel chimic, cand consumam un anumit aliment si, poate, la un moment dat, sa alegem in consecinta.
In ce priveste meniul pt copilasul dvs., gasiti tot pe blog tot felul de retete. Pe unele, nu le mai fac sau le-am simplificat mult. Cred ca e important e ca, copilul sa consume multe cruditati, in functie de sezon si de alegerile proprii, mai ales fructe, combinate cat mai corect. In rest, mancaruri vegane, gatite cat mai simplu: legume, leguminoase din cand in cand (in functie si de cum le tolereaza), ceva cu mei, quinoa… Cum spuneam, idealul e o alimentatie crudivora, dar, in functie de obiceiurile din familia dvs, de alegerile si de felul in care tolereaza copilul anumite alimente, puteti adapta totul la nevoile proprii, fara rigiditate. Chiar daca nu mancam mereu ideal, important e sa putem sustine aceste obiceiuri o viata, fara frustrari, ci cu intelegere si rabdare fata de corpul nostru. Sper ca am ajutat. O zi buna! 🙂
LikeLike
Mai mult decat complet si multumitor raspunsulsi sincer pe deasupra,multumesc.
LikeLike
Prin urmare, copiii dvs. nu mananca produse din carne, lapte, oua? Cum ati reusit? Intreb fiindca, cel putin la noi, in Romania, este foarte greu sa faci fata prejudecatilor si mai ales judecatilor celor din jur, inclusiv din partea familiei extinse. Deasemenea, de ex la noi, fetitei ii place mult carnea, adora placinta cu branza dulce si orezul cu lapte. Cel mic are acum 9 luni, momentan nu i-am dat proteina animala, dar pe masura ce creste vor avea cam acelasi meniu. In casa, sotul si parintii nostrii sunt dependenti de proteina animala, o considera vitala pentru alimentatie, mai ales a unui copil. Prin urmare eu cred ca daca le dau cat mai multe fructe, cruditati in general, voi ate ua efectul nociv al proteinei animale. La fel, ideal ar fi si fara produse procesate, de orice fel. Dar e cam greu spre imposibil sa fiu stricta, mai bagam un biscuite, o ciocolata, o cupa de inghetata…
LikeLike
Buna, MIhaela! Copiii nostri consuma rar proteina animala. Cu carne gateste doar mama (rar, si doar cand avem de la tara, in afara perioadelor de post ortodox), dar si atunci o bucatica de carne se imparte la multi membri (eu nu consum carne). Dar nu le refuz copiilor bucuria de a manca o placinta cu branza, facuta de mama, sau o omleta cu multa verdeata, din cand in cand. Din acestea mai mananc si eu (la mancarea mamei e cel mai greu sa renunt!). Si da, mai mergem din cand in cand la o pizza cu legume sau la o inghetata. Nu facem din asta un capat de tara. Tinem cont si de ce isi doresc copiii, si de viata lor sociala, ca sa zic asa; sau cand suntem in vacanta, desi primele 2 mese din zi tot din fructe sunt, mai facem exceptii (fructe de mare, spre exemplu, la cina). Mi-a fost greu totusi sa gasim o solutie cand copiii merg in tabere (de fapt, doar Gia a fost pana acum, Eva doar in excursii scurte). Dar si atunci s-au gasit rezolvari, din fericire. Oricum, noi 4, copiii inclusiv, stim ca acestea sunt exceptii. Acasa nu consumam lapte, unt, smantana sau iaurt. Nu avem in casa. Eva, la 9 ani, nu cred ca a mancat asa ceva si, daca a gustat, de curiozitate, nu i-a placut. Dar ii place branza, spre exemplu. Insa baza la noi sunt fructele si salatele; apoi, mancare gatita simplu, fara proteina animala, asa cum precizam si intr-un comentariu, ceva mai sus.
Bineinteles ca in ani de zile am avut parte de tot felul de comentarii, inclusiv din partea familiei, dar, in final, au inceput si apropiatii mei sa faca modificari, cu beneficii uriase pentru ei. Cand cei de langa tine vad ca ai depasit probleme de sanatate, neelucidate de catre medici in ani de zile, sau ca ai mai mereu un nivel de energie mult peste cel pe care ei il experimenteaza, cand observa ca daca apare o neplacere la copii, acestia isi revin singuri si repede, fata “ajutor” spitalicesc, atunci incep sa devina curiosi si sa isi recunoasca ca ceva faci bine.
Copiilor mei, de la varste mici, le-am explicat mereu de ce noi mancam altfel. Ei stiu multe despre limfa, celule, despre acidoza si mecansimele de aparare si de cauratire ale organismului (voma, diaree, febra etc). Eu cred ca ei sunt deja conectati la propriul organism si vad pe propria lor piele cum se simt (sau cum arata) cand fac exceptii (ochi si degete umflate dimineata, dupa ce seara au consumat, spre exemplu, pizza, dureri de cap si muci, cand mananca prea des deserturi din comert, chiar daca in cantitati mici, cosuri pe piele, la adolescenta noastra, letargie, dupa o masa prea bogata sau prea grea). Le-am mai permis (chiar daca mi-e greu uneori) sa faca si propriile alegeri. Exact cum ai spus, in loc de strictete, mai bine echilibru, in sensul ca importanta e o baza alimentara, ce consta in fructe foarte multe si salate, mese simple, odihna si, cel mai important, intelegerea inca de la varste mici a faptului ca noi le facem, noi le desfacem. Autoimputernicire, in loc de victimizare. In rest, facem ce putem cu ce avem si mergem mai departe, fara rigiditate si fara blamare. Copiii inteleg foarte multe. Doar sa le aratam noi, prin propriul exemplu, Calea. Iar restul lumii va vorbi, dar daca voi ati inteles bine, bine de ce faceti ce faceti si sunteti impacati cu alegerile voastre, vei fi surprinsa sa vezi ca incepi sa ii inspiri si pe cei din jur, Cu drag, L.
LikeLike
Multumesc pentru raspunsul tau! Intr-adevar schimbarea incepe intotdeauna cu tine insuti. In cazul meu, imi este greu sa renunt la anumite alimente, in principiu cele derivate din lapte (cascaval, branza, etc.),desi lapte efectiv nu mai consum. La carne, ou as putea renunta de tot, dar e greu avand in vedere ca se gateste in casa. Si avem si bunici la tara, care sunt si foarte gospodari, cu vaca, vitel in fiecare an, pasari, porc.. e greu sa refuzi, mai ales cand stiu cat muncesc. Mai conpensam vara si toamna cu fructele, ce sa facem…
In schimb copii au nevoie de posibilitatea de a face alegeri cat mai sanatoase si sa fie stimulati in a intelege cum functioneaza organismul propriu, sa se cunoasca. Dar aici am intalnit o pb, explicand fetitei de 5 ani ca anumite alimente nu sunt sanatoase si ca ne poate durea burtica sau ca nu se va simti bine daca le va consuma, am observat ca somatizeaza durerea si febra inclusiv atunci cand se mai intampla sa manance un anumit produs despre care ii spusesem ca nu e sanatos. Asa ca am lasat-o mai moale cu explicatiile sau nu accentuez foarte mult aspectul negativ al informatiilor.
LikeLike
Daca ar fi usor, toti am manca doar alimente care ne sunt de folos. 🙂 Stiu ca nu e simplu sa refuzi sau sa institui reguli si e si mai greu sa nu atragi dezaprobarea familiei, a prietenilor (cand nu te vei atinge la petreceri sau de sărbători, de mici si bere ori de drob, ori de sarmale), dar depinde de prioritatile tale si ale familiei. Copiii vor face ce fac parintii si cei apropiati, nu ce li se spune. Iar legat de somatizare, cred ca in primul rand tu, draga mamica, nu esti pregatita sa adopti schimbari. Dar daca te preocupa aspectele astea si lucrezi la ele, va veni timpul…cu mult drag, Lioara.
LikeLike
Nu stiu daca am folosit termenul corect de somatizare in contextul expus de mine, ideea e ca am vazut clar la ea ca, daca ii spun ca anumit produs nu ii face bine si o va durea burtica de la consumul lui, exact asta se intampla. Nu inteleg ce legatura ar avea cu faptul ca eu mananc sau nu vegetarian, vegan, etc. Acel produs nimeni din familie nu il mananca, dar a vazut la magazin si la alti copii. Cel mai bine, eu vreau sa incerc sa fie constienta atunci cand mananca ceva, ca sa isi dea singura seama ce ii face bine si ce nu, fara sa ii induc prea multe stari legate de mancare. Sa ii spun ce contine si cum este produs. Cu cat creste va intelege mai multe si mai bine, sper eu si va fi mai simplu.
Te rog nu ma intelege gresit, eu chiar nu judec pe nimeni aici, doar iti spuneam o particica din experienta noastra.
Mie imi place cum scrii si mai imi place ca sunteti o familie frumoasa.
Cu drag, Mihaela
LikeLike
Draga Mihaela, poate eu sunt cea care nu a inteles corect ce incercai sa spui. Iti multumesc pentru randurile tale. O zi frumoasa! 🙂
LikeLike