La multi ani, draga Cititor, cu sanatate si cu mese…sarace!

Desertul asta l-am facut in vreo 3 variante, prin primavara, dar abia acum i-a venit randul la publicat. Prima data, a iesit destul de moale, cam ca o budinca mai ferma. Nu ca n-ar fi fost foarte gustos desertul, dar era cam greu de portionat. A treia oara l-am reinventat si m-am declarat satisfacuta si de fermitatea compozitiei, nu doar de gust. Sper sa te inspire si sa iti bucure papilele gustative.

Ingrediente:

Blat:

-1/2 cana quinoa uscata

-1/2 cana cu curmale fara samburi, rehidratate in prealabil minim 1 ora

-1 banana mare, bine coapta

-3 maini fulgi de ovaz (optional)

-1 pastaie de vanilie

-5 linguri cacao bio sau carob

-2 maini de nuca bucatita + cativa mieji mari, pentru ornat

Crema de ciocolata:

-1 lingura miere (optional)

-3 linguri carob

-3 linguri peanut butter, fara zahar

-1lingura de apa sau mai mult (in functie de consistenta dorita pentru crema de ornat)

Mod de preparare: la primele 2 incercari, am fiert quinoa, dupa ce am clatit-o bine, in mai multe ape. Eu am folosit, la jumatate de cana de quinoa uscata, 1 cana cu apa. Dupa ce a fiert vreo 20 de minute, am oprit focul si am lasat-o sa absoarba din umezeala. Apoi am pus toata cantitatea in blender, adaugand banana si curmalele. Cand s-a prefacut totul intr-o pasta ferma, am amestecat compozitia cu vanilia, incorporand jumatate din cantitatea de nuci. A treia oara, am blenduit doar jumatate din quinoa fiarta, adaugand bananele si curmalele. Cand totul a fost gata, am adaugat restul de quinoa (cea pe care nu am pus-o in blender, scursa bine de apa), am adaugat fulgii de ovaz (care absorb si ei din umiditate), vanilia si nucile.

Apoi, in tava de cuptor sau intr-un vas de yena se pune hartie de copt, peste care se intinde egal compozitia. Se orneaza cu restul de bucati de nuca si cativa fulgi de ovaz. Tava se da la cuptor aproximativ 40 de minute, la 170 grade C, pana trece “proba scobitoarei”. Se lasa sa se raceasca, apoi se scoate din tava si se taie in forma preferata.

La final, prajituricile se ung cu crema facuta din 3 linguri de unt de arahide, 3 linguri de carob si 1 lingura de miere (optiona), in functie de cat de dulce ori de ciocolatoasa vrei crema. Eu am subtiat crema de ciocolata cu un pic de apa. La final, am decorat cu bucati de nuci mai mari. In primele doua poze de mai jos, poti vedea prajiturile din cea de-a doua incercare. In ultimele doua fotografii, am imortalizat a treia incercare, cea in care compozitia e mai ferma. De fiecare data insa, gustul a fost extrem de fin si de aromat. Ce zici, le incerci? “:-)

 

Update: 25 Octombrie 2019

Pentru musafirii mei si cei 45 de ani abia impliniti, am regandit reteta de mai sus (a patra oara! 🙂 ). Adevarul e ca motivul principal al reinventarii retetei a fost lipsa de timp. Deh, cine nu se plange de lipsa timpului e de invidiat!

Asadar:

Blat:

-1 cana quinoa uscata (am fost multi la masa, asa ca am marit cantitatea din reteta initiala)

– 2 cani cu curmale fara samburi, rehidratate in prealabil minim 1 ora si stafide

• 2 banane mari, bine coapte

-5 linguri  carob

-2 maini de nuca bucatita

Crema de ciocolata:

-2 linguri miere

-3 linguri carob

-4 linguri peanut butter, fara zahar

-apa fierbinte, pentru subtiat crema

– jumatati de mieji de nuca, pentru ornat

Mod de preparare: am clatit bine, bine quinoa, in mai multe ape. Am pus-o apoi la fiert, in apa cat sa o acopere, timp de 20 de minute, adaugand apa pe parcurs.

Am pus in blender  bananele, pudra de carob si fructele rehidratate. Cand totul s-a prefacut intr-o crema vascoasa, am turnat compozitia intr-un castron larg si am adaugat quinoa  si nucile taiate bucatele.

Apoi, intr-o tava am pus hartie de copt, peste care  am intins compozitia, ornand-o la final cu jumatati de nuca. Tava se da la cuptor aproximativ 40 de minute, la 170 grade C. Se lasa sa se raceasca, apoi se scoate din tava si se taie. La final,  am uns prajitura cu crema de ciocolata. Zic eu ca toti au fost multumiti. 🙂