La aproape 4 ani de la “lansarea” seriei “Sanatate 5 D“, am ajuns la cel de-al treilea D. Un D cel putin la fel de important ca ceilalti din lista. Pentru mine, acest D este cel mai dificil de aplicat.

Toti suntem prinsi in filmul propriei vieti, care ruleaza, de cele mai multe ori, cu o viteza ametitoare, asa incat uitam ca suntem mai mult decat actori care-si joaca rolul. Uitam ca suntem mult mai mult decat emotiile, gandurile, durerile si bucuriile din drama personala pe care o jucam zilnic, cat suntem in viata. Doar atunci cand, macar pentru cateva clipe, ne detasam de ceea ce ni se intampla zilnic, renuntand la ganduri, emotii, dorinte, planuri, frustrari, frici, avem sansa sa ne percepem pe noi insine, dincolo de partile ce ne compun. Si atunci, chiar daca doar pentru cateva secunde, apare detasarea si…eliberarea.

Din experienta proprie a ultimilor aproximativ 6 ani, cel mai bine pentru mine functioneaza sportul, ca mijloc de detasare. Si functioneaza mai ales atunci cand fac exercitii de fitness, pentru ca intensitatea, efortul si ritmul in care le practic nu imi mai lasa timp sau energie sa ma gandesc ori sa simt altceva decat…miscare si transpiratie. Sunt prezenta cu totul in zbuciumul exercitiilor.

La final, cand fac stretching, e interesant cum mintea incearca sa isi recapete locul, in timp ce eu ma bucur, in abandon total, de picaturile de transpiratie ce imi gadila pielea incinsa de efort.

Cel mai greu mi-e cand alerg si cand fac yoga. In alergarea de durata, mintea fuge si ea in toate directiile, se duce, se intoarce si nu sta locului o clipa. Detasarea survine din cand in cand doar datorita naturii, care abia asteapta sa fie observata si perceputa; numi natura reuseste sa ma lase fara grai si fara ganduri.

Cand fac yoga, lucrurile se complica si mai tare; caci nu am de ales: e musai sa ma intorc catre mine, in incercarea de a-mi urmari ritmul respiratiei si miscarile, de a percepe efortul corpului de a-si pastra echilibrul si asa mai departe. Dar nu e simplu deloc pentru mine. Partea buna e ca desi nu fac mai mult de o data sau de doua ori pe saptamana, yoga ma ajuta sa fiu mai flexibila, mai stabila si mai…rabdatoare. Si am mai castigat ceva, practicand yoga: cumva, ea m-a ajutat (nu as sti sa explic de ce) sa nu ma mai iau in serios tot timpul nici pe mine, nici ceea ce mi se intampla pe parcursul unei zile.

La munca, ca metoda de detasare, ma ajuta urcatul si coboratul scarilor. Daca reusesc sa fiu atenta la fiecare pas pe care-l fac, mintea ia o pauza, iar la finalul celor 5 etaje, doar inima e cea care alearga ca nebuna. Si am mai invatat sa fac ceva de mare ajutor, indiferent ca sunt la munca (dar mai ales atunci), in masina sau acasa: la intervale de timp (pe care le-as dori cat mai dese), pun pauza. Pur si simplu, privesc pret de cateva clipe pe fereastra sau ma uit la o imagine (am pe birou un calendar cu picturi frumoase) ori urmaresc chipul unui coleg ori reactia cuiva, fara gand, fara analiza ori judecata. Sau pur si simplu, imi indrept atentia macar cateva secunde, asupra respiratiei mele. Am observat ca, cu cat practic mai des genul acesta de pauza, cu atat imi e mai usor sa o fac si sa ma bucur de detasare.

Pana acum vreun an, obisnuiam sa nu ma culc fara sa soptesc macar o rugaciune. Uneori, reuseam sa si meditez vreme de 10-15 minute. Stiam ca asta ma ajuta sa imi linistesc mintea si sa o pregatesc de somn. In ultimele luni, mi se intampla sa fiu seara atat de obosita, incat mai sar peste acest ritual, pe care il am de foarte multi ani. Insa, spre deosebire de alta data, nu ma mai pun in pat simtandu-ma vinovata ca nu urmez ritualul de seara. Acum imi ingadui sa fiu pur si simplu…obosita. Ma intind in pat, inchid ochii si incep o rugaciune, dar foarte repede somnul ma cuprinde dulce in brate, iar eu adorm fara ganduri ori mustrari de constiinta…

Si nu in cele din urma, mi se mai intampla sa ma detasez cu ajutorul mancatului. Inca mananc cand nu mi-e foame (si ce rar mi-e foame cu adevarat!), inca ma trezesc ca mananc mai mult decat am nevoie sau mai complicat (in weekend, spre exemplu, adaug la mesele cu fructe si ceva nuci/seminte, pentru placerea gustului si consistentei, desi mi-e mai bine fara ele), inca imi adorm simturile seara cu mancare gatita (fie ea doar vegana) sau cu…pufuleti.

Ma bucur insa ca imi asum altfel aceste momente. Am parcurs un drum lung pana la acest nivel la care ma gasesc acum si la fiecare etapa am castigat pentru minte, trup si suflet obiceiuri pretioase. Imi doresc sa am rabdare cu mine si sa pot evolua…si imi mai doresc sa pot petrece mai mult timp in natura. Cred ca putine lucruri ma relaxeaza mai profund decat fosnetul vantului ce tulbura linistea frunzelor de mesteacan, ori luciul de argint al firului de iarba in bataia arzatoare a soarelui de vara, sau tremurul unei panselute cu ochi zambitori ori zborul de racheta al unei randunici sau zbuciumul zmeului inaltat de fetele noastre ori cantecul cocosului vecinilor, ce imi trezeste amintiri din copilaria petrecuta in vacante, la bunici…

Iata mai jos cateva cai de detasare pe care le propune doamna doctor Soescu, in cartea sa, Sanatate 5 D:

1. Alimentatia: elementul nr. 1 in dobandirea starii de detasare interioara. Prin dieta alcalina, putem obtine relaxare, curatire interioara, calm, lipsa durerii fizice si emotionale;
2. Odihna si relaxarea: cu ajutorul acestora, organismul fizic se reface complet, procesele intracelulare se echilibreaza, avem energie si putere pentru activitatile de peste zi. Oboseala cronica, ce se caracterizeaza prin somn intrerupt si trezirea dificila dimineata, este sinonima cu sindromul de epuizare a suprarenalelor (cea mai raspandita problema a omului modern si pe care il eperimenteaza inclusiv copii de gradinita);
3. Terapia florala Bach (produse naturiste, obtinute din petale de flori): este o terapie exceptionala pentru obtinerea unei stari emotionale si mentale de relaxare si de detasare, de inducere a starii de liniste si de optimist;
4. Homeopatia clasica si homeopatia prin “metoda alanlizei de grup”: este o tehnica exceptionala pentru obtinerea starii de detasare, indicand functionarea perfecta a principiului rezonantei in lumea Naturii.
5. Being Energy: este o terapie prin miscare de reechilibrare a tesniunilor nervoase la nivelul muschilor, fasciilor nervoase si organelor interne, de obtinere a unei stari de prezenta mai intensa si de recuperare a energiilor blocate in cursul zilei, in stari de dialog interior ori de tensiune musculara, in organism. Aceasta terapie urmareste folosirea corpului fizic si a memoriei kinestezice pentru obtinerea unei stari de liniste interioara si de oprire a mintii din dialogul sau continuu. Fiintele umane sunt fiinte rutiniere si previzibile. Cand se schimba rutina si se incearca ceva noi, mintea ramane in Prezent, la ceea ce e de facut in acel moment, nefiind ceva familiar. Astfel, apare detasarea interioara si concentrarea totala pe momentul Prezent.
6. Tehnici fizice orientale, gen TaiChi, Qigong, Yoga, meditatii Zen, tehnici budiste, tehnica coreeana Sundao, tehnicile nativilor americani etc.

---

Mi-ar placea sa stiu ce tehnici de detasare aplici tu, ca sa iti linistesti mintea, trupul si sufletul…Cu bine, drag Cititor!