In salbaticie, sanatatea este firescul. In societate insa, suntem mai suferinzi ca niciodata, de la varste din ce in ce mai fragede.

Oamenii iubesc confortul. De orice fel. Si e firesc sa fie asa. Umanitatea a depus o munca imensa vreme de milenii, ca sa supravietuiasca si sa ajunga unde este azi. De aceea, oamenii isi doresc mai mult decat orice sa isi conserve energia si sa traiasca fara sa depuna prea mare efort, toata viata, daca se poate. Noi, oamenii, nici nu ne mai dam seama in cat de mult confort traim (desi asta nu ne impiedica sa ne plangem constant de vietile noastre).

De multe ori, iubim acest confort mai mult decat pe noi insine, asa incat ajungem sa ne facem rau, de-atat bine! Ne e greu sa parasim patul caldut dimineata, ca sa ne miscam; ne e greu, dureros de greu, sa renuntam sa consumam iar si iar alimente care “ne-au facut mari”; ne e extrem de greu sa stam macar cateva minute pe zi doar cu noi insine; ne e greu pana si sa ne privim in oglinda si primul lucru pe care sa ni-l spunem, sa fie  ceva bun! Ne e greu sa tot cautam in jur raspunsuri, cand multi cred ca stiu totul si, totusi, nimeni nu pare sa stie nimic…Si cand reusim, macar o vreme, sa iesim din tipare, parca nu functioneaza nimic si obosim; o lasam balta in scurt timp…ce-o fi o fi; toti suntem datori cu o…moarte. Ne rostogolim chinuti catre urmatoarea zi a vietii noastre, fortati sa SUPRAVIETUIM, in loc sa TRAIM 100%, pana cand firul vietii ajunge la final.

Stiinta are explicatie pentru frica de schimbare. O parte din creier percepe schimbarea ca pe un potential risc pentru viata si atunci, mentalul va face orice ca sa conserve actualele obiceiuri dintr-un motiv simplu: indiferent cat de nocive sunt obiceiurile pe care le avem ACUM, am supravietuit, nu-i asa? Creierul nu stie ca obiceiurile astea ne fac rau. El stie ca am reusit sa ramanem in viata.

Organismul uman e o masinarie incredibila si se asigura in fiecare moment ca va supravietui aproape oricaror “apucaturi” pe care le avem. Organismul asta, de multe ori greu incercat si abuzat ani de zile, incearca din toate puterile sa se mentina pe linia de plutire ani la randul, in timp ce noi ne autosabotam, crezand in cea ce ne transmite bucatica de creier resposabila cu supravietuirea, si, deci, cu conservarea actualelor obiceiuri. Si anume ca: totul e bine (asta desi de la varste din ce in ce mai mici, durerea e parte din viata).

Vezi, asadar, ca avem toate motivele din lume sa nu ne schimbam. Toti vrem sa supravietuim, pastrandu-ne confortul. Doar ca SUPRAVIETUIREA vine cu un pret si anume pretul platit de fiecare din noi pentru ca ne fortam corpul sa se ADAPTEZE unor obiceiuri care sunt atat de nocive, incat acesta, la un moment dat, nu va mai avea putere sa ne sustina. Atunci incepem sa simtim boala. O simtim la un moment dat, desi ea e in noi, foarte probabil, de o viata, caci degradarea corpului incepe mult mai devreme decat simtim si decat suntem dispusi sa credem.

Foarte putini sunt cei care cunosc energia vitala adevarata. Si mai putini sunt cei care se bucura de aceasta energie decenii la rand. Altfel spus, putini sunt cei care traiesc cu adevarat, nu doar supravietuiesc.

In schimb, cam toti suntem complet inspaimantati de gandul batranetii, pentru ca aceasta e insotita de ceea ce vedem in jur zilnic, inclusiv in familia noastra: durere, alienare, neputinta si tristete dusa pana la depresie.

Stiu ca nu e usor. Daca ar fi simplu, toti am fi supli, energici si plini de vitalitate.  Dar mi se pare mai simplu sa incerci sa schimbi obiceiuri, decat sa suferi ani de zile dureri fizice, emotionale si sufletesti, doar pentru ca crezi ca nu tine de tine.

Probabil ca stii deja toate aceste lucruri. A STI insa nu echivaleaza cu A FACE. Pur si simplu nu e de ajuns sa stii, ca sa schimbi. Gandind si actionand la fel zi de zi, luna de luna, an de an, vei obtine fix aceleasi rezultate. De aceea, indraznesc sa te intreb: ai curaj sa schimbi, pas cu pas, obiceiurile care nu te lasa sa te bucuri complet de viata asta? Ai curaj sa iti educi bucatica de creier, care vrea sa te conservi si sa ramai fix la nivelul la care esti acum?

Cat de greu poate fi ca, cel putin pentru 30 de zile:

• sa te trezesti (doar) cu 20 de minute mai devreme decat obisnuiesti;
• sa iti incepi ziua cu un pahar mare de apa plata, in care, peste noapte, s-a odihnit o lamaie si sucul ei;
• sa te bucuri de mic dejun “abia” dupa ora 10 dimineata; un mic dejun format doar din fructe; oricat de multe!
• sa mananci la pranz si la cina, invariabil, intai o salata maaaaare si abia apoi, restul;
• sa te alinti cu un desert mic (daca altfel nu se poate) doar in week-end;
• sa consumi alcool doar in week-end;
• sa consumi carne/lactate doar de 3 ori/saptamana; in schimb, sa mananci cat mai multe cruditati: fructe, intotdeauna pe stomacul gol, salate si legume;
• sa mananci, o data pe saptamana, doar o singura data in zi; acea masa sa fie doar din fructe (lunea, spre exemplu);
• sa faci de 4-5 ori pe saptamana: 100 genoflexiuni, 20+20 fandari, 10 flotari si 20 de abdomene “scurte”/zi;
• sa iti zambesti tie insuti de cate ori te privesti (inclusiv in telefonul mobil);
• sa te culci cel tarziu la ora 22, intotdeauna cu ganduri bune pentru tine si pentru lume.

Accepti provocarea mea?

“Ca sa imbratisam adevarata schimbare, asteptam sa se produca CRIZA, trauma, pierderea, boala si tragedia, inainte de a ne apleca sa analizam cine suntem, ce facem, cum traim, ce simtim si ce credem sau ce cunoastem. Nu rareori ni se intampla sa avem nevoie ca lucrurile sa stea cum nu se poate mai rau, ca sa incepem sa facem schimbari in sprijinul sanatatii, al propriilor relatii si familii, precum si al propriului viitor. Mesajul MEU este: De ce sa asteptam?” (Distruge-ti obiceiurile nocive! Joe Dispenza)