Suntem ceea ce mancam sau mancam ceea ce suntem?

Acest articol este un raspuns la mesajul Oanei, primit zilele trecute tocmai din Timisoara.

Ii multumesc Oanei pentru ca m-a inspirat sa scriu articolul de astazi. Am inserat comentariul meu in textul ei, pentru a lega mai usor raspunsul meu la cele scrise de Oana.

Draga Lioara,
Citind aici cele 4 articole despre proteina cu atentie mare, am inceput sa-mi pun cateva intrebari.

Eu cred ca trebuie sa fim echilibrati in tot ce mancam, asa spune si marele profesor, Ovidiu Bojor, care a ajuns la 90 ani si spune ca dupa 40 ani sa mancam carne de la tara de 2 ori pe saptamana, dar mai bine peste si carne de curcan, cate un ou proaspat si multe, multe fructe si legume proaspete si fara chimicale, sa postim in cele 4 posturi de peste an, sa iubim tot ce ne inconjoara, sa respectam regula celor 3 opturi: 8 ore de somn, 8 ore de munca activa si 8 ore de relaxare. In fine, il citesc cu mult drag si am analizat experienta personala a Cristelei Georgescu, a lui Mimi Walter, a ta, a d-nei dr. Sorina Soescu si din toate, am inceput sa nu mai stiu sigur cum si ce e bine sa mancam. Eu am colonul iritabil de vreo 15 ani, am malabsorbtie si nu absorb fierul si acidul folic,de aici am si anemie, dar nu pot sa consum mult timp fibre si fructe proaspete si legume, caci ma irita si fac diaree. Sorina Soescu spunea ca, atunci cand suntem intoxicati, nu suportam cruditatile. Am facut si fac cure de detoxifiere cu argila, deparazitare; acum fac si repopularea florei intestinale, dar e greu sa ajungi la un echilibru. Atat timp cat nu elimini factorul declansator al colonului, si anume stresul, iar dieta nu este echilibrata, nu scapi de colonul iritabil. Apoi fructele si legumele sunt toate pline de chimicale, pesticide; si atunci, ce se manncam? Spunea dr Sorina Soescu ca da, asa este, dar ele nu sunt formatoare de mucus si nu consuma atata energie in procesul de digestie si nu putrezesc in colon, ca sa atraga parazitii. Dar citesc si eu, ma documentez mereu cu tot ce pot si intru in ceata uneori.

Domnul doctor Ovidiu Bojor, un om de o blandete deosebita, dincolo de stiinta si de experienta adunate pana la venerabila sa varsta, indeamna la cumpatare, ca omul care a trait peste jumatate din viata sa intr-o lume diferita de cea de astazi, adica in vremuri cu alimente naturale, cu poluare mult sub limitele a ce experimentam acum, cu miscare fizica si timp petrecut in si cu natura, cu legatura cu Divinitatea si cu propriul Sine.

Astazi, cati dintre noi stiu si pot sa isi permita “regula celor trei 8”? Prea putini, daca ma intrebi pe mine. Nici macar copiilor nostri nu li se ingaduie luxul de a trai cu aceasta regula! Intr-o lume plina de stres, competitivitate, ore nenumarate petrecute la birou, la scoala sau in masina, cu poluare de toate felurile, cu alimente care fac orice, mai putin sa ne hraneasca, cu timp minim pentru respirat in natura si reconectat la propriul suflet, mai crede cineva ca ne putem asigura sanatatea, “traind echilibrat”? Eu cred ca astea sunt timpuri care cer redefinirea termenului “echilibrat”.

Domnul doctor Bojor spune ca DACA nu ne putem “lasa” de carne, macar sa mancam carne slaba sau peste, iar regimul ovo-lacto vegetarian, promovat de domnia sa e cu siguranta un rau mai mic, decat dieta “normala” a majoritatii oamenilor, dar cand vorbim de un organism cu probleme, se cer schimbari mai drastice in modul de viata. Fara schimbare, unori radicala, cum se poate schimba ceva?

Pana si postul despre care vorbeste domnul Bojor nu e bine inteles astazi. Se stie ca majoritatea produselor  de post comercializate sunt cel putin la fel de daunatoare ca cele cu carne sau cu lactate, daca nu chiar mai periculoase, prin ingrediente si prin gradul inalt de procesare. Pe vremuri, bunicii nostri cand spuneau post se refereau la pauza alimentara totala, macar de doua ori pe saptamana. Azi, postul inseamna abstinenta de la carne si lactate, in timp ce papilele gustative se bucura de tot felul de creatii omenesti, care numai echilibru sau abtinere nu inseamna.

Dieta echilibrata moderna, de care se tot vorbeste, inseamna, pentru cei mai multi oameni, a manca “de toate”. Oare problemele de care se plange majoritatea, au survenit in urma unei diete “neechilibrate”, restrictive? Cel mai probabil, nu. Mai mult si mai diversificat, nu inseamna mai bun, mai bine. Incarcam stomacul cu toate grupele de macronutrienti, in incercarea de a nu lipsi cumva corpul de ceva, cand tot ce are nevoie acesta este o PAUZA. Din experienta stiu acum ca mai putin inseamna mai mult, de fapt. Daca intestinul subtire este “colmatat” de atata dieta “echilibrata”, orice suplimente/ingrediente pe care le ingeram in ideea de a suplini ceva ori de a ne deparazita, in vreme ce continuam a consuma aceleasi alimente care au provocat simptomele, sunt complet inutile. Nu echilibrul ne lipseste, ci pauza si simplificarea la toate nivelele vietii noastre agitate si abundente.

Nu traim deloc intr-o lume ideala si da, nici fructele si nici legumele nu scapa de tratamente chimice. Dar cu siguranta sunt in rau mai mic. Sa facem ce putem, cu ce avem, fara sa idealizam, dar si fara sa dramatizam. Toata lumea m-a avertizat ca, mancand atatia pepeni luni de zile (ce au format cam 80% din dieta mea saptamani intregi) o sa absorb prea mult azot. Ei bine, asa o fi fost; dar cu toate astea, fara suplimente ori sucuri din legume, a fost prima data cand pe rezultatul la analize nu a mai aparut diagnosticul de “anemie”, dupa 15 ani si chiar mai mult. De ce? Pentru ca in sfarsit, intestinul meu a putut absorbi fara probleme tot ce avea corpul nevoie, desi mancam doar fructe, in special pepene.

In special in ultimele luni, mi-am scuzat si acceptat exceptiile alimentare (cate un dulce, de exemplu) atunci cand aveam perioade mult prea stresante (inerente in viata oricui), de parca mancand pe fond emotional se rezolva factorul stresant. Este fix invers: cand mananci mancare care te coboara si pentru care corpul cheltuie procente importante din energia de care dispune, nu faci decat sa pui paie pe foc si sa intretii, spre exemplu, un colon iritabil. Stiu cat e de greu sa nu faci exceptii, dar cand alegem sa le facem, macar sa nu ne pacalim ca “ne cere” sau ca are nevoie corpul de ele, ca nu cumva sa se dezechulibreze. Sa fim sinceri cu noi insine si sa constientizam ca doar poftele, ori dorinta de a ne integra ne conduc spre exceptii, ci nu inteligenta organismului, care stie ca nu de alimente care ne adorm simturile avem nevoie pentru a ne simti bine.

Am citit de exemplu si ce a cauzat moartea lui Steve Jobs, pe langa viata haotica: ”Vegetarian înrăit cu tendințe vegane (consumul alimentelor doar în stare crudă), Jobs a respectat până în ultima zi de viață un regim de viață spartan, despre care se spune însă că i-ar fi făcut mai mult rău decât bine.
În ultimul an ca liceean, Jobs a deschis cutia pandorei în privința alimentației, mâncând numai fructe și legume. Mai mult, după o documentare asiduă despre vegetarianism, fondatorul Apple a jurat să renunțe definitiv la carne și a strâns și mai tare cureaua: petrecea zile întregi flămânzind și când în sfârșit mânca, își permitea doar două alimente, morcovi și mere. Lecturile sale l-au influențat mai mult decât ar fi vrut să recunoască și în curând s-a dezis de carbohidrați și de produse lactate. A rezistat o săptămână întreagă mâncând doar mere, după care încă una în post negru, “păcătuind” doar cu frunze verzi de salată. „După o săptămână începi să te simți fantastic. Ai energie mai multă, pentru că nu mai trebuie să digeri atâta mâncare. Eu mă simțeam atât de bine, încât am ieșit la la plimbare de câteva ori prin San Francisco”, povestea Jobs. Până la frutarianism n-a mai fost decât un pas, bazându-se pe argumentul că fructele îl vor ajuta să elimine mucusul toxic adunat în organism de-a lungul vremii și, implicit, să-i garanteze sănătate veșnică. DIETA CU MERE: Credea într-atât de mult în beneficiile dietei sale, încât a renunțat complet la deodorant și ocolea tot mai des dușul, convins că organismul său este curat atât pe dinăuntru, cât și pe dinafară.

FRUTARIANISMUL și CANCERUL: Întreaga familie Jobs a înțeles că stilul lor de viață îi îmbolnăvește după prima operație de cancer pancreatic suferită de Steve, așa că Laurene a început să le diversifice micuților alimentația. În 2008, geniul IT a trecut prin cea mai neagră fază a tulburării sale alimentare, slăbind în jur de 20 de kilograme. Jobs spunea că perioadele de foamete îl făceau să se simtă euforic. Abia în ultimii ani de viață, soția a cerut ajutorul nutriționiștilor și al psihologilor. În cele din urmă, Jobs a fost răpus de cancer pancreatic, iar unele voci din lumea medicală dau vina pe devotamentul său pentru fructe. Fructoza conținută de acestea are un indice glicemic mare care suprasolicită ficatul și pancreasul, contribuind totodată la apariția cancerului de pancreas. Un studiu publicat în 2007, în Jurnalul American de Nutriție, a găsit legături directe între acest tip de cancer și consumul excesiv de fructe și suc de fructe, fructoza fiind sursa de bază pentru aceste celule canceroase”.

Am vrut sa-ti scriu cu Steve, nu ca sa contrazic pe nimeni, nu ca spaima a bolii, ci pentru ca as vrea sa inteleg de fapt, cum e bine sa facem ca sa mancam sanatos, unde este adevarul? 

Daca “ma citesti”, atunci sigur ai citit si despre faptul ca “fructoza este un zahar simplu, care ajută sistemul nervos și ficatul și care intră în celule fără să folosească receptorii de insulina, deci fără să încarce pancreasul”. Nu e acesta articolul in care sa dezbat (din nou) acest aspect. Daca vrei opinia mea personala, fructele sunt dieta optima pentru om si pe langa acestea, de prea multe nu ar mai fi nevoie.

Jobs a murit din cauza cancerului pancreatic, nu pentru ca era “vegetarian inrait” (desi, din cate stiu, manca des la restaurant, consuma multe produse din soia si multe grasimi, chiar daca vegetale). A trait totusi 30 de ani cu aceasta boala, cel mai probabil tocmai pentru ca multi ani a consumat hrana vegana, pentru ca tinea post negru si pentru ca era conectat la corpul lui. Doar cine a experimentat macar o vreme dieta cu fructe ori postul negru intelege motivatia lui Jobs de a trai astfel.

Jobs stia ca trupul lui nu poate fi demontat si reasamblat, precum un computer, pentru a fi reparat. Pana la finalul vietii, medicii si cei apropiati l-au facut sa se simta un sinucigas, pentru ca incercase sa tina piept abordarii “traditionale”. Si astfel, geniul unui om care a schimbat Planeta a fost ingenunchiat de “metoda stiintifica”: deconectarea de la propriul organism, ciopartirea si tratamentul cu acizi.

Desi exista atat de multi oameni care s-au vindecat de boli terminale, cu hrana vegana, omenirea se agata de experientele “nereusite”, in speta cea a lui Job Steves. Nu stim ce anume a dus la imbolnavirea lui Jobs si cu siguranta nici medicina nu stie. Dar ce bine ca putem da vina pe ceva (dieta stricta), fara sa putem dovedi nimic. De ce? Pentru ca asta alegem  sa intelegem din aceasta poveste: ca nu e nevoie sa ne schimbam. Putem face in continuare ce facem de ani de zile si ce face toata lumea, pentru ca oricum ne imbolnavim.

Cautand adevarul in acest fel, nu putem ajunge prea departe. De ce? Pentru ca nu exista asigurari. Viata si corpul omului sunt mult mai mult decat ceea ce mananca. Dar mancarea e printre putinele aspecte pe care omul le poate controla in mare masura. Eu am inteles un lucru foarte simplu: daca fac ce am facut mai bine de 30 de ani si nu iau masuri (drastice, pentru unii), pot sa imi vad foarte clar prezentul si viitorul: boala si suferinta.

Toti marii intelepti ai lumii ne-au transmis, sub o forma sau alta, ca atunci cand gandim si vorbim mai putin, stim tot ce e nevoie sa stim. Nimeni nu ne poate invata nimic, cata vreme mintea pune totul la indoiala si nu ne lasa sa experimentam, ca sa verificam cu adevarat informatiile care ajung la noi.

Din punctul meu de vedere, lucrurile sunt foarte simple: daca Dumnezeu voia ca omul sa manance complex si sofisticat, pentru a fi sanatos, asta ar fi fost la indemana noastra (adica, nu ne-ar fi luat ore in sir sa gatim, sa crestem animale si apoi sa le sacrificam, sa consumam bani, timp si energie ca sa curatam dupa ce mancam ceva) si oamenii, ca specie, ar fi inflorit. Ori suferinta fizica si sufleteasca a ajuns la cote care ne arata ca ceva nu facem bine.

Cand am ales, macar o perioada, sa simplific cu adevarat ceea ce mananc (iar fructele sunt cele mai simple alimente si, in acelasi timp, cele mai bogate, caci nu iau nimic, dar dau totul), corpul meu nu a mai avut nicio carenta si nicio suferinta. Cand am ales sa ma intorc la mancare gatita si la pacalit simturile, am stiut ca o fac pentru mintea si confortul meu fizic si emotional, ci nu pentru ca organismul meu ar avea nevoie de asa ceva.

Dupa ani de zile de cautari, stiu ca nimeni si nimic nu ma poate invata sa fiu mai buna cu mine si cu corpul meu; e alegerea mea cum ma comport. Stiu asta pentru ca am experimentat si ce imi face bine, si ce nu imi face bine destul timp, incat sa trag concluzia aceasta. Si, la nivelul la care sunt azi, nu mai am indoieli ca simplitatea in toate e raspunsul: simplitatea hranei, a gandurilor, a emotiilor, a vietii in intregul ei. Si daca ceva nu ma lasa inca sa trec la urmatorul nivel, aceea e tot mintea mea, care inca are nevoie sa fie, macar din cand in cand, actor principal in filmul vietii mele. Fiindca asta stie mintea sa faca cel mai bine: sa complice, sa compare, sa dramatizeze, sa sperie si sa insinueze indoiala. Dar indoiala de care vorbesc nu se mai refera la intrebarea daca mancand doar fructe gresesc (caci stiu prea bine ca asa mi-e cel mai bine), ci la alte aspecte mult mai putin…materiale…

Sunt foarte multe de spus si imi doresc sa gasesc linia dreapta spre armonia interioara. Am simțit sa scriu sincer cele de mai sus in speranta ca tu, prin experiența personală, prin studiu facut de multă vreme, ai reusit cu siguranta sa-ti faci un fundament solid despre alimentație si sport si eu cred ca pot sa cred fără doar si poate, in ceea ce ne împărtășești. Uneori, in calea spre vindecare avem nevoie si de sfaturi de la oamenii pe care îi simtim ca au ajuns acolo unde le e bine. Multumesc inca o data. Oana, TM.

Calea spre vindecare inseamna sa vrei sa iesi din vis. Cand incepi sa deschizi ochii, e bine sa o faci pana la capat, chiar daca este un proces de durata, care cere sacrificii de multe ori. Dar mai presus de toate, procesul acesta cere renuntarea la lupta si, in schimb, observarea si imbratisarea a CEEA CE ESTE.

In final (sper sa nu fie prea straniu), draga Oana, iti las cateva fraze din unul din filmele mele preferate, Vanilla Sky, care sper sa te inspire si sa iti lase mintea sa lucreze in slujba inimii:

Every passing minute is another chance to turn it all around“. (“Orice minut care trece este inca o sansa sa schimbi ceva”.)

 “I want to live a real life… I don’t want to dream any longer“. (“Vreau sa traiesc cu adevarat. Nu mai vreau sa visez”.)

There are no guarantees, but remember: Even in the future, the sweet is never as sweet without the sour“. (“Nu există garanții, dar nu uita: Chiar și în viitor, dulceața nu este niciodată dulce, fără acru”.)

 

7 thoughts on “Suntem ceea ce mancam sau mancam ceea ce suntem?

  1. Draga mea Lioara,
    Am citit cu mintea si cu inima deschisa fiecare parte a acestui mesaj.Ma inclin cu IUBIRE in fata ta, si iti multumesc din suflet pentru sinceritate,pentru ca am resusit prin intermediul fiecarei parti sa inteleg si sa-mi lamuresc anumite lucruri fata de care avem indoieli sau intrebari.Am sa-mi listez acest articol si il voi reciti de multe ori ca sa pot patrunde cu adevarat in ceea ce el exprima.Ai mare dreptate in ceea ce mi-ai scris.Si eu citesc si ma documentez mereu si imi doresc sa ajung acolo unde este cel mai bine mintii,trupului si sufletului meu,si sa ajut apoi cu pasi mici pe cei dragi(copii si sotul meu).Vezi,atunci cand ajungi sa simti ca,ceea ce faci este cel mai bine pentru tine,nimeni nu te mai poate influenta.Este mai greu sa inteleaga si copii si sotul meu de ce e bine sa mancam intr-un anume fel,sti ca ti-am mai scris si despre asta.Construim incet ceea ce ne aduce bucurie,implinire si sanatate.Multumesc inca o data draga Lioara.
    Cu iubire Oana.Tm

    Like

    1. Draga Oana, daca ti-am fost de folos macar un pic, atunci ma bucur mult. Legat de copii, cand le vorbesti si le explici, sunt mult mai deschisi decat adultii. Iar cand unul se schimba, toti se schimba. Be “the man in the mirror!” Cu drag, L.

      Like

  2. Draga Lioara,
    Pentru ca primesc semnale de la corpul meu,care cere o schimbare mai mare am,vorbit cu duhovnicul meu,explicandu-i ca,acum de circa 2 luni,ca urmare a prob.cu mama,alimentatiei neechilibrata si stresul acumulat, prob.cu SCI s-a acutizat si ca,mi-e greu cu ce mananc (am prob.cu scaunele-diaree),in fine si cum sa postesc in postul Pastelui?
    Mi-a recomandat sa tin de 2 ori pe sapt.post negru.Am spus ok,voi incerca sa tin si cu mintea si cu sufletul,dar daca nu pot am zis de la inceput?Am citit la tine depre povestea postului 1 si 2 deocamdata.Vreau sa-ti cer cateva sfaturi:
    -in postul intermitent cu pauza alim.24 ore(spuneai ca,mananci dim fructe si apoi a 2-a zi dim.iar fructe si in rest bei doar apa plata.Ok,cam cata apa sa beau pana a 2-a zi?
    -daca ma apuca ameteala,greata,durerea de cap,cum le dreg?(am citit si linkurile Evei de mai jos din postul1)
    -si ultima intrebare:crezi ca mama mea cu diabet pe insulina si tensiune mare ar putea tine 1 zi pe sapt in scop terapeutic?.Cand timpul iti permite,m-as bucura sa-mi scri.Cu multumire OANA-TM.

    Like

    1. Draga Oana, simt nevoia sa mai subliniez o data ca, desi am absolvit un curs de nutritie, eu nu sunt medic si tot ce fac e sa impartasesc din ceea ce studiez si inteleg, dar mai cu seama, din ceea ce experimentez. Legat de postul negru, pe care iti doresti sa il adopti, daca as fi in locul tau, as face asa: in primul rand, as renunta, inatai si-ntai, la cat mai multe alimente acide (fainoase, lactate, carne, zahar, sare, cafea, alcool, grasimi). Incearca sa excluzi aceste alimente macar vreo 2 saptamani, in timp ce incluzi in dieta ta cat mai multa hrana vie: fructe (intotdeauna pe stomacul gol-mono fruct, daca e posibil), apoi, la pranz, o salata generoasa cu ceva gatit alaturi (sau, ideal, tot fructe), iar seara ceva usor (o salata, de exemplu). Bine ar fi sa nu folosesti ulei deloc (tine de exercitiu, crede-ma). Poti insa adauga din cand in cand, in salate, o mana de seminte de floarea soarelui sau de dovleac, ori 2-3 linguri de faina din in si susan, cu suc de lamaie sau cateva nuci. Dupa 2 saptamani, incearca sa iti propui sa consumi 2-3 zile / saptamana doar cruditiati (fructe, in special, pe care le tolerezi). Dupa inca 2 saptamani, iti poti propune o zi pe saptamana in care sa ai doar 2 mese pe zi: una in jur de ora 11, doar cu fructe, iar alta pe seara, cu salata si ceva gatit sau tot doar cruditati. Apoi, dupa inca 2 saptamani, poti incerca sa mananci 1 sau 2 zile pe saptamana doar seara, niste fructe (eu nu mananc mai niciodata dimineata, exceptie fac zilele cand fac sport mai mult de o ora; cand tin post negru, mananc seara fructe, nu dimineata). In zilele de post, bea apa cat simti tu nevoie. Tiparele nu folosesc nimanui. Cu cat mananci mai multe alimente vii (in special fructe) si mai putine alimente gatite, cu atat vei fi mai hidratata si vei simti sa bei putine lichide. Legat de simptomele neplacute pe care le-ai putea simti pe parcurs, parerea mea este ca e bine sa nu le “dregi” cu nimic. Stiu ca noi ne dorim sa nu simtim niciun disconfort, daca s-ar putea, dar asta face parte din procesul de curatire si de auto cunoastere. Avand in vedere ca vei face schimbarea treptat, nu ma astept sa experimentezi cine stie ce. In orice caz, pentru dureri de cap si greata, recomand cel mult ulei esential de menta, cu care sa te masezi usor pe frunte, la tample, la ceafa, odihna si hidratare. Daca ai incredere ca organismul tau face ce stie el mai bine, iar tu nu vei sta in calea lui, totul va fi bine, ai sa vezi! Si daca la toate astea adaugi macar un pic de miscare fizica, auto observarea si un zambet larg catre si pentru tot ce este, asa cum este, atunci nu ai motive sa te ingrijorezi. Cat despre mama ta, personal, cred ca nu e niciun pericol sa adopte, in acelasi ritm, dieta ta. Adica, trecerea sa nu fie de pe o zi pe alta, de la carnuri si zahar, la post negru si apoi intoarcerea la acelasi mod de a manca. Avand in vedere ca e totusi sub medicatie, iar schimbarea dietei, mai ales a introducerii postului negru, necesita o atentie sporita (modificarea dozei de insulina), te-as sfatui sa te consulti cu un medic care sa va sprijine in demersul acesta. De exemplu, doamna doctor Sorina Soescu. Tine-ma la curent. Imi poti scrie si pe adresa de email: lioara.clemente@gmail.com. Te felicit, caci te vad hotarata sa schimbi ceva. Iti sunt alaturi, atat cat pot. Seara frumoasa! Cu drag, L.

      Like

  3. Draga Lioara,
    Multumesc din suflet pentru mesaj.Ai pus in el ca de fiecare data rabdare,timp,experienta personala(care este cea mai importanta) si iubire fata de aproapele tau.Vreau sa-ti scriu un email in care sa pot sa-ti mai spun inca cateva lucruri.Imi doresc sa aduc schimbare in viata mea si sunt hotarata sa fac asta,doar ca mi-e putin teama din cauza colonului.Sunt sigura insa ca,voi reusii.Cu iubire Oana.Tm.

    Like

    1. Corpul lucreaza doar in favorea nostra, chiar si atunci cand nu pare ca e asa ( de exemplu, cand ne doare ceva…e un semnal, de fapt, ca ceva trebuie corectat). Deci, sa nu iti fie teama. Ce ai facut pana acum, te-a adus unde esti. Asadar, treci la urmatorul nivel, ca sa poti vedea schimbari. Astept mail de la tine.

      Like

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s